ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4540/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei.

de chemare în judecată.

Prin acțiunea în contencios administrativ

înregistrată sub Dosar nr. 1003/57/2011, reclamantul V.I.S. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, ca prin hotărâre judecătorească

să se dispună anularea Ordinului nr. 1541/C din 14 iulie 2011 emis de Ministrul

Justiției.

În motivarea acțiunii

reclamantul a susținut că emiterea ordinului menționat în petitul acesteia este

rezultatul aplicării eronate a dispozițiilor art. 15 și 22 din Legea nr.

188/2000. În acest sens, reclamantul precizează că dispozițiile art. 15 din

Legea nr. 188/2000 reglementează condițiile în care o persoană poate fi primită

în funcția de executor judecătoresc, la lit. d) menționându-se "nu are

antecedente penale și se bucură de o bună reputație", în timp ce

dispozițiile art. 22 din Legea nr. 188/2000 se referă la încetarea calității de

executor. La lit. e) a art. 22 din Legea nr. 188/2000 se prevede că încetarea

calității de executor judecătoresc intervine în cazul condamnării definitive

pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni care aduce atingere

prestigiului profesiei, iar la lit. g) se menționează că intervine încetarea

acestei calități și în cazul în care executorul judecătoresc nu mai

îndeplinește condițiile prevăzute la art. 15 lit. d) din lege.

A considerat

reclamantul că cerința textului art. 22 lit. g) este realizată numai în

situația condamnării pentru o infracțiune săvârșită cu intenție, ori

condamnarea sa s-a dispus pentru comiterea unei infracțiuni din culpa. Dacă

orice condamnare ar fi putut atrage încetarea calității de executor

judecătoresc, n-ar fi avut sens reglementarea distinctă de la lit. e) a art.

22.

intimatului.

Pârâtul Ministerul

Justiției a solicitat, prin întâmpinare, respingerea acțiunii ca neîntemeiată,

arătând că ordinul criticat a fost emis în conformitate cu dispozițiile art. 22

alin. (1) lit. g) raportat la art. 15 lit. d) din Legea nr. 188/2000, iar

situația de fapt în care se află reclamantul, care are antecedente penale, se

încadrează întocmai în ipoteza reglementată expres prin textul legal care a

constituit temeiul de drept al ordinului, temei care a fost în vigoare încă de

la apariția Legii nr. 188/2000 și nu a suferit nicio modificare.

instanței de fond

Prin Sentința nr. 290

din 11 octombrie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea în contencios administrativ

formulată de reclamantul V.I.S., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Justiției.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

- Prin Ordinul nr.

1541/C din 11 iulie 2011 emis de către Ministrul Justiției s-a dispus, în

temeiul art. 22 alin. (1) lit. g) raportat la art. 15 lit. d), a art. 22 alin.

(2) și art. 48 din Legea nr. 188/2000, încetarea calității de executor

judecătoresc a reclamantului.

- La emiterea

ordinului s-a ținut seama de cazierul judiciar nr. 71038 din 30 mai 2011

eliberat de Inspectoratul de Poliție al județului Sibiu din care rezultă că

reclamantul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare

corporală din culpă prevăzută de art. 184 C. pen., constatându-se că acesta nu

mai îndeplinește condiția prevăzută de art. 15 lit. d) din Legea nr. 188/2000,

având antecedente penale.

A apreciat prim

instanță că susținerile reclamantului în sensul că cerința textului art. 22

lit. g) este realizată numai în situația condamnării pentru o infracțiune

săvârșită cu intenție, considerând că dacă orice condamnare ar fi putut atrage

încetarea calității de executor judecătoresc, n-ar fi avut sens reglementarea

distinctă de la lit. e) a art. 22 sunt neîntemeiate având în vedere

următoarele:

- Potrivit art. 22

alin. (1) lit. g) din Legea nr. 188/2000 "(1) Calitatea de executor

judecătoresc încetează: (...) g) în cazul în care executorul judecătoresc nu

mai îndeplinește condițiile prevăzute la art. 15 lit. a), b), d), e) și f);

- În conformitate cu

dispozițiile art. 15 lit. d) din același act normativ "Executor

judecătoresc poate fi persoana care îndeplinește următoarele condiții: (...) d)

nu are antecedente penale și se bucură de o bună reputație."

- Din interpretarea

literală, sistematică și teleologică a acestor texte de lege rezultă că ivirea

antecedentelor penale după primirea în profesie atrage încetarea calității de

executor judecătoresc, independent de forma de vinovăție cu care a fost

săvârșită fapta penală, legiuitorul optând pentru o anumită simetrie a

condițiilor care trebuie îndeplinite pentru ca o persoană să poată fi executor

și a cazurilor în care această calitate încetează.

A mai reținut

instanța de fond că dacă legiuitorul a reglementat la lit. e) a art. 22 din

același act normativ situația condamnării definitive pentru săvârșirea cu

intenție a unei infracțiuni care aduce atingere prestigiului profesiei, drept

caz distinct de încetare a calității de executor judecătoresc, nu conduce la

interpretarea pretinsă de reclamant a dispozițiilor art. 22 lit. g).

În același sens, s-a

reținut că textul art. 22 lit. g) din Legea nr. 188/2000 este clar, iar unde

legea nu distinge nici interpretul nu trebuie să distingă, ceea ce în speță are

semnificația că nu pot fi excluse cazuri care n-au fost excluse de legiuitorul

însuși.

În concluzie,

reținând că situația de fapt în care se află reclamantul, care are antecedente

penale, se încadrează în ipoteza reglementată expres prin textul legal care a

constituit temeiul de drept al emiterii ordinului atacat, curtea de apel a

apreciat neîntemeiată acțiunea dedusă judecății.

exercitată în cauză

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul V.I.S. invocând prevederile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant

reține că între considerentele Sentinței civile nr. 228/2011, pronunțată în

suspendarea aplicării ordinului Ministrului Justiției și considerentele

Sentinței nr. 290/2011, prin care s-a soluționat fondul cauzei este o

contradicție de apreciere a textului art. 22 din Legea nr. 188/2000, deși

ambele hotărâri sunt date și motivate de același magistrat.

Arată că în mod

greșit instanța de fond a reținut că sunt aplicabile prevederile art. 22 lit.

g) raportat la art. 15 lit. d) din Legea nr. 188/2000.

Prin reglementarea în

mod expres a cazului de încetare a calității de executor judecătoresc

legiuitorul a înțeles să circumscrie condiția de a nu avea antecedente penale

doar la infracțiunile săvârșite cu intenție, fiind excluse cele din culpă.

Prin urmare,

condamnarea pentru săvârșirea unei infracțiuni din culpă, nu antrenează

consecințele juridice în privința calității de executor judecătoresc.

Prin notele de

ședință depuse la 25 octombrie 2012, recurentul-reclamant susține că art. 15

din lege, coroborat cu art. 22 lit. e) trebuie înțeles și aplicat în practică,

dacă antecedentele penale au fost cauzate din comiterea unei infracțiunii cu

intenție.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma criticilor formulate de recurent și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru

considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

fapt și de drept relevante.

Recurentul-reclamant

a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ

Ordinul Ministrului Justiției nr. 1541/C din 11 iulie 2011, prin care a încetat

calitatea de executor judecătoresc a acestuia.

În susținerea cererii

a arătat că temeiul avut în vedere, respectiv art. 22 alin. (1) lit. g) din

Legea nr. 188/2000, vine în contradicție cu dispozițiile art. 22 alin. (1) lit.

e) din același act normativ, motiv pentru care existența antecedentelor penale

nu poate constitui un motiv de încetare a calității de executor judecătoresc.

Actul administrativ

atacat a fost emis în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (1) lit. g)

raportat la art. 15 lit. d) din Legea nr. 188/2000 privind executorii

judecătorești, cu modificările și completările ulterioare, ținând seama de

certificatul de cazier judiciar nr. 71038 din 30 mai 2011, eliberat de

Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul de Poliție al Județului

Sibiu privind săvârșirea unei infracțiuni din culpă.

Art. 15 din Legea nr.

188/2000 privind executorii judecătorești reglementează condițiile pe care

trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a putea fi primită ca executor

judecătoresc, la lit. d), fiind menționată condiția de a nu avea antecedente

penale și să se bucure de o bună reputație.

Potrivit art. 22 din

același act normativ "calitatea de executor judecătoresc încetează"

în cazul condamnării definitive, pentru săvârșirea unei infracțiuni cu

intenție, care aduce atingere prestigiului profesiei.

Din analiza acestor

prevederi legale, rezultă că legiuitorul a prevăzut situația executorului

judecătoresc condamnat definitiv pentru o infracțiune săvârșită cu intenție, de

natură să aducă atingere prestigiului profesiei.

Așa cum susține

recurentul-reclamant, raportat la cazul dat, este necesar să se facă dovada că

este îndeplinită condiția că prin săvârșirea infracțiunii cu intenție să se

aducă atingere prestigiului profesiei, aceasta prin raportare la obligațiile

profesionale și de conduită ale executorului judecătoresc, statuate, prin legea

de organizare, prin statut sau regulament.

În cauză nu s-au

administrat probe și nici nu s-a pretins că executorul judecătoresc nu se mai

bucură de bună reputație privită ca o condiție de primire și menținere în

funcție.

Înalta Curte

apreciază că raționamentul îmbrățișat de judecătorul fondului, că orice

condamnare indiferent dacă privește o infracțiune săvârșită din culpă sau

intenție, inserate în cazierul judiciar, ca antecedente penale este de natură

să conducă la încetarea calității de executor judecătoresc, conduce la

concluzia că textul art. 22 lit. g) din lege este inaplicabil.

Dacă intenția

legiuitorului în adoptarea Legii nr. 188/2000 era ca sancțiunea încetării

calității de executor judecătoresc să fie aplicată, indiferent de natura faptei

penale comise, nu insera textul de la lit. e) a art. 22.

În concluzie, contrar

considerentelor primei instanțe, în cauză nu rezultă îndeplinirea condițiilor

necesare pentru încetarea calității de executor judecătoresc, astfel că se

impune anularea actului administrativ contestat.

soluției adoptate

Având în vedere cele

expuse la pct. II.1 în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. respectiv

la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 20 Legea nr. 554/2004 se va admite

recursul și se va modifica sentința în sensul admiterii acțiunii formulate de

reclamantul V.I.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de V.I.S. împotriva Sentinței civile nr. 290 din 11 octombrie 2011 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că admite acțiunea reclamantului.

Anulează Ordinul nr.

1541/C din 11 iulie 2011 emis de Ministrul Justiției.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 noiembrie 2012

Procesat de GGC - GV