ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1652/2014

HOTĂRÂRE

28.03.2014

CAMERĂ

contencios

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1652/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Decizia nr. 1652/2014

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 3.159 din 26 aprilie 2013, Judecătoria Cornetu, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cornetu, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A. și pe intimata B. SA Cestrin, în favoarea Judecătoriei Târgoviște.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a apreciat că, în raport de faptul că la data de 15 februarie 2013 a intrat în vigoare Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., că noile prevederi înscrise în actul normativ enunțat sunt de imediată aplicare, Judecătoria Cornetu nu mai este competentă a judeca prezenta cauză, întrucât domiciliul petentului din cauza dedusă judecății se află în Târgoviște, acesta fiind în circumscripția Judecătoriei Târgoviște.

Prin Sentința civilă nr. 4.736 din 11 decembrie 2013, Judecătoria Târgoviște, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii privind pe petentul A., în contradictoriu cu pârâta B. SA, având ca obiect plângere la contravenție, în favoarea Judecătoriei Cornetu și, constatând ivit conflict negativ de competență între Judecătoria Cornetu și Judecătoria Târgoviște, a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Târgoviște a reținut în esență că prin procesele-verbale de constatare și sancționare a contravenției menționate în acțiune petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea faptei de conducere a autoturismului fără rovinieta valabilă, în dreptul localității Glina, jud. Ilfov; că potrivit art. 32 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, iar, în această situație, competența teritorială de soluționare a plângerii formulate de către petent, aparține prin raportare la art. 32 anterior menționat, Judecătoriei Cornetu, și nu Judecătoriei Târgoviște.

A mai reținut Judecătoria Târgoviște că modificările intervenite în privința competenței teritoriale, pe parcursul derulării procesului, prin introducerea art. 10

din O.G. nr. 15/2002 (modificări adoptate prin Legea nr. 2/2013), nu determină o altă competență, în favoarea instanței de la domiciliul petentului, întrucât legea aplicabilă în privința competenței este cea de la momentul sesizării instanței.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competență reglementat de art. 20 pct. 2 C. proc. civ., văzând și dispozițiile art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Târgoviște a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, secția civilă.

Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Prin procesele-verbale din 19 decembrie 2011, 31 ianuarie 2012 și 12 decembrie 2011, întocmite de agentul constatator din cadrul B. SA Cestrin, petentul a fost amendat contravențional cu câte 250 RON, constatându-se că în datele de 1 iulie 2011, 21 august 2011, 20 august 2011, 18 iunie 2011 și 19 iunie 2011, vehiculul, aparținând petentului, a circulat pe Autostrada A2, Glina, județ Ilfov, fără a deține rovinietă valabilă.

Din procesele-verbale încheiate rezultă că locul săvârșirii contravențiilor reținute în sarcina petentului a fost Autostrada A2, în localitatea Glina, județul Ilfov, situată în raza de competență teritorială a Judecătoriei Cornetu, județul Ilfov.

Înalta Curte constată că, la data introducerii plângerii contravenționale, competentă să judece plângerea împotriva Procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii era judecătoria în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta contravențională, în temeiul art. 32 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Astfel, plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 16 martie 2012, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., fiind supusă, din punctul de vedere al instanței competente, vechii reglementări, conform prevederilor art. 24 din Noul C. proc. civ., potrivit cărora dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare și că, prin urmare, norma de competență se aplică numai plângerilor contravenționale înregistrate după data de 15 februarie 2013.

Înalta Curte apreciază că în situația specială a stabilirii competenței normele de procedură civilă nu pot retroactiva decât în situația în care prin norma nouă se prevede în mod expres aceasta. Or, Legea nr. 2/2013 nu prevede în privința plângerilor contravenționale întemeiate pe O.G. nr. 15/2002, aflate pe rolul instanțelor de judecată, obligativitatea declinării acestor cauze ca urmare a modificării competenței teritoriale prin introducerea art. 10

în acest act normativ.

Cu toate că prin art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se prevede că "procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competențelor instanței legal învestite, se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi", Înalta Curte apreciază că acest text de lege nu este aplicabil și plângerilor contravenționale întemeiate pe dispozițiile O.G. nr. 15/2002, deoarece legiuitorul nu a considerat că aceste cereri fac parte din materia contenciosului administrativ și fiscal, ci au o identitate proprie, chiar legiuitorul făcând distincție între cele două materii în secțiunea a II-a din același act normativ, secțiune intitulată "modificarea și completarea unor acte normative în materia contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal".

Pe cale de consecință, dispozițiile art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013 nu sunt incidente în cauză, sens în care dispozițiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001 își păstrează aplicabilitatea, pentru cauzele având ca obiect plângere contravențională întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 15/2002 introduse la instanță înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.

Raportat la circumstanțele cauzei, față de prevederile legale sus-menționate, Înalta Curte constată că locul săvârșirii contravențiilor, reținute în sarcina petentului este localitatea Glina, județul Ilfov, localitate aflată în raza de competență teritorială a Judecătoriei Cornetu și, prin urmare, instanța competentă să soluționeze pricina este această judecătorie.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Cornetu.