ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 465/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 5233 din 14 noiembrie 2012, Judecătoria Buftea, secția civilă, a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și a declinat competența de judecată a cauzei, privind pe petenta P.C., în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R., Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică, C.E.S.T.R.I.N., în favoarea Judecătoriei Cornetu. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, prin procesele-verbale din 21 martie 2012 și din 12 decembrie 2011, petenta a fost amendată contravențional cu câte 250 RON, constatându-se că în data de 24 octombrie 2011, ora 19:20 și 23 iunie 2011, orele 13:26, vehiculul aparținând petentei, a circulat pe A2 km12+450m, G., județ Ilfov, fără a deține rovinietă valabilă.

Constatând că fapta reținută în sarcina petentei a fost săvârșită pe raza localității G., localitate ce se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Cornetu, în raport de prevederile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, judecătoria Buftea a stabilit competența teritorială în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, respectiv Judecătoria Cornetu. Reținând caracterul absolut al competenței teritoriale în această materie, de la care nici instanța, nici părțile nu pot deroga, în baza art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, a art. 158 și a art. 159 pct. 3 C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Buftea, invocată din oficiu și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Prin sentința civilă nr. 2417 din 8 aprilie 2013, Judecătoria Cornetu, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați. Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Cornetu a reținut, în esență, că, deși potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, având în vedere intrarea în vigoare la data de 15 februarie 2013 a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Judecătoria Cornetu nu mai este competentă a judeca prezenta cauză, întrucât domiciliul petentului din cauza dedusă judecății se află în localitatea G., județul Galați, acesta fiind în circumscripția Judecătoriei Galați.

Prin sentința civilă nr. 10028 din 25 octombrie 2013, Judecătoria Galați, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Galați, a declinat competența de soluționare a cauzei civile având ca obiect plângere contravențională în favoarea Judecătoriei Cornetu, a constatat existența unui conflict negativ de competență teritorială între Judecătoria Galați și Judecătoria Cornetu și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență. Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Galați a reținut că fapta pentru care a fost întocmit procesul-verbal de contravenție contestat în prezenta cauză este reglementată și sancționată de dispozițiile art. 8 alin. (1) din O.G.

nr. 15/2002; că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția; că dispozițiile derogatorii introduse prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. sunt aplicabile plângerilor contravenționale introduse ulterior intrării în vigoare a acestei modificări, respectiv începând cu data de 15 februarie 2013, regula în materia aplicării în timp a normelor de procedură fiind cea înscrisă în art. 24 C. proc.

civ., coroborat cu art. 25 alin. (2) C. proc. civ., în această materie aplicându-se regula, iar nu excepțiile arătate în art. XXIII alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 2/2013, care se aplică numai proceselor în materie contravențională începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, nu și celor în curs de soluționare. Având în vedere că plângerea contravențională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, la data de 18 aprilie 2012, că locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentului a fost pe A2, km. 12, localitatea G., zonă situată în circumscripția Judecătoriei Cornetu, s-a apreciat că această instanță este competentă să soluționeze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G.

nr. 2/2001, având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în materie contravențională. Pentru aceste motive, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Galați și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Cornetu. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență reglementat de art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Judecătoria Galați a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului. Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 22 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate: Prin procesele-verbale din 21 martie 2012 și din 12 decembrie 2011, întocmite de agentul constatator din cadrul C.N.A.D.N.R., C.E.S.T.R.I.N., petenta a fost amendată contravențional cu câte 250 RON, constatându-se că în data de 24 octombrie 2011, ora 19:20 și 23 iunie 2011, orele 13:26, vehiculul aparținând petentei, a circulat pe A2 km12+450m, G., județul Ilfov, fără a deține rovinietă valabilă. Din procesele-verbale încheiate rezultă că locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentei a fost A2 Km 12+450 m, în localitatea G., județul Ilfov, situată în raza de competență teritorială a Judecătoriei Cornetu, județul Ilfov.

Înalta Curte constată că, la data introducerii plângerii contravenționale, competentă să judece plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii era judecătoria în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta contravențională, în temeiul art. 32 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Astfel, plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 18 aprilie 2012, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., fiind supusă, din punctul de vedere al instanței competente, vechii reglementări, conform prevederilor art. 24 din noul C. proc.

civ., potrivit cărora dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare și că, prin urmare, norma de competență se aplică numai plângerilor contravenționale înregistrate după data de 15 februarie 2013. Înalta Curte apreciază că în situația specială a stabilirii competenței normele de procedură civilă nu pot retroactiva decât în situația în care prin norma nouă se prevede în mod expres aceasta. Or, Legea nr. 2/2013 nu prevede în privința plângerilor contravenționale întemeiate pe O.G. nr. 15/2002, aflate pe rolul instanțelor de judecată, obligativitatea declinării acestor cauze ca urmare a modificării competenței teritoriale prin introducerea art. 10 1 în acest act normativ.

Cu toate că prin art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se prevede că „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competențelor instanței legal investite, se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi”, Înalta Curte apreciază că acest text de lege nu este aplicabil și plângerilor contravenționale întemeiate pe dispozițiile O.G. nr. 15/2002, deoarece legiuitorul nu a considerat că aceste cereri fac parte din materia contenciosului administrativ și fiscal, ci au o identitate proprie, chiar legiuitorul făcând distincție între cele două materii în Secțiunea a II-a din același act normativ, secțiune intitulată „Modificarea și completarea unor acte normative în materia contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal”.

Pe cale de consecință, dispozițiile art. XXIII alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 2/2013 nu sunt incidente în cauză, sens în care dispozițiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001 își păstrează aplicabilitatea, pentru cauzele având ca obiect plângere contravențională întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 15/2002 introduse la instanță înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013. Raportat la circumstanțele cauzei, față de prevederile legale susmenționate, Înalta Curte constată că locul săvârșirii contravențiilor, reținute în sarcina petentei este localitatea G., județul Ilfov, localitate aflată în raza de competență teritorială a Judecătoriei Cornetu și, prin urmare, instanța competentă să soluționeze pricina este această judecătorie.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Cornetu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petenta P.C. și pe intimata C.N.A.D.N.R. în favoarea Judecătoriei Cornetu. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 ianuarie 2014.