ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1817/2018

HOTĂRÂRE

11.05.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1817/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 11 mai 2018

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub nr. x/2016, mai mulți reclamanți, procurori militari, personal auxiliar de specialitate și personal contractual din cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timișoara au solicitat obligarea pârâților la plata unor diferențe salariale.

În cadrul acestui dosar au fost formulate cereri de intervenție principală.

Prin sentința civilă nr. 342/2017 din 16.02.2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Alba a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.

Tribunalul Timiș, secția Civilă, prin sentința nr. 590/PI din 3 mai 2017, pronunțată în cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/2016, a admis excepțiile de necompetență teritorială invocate din oficiu și, în consecință, a disjuns acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. și O. împotriva pârâților Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Parchetelor Militare, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Apărării Naționale, având ca obiect plata drepturilor salariale, și a format un nou dosar cu acțiunea acestora, care conține o copie de pe hotărârea nr. 590/PI din 3.05.2017, acțiunea formulată, întâmpinarea formulată de Ministerul Apărării Naționale .

Totodată, a declinat acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. și O. împotriva pârâților Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Parchetelor Militare, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Apărării Naționale, având ca obiect plata drepturilor salariale, în favoarea Tribunalului Suceava.

De asemenea, a disjuns acțiunea formulată de reclamanții P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., M., GG., HH., II., JJ., KK., LL.,MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., C., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV. și WWW. împotriva pârâților Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Parchetelor Militare, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Apărării Naționale, având ca obiect plata drepturilor salariale.

A format un nou dosar, cu nr. x/2017, cu acțiunea acestora, care conține o copie de pe hotărârea nr. 590/PI din 3.05.2017, acțiunea formulată de acești reclamanți, întâmpinările formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Apărării Naționale (fila x, 111 - 112 dosar Tribunalul Alba, vol. I și întâmpinarea MAN atașată de coperta a doua a dosarului Tribunalului Alba, vol. al II - lea).

A declinat competenta de soluționare a acțiunii formulate de reclamanții P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., M., GG., HH., II., JJ., KK., LL.,MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., C., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV. și WWW. împotriva pârâților Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Parchetelor Militare, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Apărării Naționale, având ca obiect plata drepturilor salariale, în favoarea Tribunalului Prahova.

A disjuns acțiunea formulată de reclamanții XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM. și NNNN. împotriva pârâților Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Parchetelor Militare, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Apărării Naționale, având ca obiect plata drepturilor salariale.

A format un nou dosar cu acțiunea acestora, care conține o copie de pe hotărârea nr. 590/PI din 3.05.2017, acțiunea formulată de acești reclamanți, întâmpinările formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Apărării Naționale .

A declinat competența de soluționare a acțiunii formulate reclamanții XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM. și NNNN. împotriva pârâților Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Parchetelor Militare, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Apărării Naționale, având ca obiect plata drepturilor salariale, în favoarea Tribunalului București.

De asemenea, a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanții OOOO., PPPP., QQQQ., RRRR., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV., WWWW., XXXX., YYYY., ZZZZ., AAAAA., BBBBB. și CCCCC. împotriva pârâților Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Parchetelor Militare, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Apărării Naționale, având ca obiect plata diferențelor salariale, în favoarea Tribunalului Alba.

A constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Timiș și Tribunalul Alba cu privire la această din urmă acțiune și suspendând soluționarea cauzei, a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență ivit în dosarul nr. x/2016.

În pronunțarea acestei soluții de disjungere și declinare, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) din Noul C. proc. civ., precum și Decizia nr. 7/2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, și a constatat că întrucât textele legale nu fac distincție între instanțele de judecată, respectiv parchetele civile și cele militare, ele sunt aplicabile și în speța de față.

S-a mai reținut că reclamanții din prezenta cauză lucrează la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timișoara, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iași, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar București, Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel București și la secția Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pe rolul Tribunalului Prahova, cauza având ca obiect cererea formulată de reclamanții P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., M., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., C., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV. și WWW. împotriva pârâților Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Parchetelor Militare, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Apărării Naționale, având ca obiect plata drepturilor salariale, a fost înregistrată sub nr. x/2017.

Astfel învestit cu soluționarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2017, Tribunalul Prahova, secția I civilă, prin sentința nr. 934 din 7 martie 2018, a admis excepția necompetenței teritoriale.

A declinat cauza având ca obiect "drepturi bănești", formulată de reclamanții P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., M., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., C., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., toți cu domiciliul ales la Parchetul Militar județul Timiș, în favoarea Tribunalului Timiș.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În fundamentarea acestei soluții cea de-a doua instanță a reținut, în esență, că cererea cu soluționarea căreia a fost învestită este o cerere de intervenție voluntară principală care, potrivit art. 66 C. proc. civ., se judecă odată cu cererea principală, putând fi disjunsă și judecată separat în cazul în care ar fi întârziată judecarea cererii principale. S-a mai reținut și că, teza finală a aliniatului 2 prevede că în caz de disjungere, instanța rămâne, în toate cazurile, competentă să judece cererea de intervenție, în același sens fiind și dispozițiile art. 123 C. proc. civ.

A mai reținut instanța și că în cauză, cererea de intervenție nu a fost supusă discuției contradictorii a părților sub aspectul admisibilității în principiu conform art. 65 alin. (1) C. proc. civ., intervenientul devenind parte în proces abia după admiterea în principiu a cererii sale. Or intervenientul este, din punct de vedere procedural, distinct de reclamant, însă prin sentința nr. 590 s-a menționat că este disjunsă acțiunea formulată de reclamanți.

Înalta Curte, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., constată că Tribunalul Timiș este instanța competentă teritorial în soluționarea pricinii pentru motivele se vor arăta.

Cererea disjunsă este o cerere de intervenție voluntară principală, formulată în baza art. 61-62 C. proc. civ., care, potrivit art. 66 alin. (1) C. proc. civ. se judecă odată cu cererea principală, putând fi disjunsă și judecată separat în cazul în care ar fi întârziată judecarea cererii principale. Teza finală a alin. (2) prevede că în caz de disjungere, instanța rămâne în toate cazurile competentă să judece cererea de intervenție.

Conform art. 123 C. proc. civ. cererile incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, operând astfel prorogarea de competență.

Cât privește dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., instanța constată că acestea nu sunt incidente în cauză, câtă vreme cererea nu este de competența niciuneia dintre instanțele militare pe lângă care își desfășoară activitatea reclamanții.

Față de dispozițiile legale mai sus arătate, Înalta Curte constată că, în speță, competența teritorială de soluționare a cauzei, având ca obiect cererea de intervenție voluntară principală, revine Tribunalului Timiș, motiv pentru care urmează să stabilească competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.