ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1654/2014

HOTĂRÂRE

28.03.2014

CAMERĂ

contencios

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1654/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Decizia nr. 1654/2014

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 4.483 din 7 iunie 2013, Judecătoria Cornetu, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cornetu, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei, având ca părți pe petenta SC A. SA în contradictoriu cu intimata B. SA, în favoarea Judecătoriei Constanța.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a apreciat că, în raport de faptul că la data de 15 februarie 2013 a intrat în vigoare Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., că noile prevederi înscrise în actul normativ enunțat sunt de imediată aplicare, Judecătoria Cornetu nu mai este competentă a judeca prezenta cauză, întrucât sediul petentei din cauza dedusă judecății se afla în Constanța, acesta fiind în circumscripția Judecătoriei Constanța.

Prin Sentința civilă nr. 14.941 din 11 decembrie 2013, Judecătoria Constanța, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a plângerii contravenționale, formulată de petenta SC A. SA, în contradictoriu cu intimata B. SA, în favoarea Judecătoriei Cornetu și, constatând ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Constanța și Judecătoria Cornetu, a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Constanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, formulată împotriva procesului-verbal de contravenție, prin care s-a reținut săvârșirea faptei sancționate de dispozițiile art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, respectiv fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă, este judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în materie contravențională.

S-a mai reținut că prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, începând cu data aplicării dispozițiilor acestei legi, respectiv, 15 februarie 2013, adică după momentul înregistrării plângerii contravenționale în cauza de față, s-a modificat și completat și O.G. nr. 15/2002, care, la art. 10

, prevede că, prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001, plângerea împotriva unui proces-verbal de contravenție prin care s-au constatat fapte contravenționale incriminate de O.G. nr. 15/2002, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.

Aceste dispoziții derogatorii sunt aplicabile, însă, plângerilor contravenționale introduse ulterior intrării în vigoare a acestei modificări, respectiv începând cu data de 15 februarie 2013.

Judecătoria Constanța a apreciat că este competentă a soluționa prezenta cauză Judecătoria Cornetu, instanță determinată în conformitate cu prevederile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, aplicabile prezentei cauze la data sesizării instanței, cu motivarea că în circumscripția teritorială a acestei instanțe a fost săvârșită contravenția.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competență reglementat de art. 20 pct. 2 C. proc. civ., văzând și dispozițiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Curtea a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, secția civilă.

Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Prin procesele-verbale din 10 aprilie 2012 întocmite de agentul constatator din cadrul B. SA Cestrin, petenta a fost amendată contravențional cu câte 750 RON, constatându-se că în datele de 11 noiembrie 2011, 16 noiembrie 2011 și 16 decembrie 2011, vehiculul aparținând petentei, a circulat pe Autostrada A2 Glina, județ Ilfov, fără a deține rovinietă valabilă.

Din procesele-verbale încheiate rezultă că locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentei a fost Autostrada A2, în localitatea Glina, județul Ilfov, situată în raza de competență teritorială a Judecătoriei Cornetu, județul Ilfov.

Înalta Curte constată că, la data introducerii plângerii contravenționale, competentă să judece plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii era judecătoria în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta contravențională, în temeiul art. 32 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Astfel, plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 11 mai 2012, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., fiind supusă, din punctul de vedere al instanței competente, vechii reglementări, conform prevederilor art. 24 din Noul C. proc. civ., potrivit cărora dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare și că, prin urmare, norma de competență se aplică numai plângerilor contravenționale înregistrate după data de 15 februarie 2013.

Înalta Curte apreciază că în situația specială a stabilirii competenței normele de procedură civilă nu pot retroactiva decât în situația în care prin norma nouă se prevede în mod expres aceasta. Or, Legea nr. 2/2013 nu prevede în privința plângerilor contravenționale întemeiate pe O.G. nr. 15/2002, aflate pe rolul instanțelor de judecată, obligativitatea declinării acestor cauze ca urmare a modificării competenței teritoriale prin introducerea art. 10

în acest act normativ.

Cu toate că prin art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se prevede că "procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competențelor instanței legal învestite, se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi", Înalta Curte apreciază că acest text de lege nu este aplicabil și plângerilor contravenționale întemeiate pe dispozițiile O.G. nr. 15/2002, deoarece legiuitorul nu a considerat că aceste cereri fac parte din materia contenciosului administrativ și fiscal, ci au o identitate proprie, chiar legiuitorul făcând distincție între cele două materii în secțiunea a II-a din același act normativ, secțiune intitulată "modificarea și completarea unor acte normative în materia contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal".

Pe cale de consecință, dispozițiile art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013 nu sunt incidente în cauză, sens în care dispozițiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001 își păstrează aplicabilitatea, pentru cauzele având ca obiect plângere contravențională întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 15/2002 introduse la instanță înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.

Raportat la circumstanțele cauzei, față de prevederile legale sus-menționate, Înalta Curte constată că locul săvârșirii contravențiilor, reținute în sarcina petentei este localitatea Glina, județul Ilfov, localitate aflată în raza de competență teritorială a Judecătoriei Cornetu și, prin urmare, instanța competentă să soluționeze pricina este această judecătorie.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Cornetu.