ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2606/2022

HOTĂRÂRE

07.12.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2606/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 7 decembrie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba la 15 noiembrie 2021 sub nr. x/2021 reclamanții A., B., C., D., E. și F., în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, au solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună: obligarea pârâților să calculeze și să plătească reclamanților daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare, aferente sumelor reprezentând drepturi salariale datorate în baza Ordinelor Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 897/22.05.2018 și 3206/29.11.2019 - pentru procurori.

La termenul de judecată din 8 iunie 2022, instanța a invocat din oficiu excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Alba.

Prin sentința civilă nr. 1357/2022 din 8 iunie 2022 Tribunalul Alba a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Alba – secția I Civilă și a declinat la Tribunalul Timiș, spre competentă soluționare, cererea formulată de reclamanții E., F., C., B., A., D., toți prin mandatar F., în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivare, Tribunalul Alba a apreciat că prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză, deoarece reclamanții nu își desfășoară activitatea la Tribunalul Timiș sau la o instanță inferioară acestuia, iar dispozițiile art. 127 alin. (2)

C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză, deoarece Tribunalul Timiș nu este parte în cauză.

S-a mai reținut că textul art. 127 alin. (2)

C. proc. civ. are în vedere numai ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, or în prezenta cauză, pârâții sunt parchete de pe lângă instanțe, iar această dispoziție legală nu poate fi aplicată prin analogie și parchetelor de pe lângă instanțe, în lipsa unei reglementări exprese în acest sens.

Faptul că reclamanții își desfășoară în prezent activitatea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, instanță care are competența de a soluționa calea de atac împotriva hotărârii pronunțate în primă instanță de către Tribunalul Timiș, poate reprezenta cel mult un motiv de strămutare în condițiile art. 140 alin. (2) din C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la 14 iulie 2022, sub același număr de dosar.

Reținând incidența dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., având în vedere că reclamanții au calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, prin sentința civilă nr. 1228/PI din 27 octombrie 2022, Tribunalului Timiș a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Alba – secția I Civilă (instanță judecătorească de același grad aflată în circumscripția Curții de Apel Alba Iulia, învecinată cu Curtea de Apel Timișoara) - instanța dintâi sesizată de reclamanți. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Alba competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Cererea de chemare în judecată formulată privește un litigiu de muncă, prin care reclamanții, în calitate de procurori și personal de specialitatea asimilat judecătorilor și procurorilor, care își desfășoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, au solicitat instanței obligarea pârâților Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara să calculeze și să plătească reclamanților daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare, aferente sumelor reprezentând drepturi salariale datorate în baza Ordinelor Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 897/22.05.2018 și 3206/29.11.2019 - pentru procurori.

Potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii, cererile referitoare la judecarea conflictelor de muncă "se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul", iar conform art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, "cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Din dispozițiile legale evocate, coroborate cu cele ale art. 95 pct. 1 C. proc. civ., rezultă că, pentru situația în care salariatul are calitatea de reclamant, competența teritorială de soluționare a cauzei aparține tribunalelor de la locul de muncă sau domiciliul reclamantului.

Având în vedere calitatea reclamanților de procurori și personal de specialitate asimilat judecătorilor și procurorilor, se vor aplica normele de competență speciale prevăzute la art. 127 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora: "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea" și alin. (3) "dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor".

Cum art. 127 alin. (1) C. proc. civ. este aplicabil și procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor, conform alin. (3) al aceluiași articol, rezultă că funcția de procuror a reclamanților atrage incidența acestui text de lege.

Întrucât Curtea de Apel Alba-Iulia, în circumscripția căreia se află Tribunalul Alba, instanță la care a fost înregistrată acțiunea introductivă, este una dintre curțile de apel aflate în vecinătatea Curții de Apel Timișoara, în circumscripția căreia își desfășoară activitatea reclamanții, rezultă că Tribunalul Alba era competent teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății.

Așa fiind, sesizarea Tribunalului Alba s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., întrucât reclamanții și-au manifestat opțiunea, determinând astfel competența teritorială în soluționarea cererii de chemare în judecată.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și alin. (3), raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.