ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1035/2014

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1963 din 5 aprilie

2012, Judecătoria Buftea

a admis excepția

necompetenței teritoriale, a declinat cauza privind pe petenta M.F.M. și pe

intimata C.N.A.D.N.R. SA, CESTRIN, spre competentă soluționare Judecătoriei

Cornetu.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a reținut că în temeiul dispozițiilor art. 32 alin.

(2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, „plângerea

împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei

circumscripție a fost săvârșită contravenția”; că din cuprinsul procesului-verbal

de constatare a contravenției rezultă că fapta a fost săvârșită pe Autostrada

A2, Km 12+450m, G., județul Ilfov; că, în baza Ordinului ministrului justiției

nr. 2149/C/2006 și a avizului conform pentru punere în funcțiune dat de

Consiliul Superior al Magistraturii prin hotărârea nr. 558 din 22 august 2006,

localitatea G. este în circumscripția Judecătoriei Cornetu.

Având în vedere norma

legală imperativă menționată care reglementează un caz de competență

teritorială exclusivă, de la care nu sunt permise derogări, văzând și

dispozițiile art. 159 pct. 3 C. proc. civ., potrivit cu care necompetența este

de ordine publică atunci când pricina este de competența unei alte instanțe de

același grad și părțile nu o pot înlătura, instanța a apreciat întemeiată

excepția invocată și, în temeiul art. 158 alin. (3) C. proc. civ., a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, în a cărei

rază teritorială a fost săvârșită contravenția.

Prin sentința civilă

nr. 2590/2013 din 12 aprilie 2013, Judecătoria Cornetu a a

dmis excepția necompetenței

teritoriale a Judecătoriei Cornetu, invocată din oficiu, a declinat competența

de soluționare a cauzei privind pe petenta M.F.M. și pe intimata C.N.A.D.N.R.

SA, CESTRIN, în favoarea Judecătoriei Pitești.

Pentru a hotărî

astfel, Judecătoria Cornetu a reținut că

prin Legea nr. 2/2013 s-a modificat competența de

soluționare a proceselor având ca obiect plângeri contravenționale împotriva

proceselor-verbale de contravenție întocmite în baza O.G. nr. 15/2002, aceasta

revenind judecătoriei în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul

contravenientul; că dispozițiile art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 se

referă inclusiv la această categorie de litigii, motiv pentru care se apreciază

că instanța competentă să judece prezentul litigiu, deși a fost început

anterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, revine judecătoriei în a cărei

circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.

Instanța a reținut că în

situația de față este vorba de o competență teritorială exclusivă, iar excepția

de necompetență este una absolută, care poate fi invocată și de instanță din

oficiu în orice stare a pricinii, iar, întrucât petentul are domiciliul în

Pitești, competentă să judece cauza este Judecătoria Pitești.

Prin sentința civilă

nr. 8874/2013 din 5 noiembrie 2013, Judecătoria Pitești a admis excepția

necompetenței teritoriale a instanței, a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu și, constatând ivit conflictul negativ

de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea

soluționării conflictului.

Pentru a hotărî

astfel, Judecătoria Pitești a reținut că prin Legea nr. 2/2013 a fost introdus

în O.G. nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a

tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România

art. 10

1

conform

căruia,

prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001, aprobată

cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și

completările ulterioare, plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de

constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei

circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.

Instanța

a constatat însă că

plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul

Judecătoriei Buftea la data de 22 decembrie 2011, anterior introducerii

dispozițiilor art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002, fiind supusă, din

punctul de vedere al instanței, vechii reglementări a competenței, potrivit

dispozițiilor art. 725 alin. (2) din vechiul C. proc. civ. și art. 24 alin. (3)

din noul C. proc. civ., norme care au aplicabilitate generală.

Prin urmare, competența

de soluționare a plângerii contravenționale formulate împotriva unui proces-verbal

de constatare și sancționare a contravenției anterior datei de 15 februarie 2013,

revine instanței în circumscripția căreia s-a săvârșit contravenția, iar din cuprinsul

procesului-verbal depus la dosar rezultă că fapta a fost săvârșite pe Autostrada

A2, km 12+450 m, G., județul Ilfov, localitate care nu se află în circumscripția

teritorială a Judecătoriei Pitești, ci în circumscripția teritorială a Judecătoriei

Cornetu.

Constatându-se ivit conflictul

negativ de competență reglementat de art. 20 pct. 2 C. proc. civ., văzând și dispozițiile

art. 21 și art. 22 alin. (2) C. proc. civ., Judecătoria Pitești a sesizat

Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de competență.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 22

alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Pentru a adopta această

soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Prin procesul-verbal de

contravenție din 5 decembrie 2011, întocmit de agentul constatator din cadrul C.N.A.D.N.R.

SA, CESTRIN, petenta M.F.M. a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute

de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 cu amendă contravențională în cuantum de

750 RON.

S-a constatat că la data

de 9 iunie 2011, vehiculul aparținând petentei, a circulat pe Autostrada A2 Km 12+450

m, în localitatea G., județul Ilfov, fără a deține rovinietă valabilă.

Din procesul-verbal rezultă

că locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentei a fost Autostrada

A2 Km 12+450 m, în localitatea G., județul Ilfov, situată în raza de competență

teritorială a Judecătoriei Cornetu, județul Ilfov.

Înalta Curte constată

că, la data introducerii plângerii contravenționale, competentă să judece plângerea

împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii

era judecătoria în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta contravențională, în

temeiul art. 32 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Astfel, plângerea contravențională

a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 22 decembrie 2011, anterior

intrării în vigoare a noului C. proc. civ., fiind supusă, din punctul de vedere

al instanței competente, vechii reglementări, conform prevederilor art. 24 din noul

C. proc. civ., potrivit cărora dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai

proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare și

că, prin urmare, norma de competență se aplică numai plângerilor contravenționale

înregistrate după data de 15 februarie 2013.

Înalta Curte apreciază

că în situația specială a stabilirii competenței normele de procedură civilă nu

pot retroactiva decât în situația în care prin norma nouă se prevede în mod expres

aceasta. Or, Legea nr. 2/2013 nu prevede în privința plângerilor contravenționale

întemeiate pe O.G. nr. 15/2002, aflate pe rolul instanțelor de judecată, obligativitatea

declinării acestor cauze ca urmare a modificării competenței teritoriale prin introducerea

art. 10

1

în acest act normativ.

Cu toate că prin art.

XXIII din Legea nr. 2/2013 se prevede că „procesele în primă instanță, precum și

căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată

la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competențelor instanței

legal investite, se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei

legi”, Înalta Curte apreciază că acest text de lege nu este aplicabil și plângerilor

contravenționale întemeiate pe dispozițiile O.G. nr. 15/2002, deoarece legiuitorul

nu a considerat că aceste cereri fac parte din materia contenciosului administrativ

și fiscal, ci au o identitate proprie, chiar legiuitorul făcând distincție între

cele două materii în secțiunea a II-a din același act normativ, secțiune intitulată

„modificarea și completarea unor acte normative în materia contravențională și în

materia contenciosului administrativ și fiscal”.

Pe cale de consecință,

dispozițiile art. XXIII alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 2/2013 nu sunt incidente

în cauză, sens în care dispozițiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001 își păstrează aplicabilitatea,

pentru cauzele având ca obiect plângere contravențională întemeiată pe dispozițiile

O.G. nr. 15/2002 introduse la instanță înainte de intrarea în vigoare a Legii

nr. 2/2013.

Raportat la circumstanțele

cauzei, față de prevederile legale susmenționate, Înalta Curte constată că locul

săvârșirii contravenției, reținute în sarcina petentei este localitatea G., județul

Ilfov, localitate aflată în raza de competență teritorială a Judecătoriei Cornetu

și, prin urmare, instanța competentă să soluționeze pricina este această judecătorie.

În consecință, având în

vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin.

(3) și alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare

a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Cornetu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe petenta M.F.M. și pe pârâta C.N.A.D.N.R. SA,

CESTRIN în favoarea

Judecătoriei Cornetu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 28 februarie 2014.