ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1492/2018

HOTĂRÂRE

26.04.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1492/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 26 aprilie 2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia sub dosar nr. x/2017, petenții A., B. și C. au solicitat să se pronunțe o hotărâre prin care să fie încuviințată învoiala lor cu privire la desfacerea căsătoriei încheiate la 30.11.2006, exercitarea autorității părintești cu privire la minorul D. de către A. și C., care sunt părinții naturali ai minorului.

Judecătoria Slobozia a stabilit că această cerere conține o acțiune principală de divorț, precum și o acțiune secundară în tăgada paternității. Acțiunea ce are ca obiect tăgada paternității a fost disjunsă și în acest sens a fost înregistrat un dosar nou pe rolul Judecătoriei Slobozia, cu nr. x/2017.

Prin sentința civilă nr. 2319/08.12.2017, pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul nr. x/2017 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale exclusive, invocată de pârâta A., în raport de cererea de chemare în judecată având ca obiect tăgadă paternitate, iar competența de soluționare a fost declinată în favoarea Judecătoriei Rupea.

Din actele de identitate depuse la dosar, precum și din ansamblul materialului probator, rezultă în mod evident că locuința pârâtei A., precum și a copilului D., este stabilită în com. Homorod, sat Mercheașa, jud. Brașov, a reținut instanța.

În esență, s-a constatat că, în baza art. 114 alin. (1) din C. proc. civ., din punct de vedere teritorial, prin raportare la obiectul cauzei și locuința persoanei ocrotite, competentă este Judecătoria Rupea.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Rupea sub numărul x/2017.

Prin sentința civilă nr. 211/2018 din 21 februarie 2018 Judecătoria Rupea a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și în consecință: a declinat competența de soluționare a acțiunii civile formulate de reclamantul C. în contradictoriu cu pârâții A. și B., în favoarea Judecătoriei Slobozia, jud. Ialomița; totodată a suspendat din oficiu judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență ivit în cauză.

Pentru a pronunța această sentință instanța, în aplicarea art. 22 alin. (4) C. proc. civ., art. 112 alin. (1) C. proc. civ., art. 116 C. proc. civ. și art. 131 alin. (1) C. proc. civ., a reținut, în esență, următoarele:

Părțile din prezenta cauză au solicitat pe de o parte desfacerea căsătoriei încheiate între A. și B., iar pe de altă parte tăgada paternității lui E. față de minorul D., stabilirea paternității lui C. față de același minor și stabilirea modului de exercitare a autorității părintești.

Conform art. 112 alin. (1) C. proc. civ., "Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia; în cazul în care printre pârâți sunt și obligați accesoriu, cererea se introduce la instanța competentă pentru oricare dintre debitorii principali."

Mai au relevanță dispozițiile art. 116 C. proc. civ.:

"Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente."

În cauză, s-a reținut că Judecătoria Slobozia are o competență teritorială exclusivă să soluționeze capătul de cerere privind desfacerea căsătoriei, iar Judecătoria Rupea are o competență teritorială exclusivă să soluționeze cel de-al doilea capăt de cerere.

Având în vedere că părțile au ales Judecătoria Slobozia, aceasta are competența de a soluționa ambele capete de cerere. Mai mult, părțile nu pot reveni asupra alegerii făcute, iar instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost învestită, fiind vorba despre o prorogare legală a competenței teritoriale.

În subsidiar, instanța a reținut că, în raport cu art. 131 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Slobozia și-a verificat competența în ceea ce privește capătul de cerere ce are ca obiect tăgada paternității, constatând că este competentă teritorial, material și general-încheiere de ședință pronunțată la data de 13.10.2017, în dosarul nr. x/2017 . Această încheiere are caracter interlocutoriu, ceea ce înseamnă că instanța nu poate reveni asupra soluției adoptate.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Slobozia competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Se reține că, astfel cum a fost formulată cererea de chemare în judecată, acțiunea în tăgăda paternității a fost pornită în comun de mamă, de soțul mamei și de presupusul tată biologic, aceștia având în fapt, toți trei, calitatea de reclamanți.

În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 114 alin. (1) din C. proc. civ., așa cum a reținut Judecătoria Slobozia, întrucât în categoria cererilor privind ocrotirea persoanei fizice nu intră cererile care interesează starea persoanei, respectiv cele privitoare la stabilirea filiației.

Față de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv tăgadă paternitate, sunt incidente dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., potrivit cărora: "(1) În afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: 1. instanța domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiației.", dispoziții derogatorii de la norma generală instituită de art. 107 din același act normativ.

Așadar, în speță nu a fost instituită o normă de competență teritorială exclusivă, ci o normă de competență alternativă, fiind vorba de o acțiune privitoare la stabilirea filiației.

Reclamanții au optat între mai multe instanțe deopotrivă competente, alegând să introducă acțiunea la Judecătoria Slobozia, potrivit dispozițiilor art. 116 din C. proc. civ.

Față de dispozițiile legale menționate, este de necontestat că prezenta cauză este guvernată de norme juridice ce instituie o competență alternativă și că, opțiunea reclamanților a fost în sensul soluționării cauzei la Judecătoria Slobozia, conform art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., opțiune susținută de prevederile art. 116 din același cod.

În egală măsură, este de reținut că, în toate cazurile de competență alternativă, alegerea instanței aparține reclamantului, iar odată învestită una dintre instanțele competente teritorial, opțiunea acestuia nu poate fi contestată, întrucât prin introducerea acțiunii s-a fixat în mod definitiv competența teritorială a instanței respective.

Prin urmare, instanța nu mai poate să se dezînvestească prin declinarea competenței de soluționare a cauzei, din oficiu, ori la cererea pârâtului și nici chiar reclamantul nu mai poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanțe competente.

În raport cu art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. coroborat cu art. 116 din același cod, Judecătoria Slobozia a devenit exclusiv competentă să soluționeze litigiul, fiind înlăturată competența Judecătoriei Rupea.

Totodată, sunt de menționat dispozițiile art. 131 C. proc. civ. potrivit cărora, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate, încheierea având caracter interlocutoriu. În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop.

Verificând actele dosarului, se constată că, la termenul de judecată din 13 octombrie 2017, respectiv primul termen cu părțile legal citate, instanța a stabilit că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza. Prin aceeași încheiere, Judecătoria Slobozia a încuviințat proba cu expertiză serologică complexă, acordând un nou termen de judecată pentru administrarea acesteia, a stabilit obligația depunerii la dosar a dovezii consemnării taxei de timbru, precum și obligația de prezentare la instituția competentă pentru efectuarea raportului de expertiză medico-legală, dispunând, totodată, adresă către această instituție pentru a efectua expertiza încuviințată având ca obiectiv stabilirea paternității minorului D.. La următorul termen acordat, respectiv 8 decembrie 2017, A. a invocat excepția necompetenței teritoriale și instanța a declinat dosarul în favoarea Judecătoriei Rupea.

Înalta Curte constată că, prin încheierea din 13 octombrie 2017, Judecătoria Slobozia a stabilit cu caracter interlocutoriu că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, astfel că, instanța inițial sesizată a devenit exclusiv competentă să soluționeze litigiul.

Față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia.