ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 404/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei.

Reclamantul B.R.C. a chemat în judecată pe

pârâtul M.A.I., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să

se constate calitatea acestuia de polițist - funcționar public cu statut

special, din data de 14 octombrie 2003 până la data de 1 august 2008 și să se

dispună obligarea pârâtului la menționarea acesteia în adeverința solicitată

prin cererea din 8 septembrie 2008.

și de drept care au stat la baza formulării acțiunii.

Reclamantul a arătat

că a avut calitatea de polițist din data de 25 iunie 1996 până la data de 1

august 2008 și că prin cererea din 8 septembrie 2008 a solicitat pârâtului

eliberarea unei adeverințe prin care să-i fie comunicate date referitoare la

vechimea în muncă, însă prin adresa din 18 septembrie 2008 pârâtul i-a transmis

o adeverință ce nu conținea informațiile cerute.

pârâtului M.A.I.

Prin întâmpinarea

formulată la 6 mai 2009, pârâtul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii

și excepția de necompetență materială a instanței, solicitând declinarea

competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1

București .

instanței de fond. Considerentele avute în vedere.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 2634 din 18 iunie 2009 a respins excepția necompetenței materiale a

instanței ca și excepția inadmisibilității acțiunii invocate de pârât, ca

neîntemeiate. De asemenea, a respins ca neîntemeiată și acțiunea reclamantului

B.R.C.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că acțiunea reclamantului este o acțiune

în contencios administrativ iar competența materială de soluționare a acesteia

revine, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 C. proc. civ. Curții

de Apel București, astfel că cele două excepții au fost respinse ca

neîntemeiate.

Pe fondul cauzei

instanța a reținut că refuzul pârâtului de eliberare a unei adeverințe, în

sensul solicitat de reclamant, nu este un refuz nejustificat în accepțiunea art.

2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că refuzul a fost

motivat prin invocarea Hotărârii C.S.A.T. din 2004, a Ordinelor M.A.I. din 2004

în baza cărora reclamantului i s-a acordat statutul de funcționar public cu

statut special începând cu data de 1 ianuarie 2005.

de reclamantul B.R.C.

Motive de recurs

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 9 și 10 C. proc. civ.

5.1. Sentința atacată

este dată cu aplicarea greșită a legii.

Judecătorul fondului

a apreciat greșit că refuzul intimatului-pârât de a adeveri o calitate legală

este justificată de existența unor acte juridice.

5.2. Recurentul

consideră că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, prin faptul că

nu a avut posibilitatea să atace actele prezentate de intimat pe calea

excepției de nelegalitate, deoarece nu au fost prezentate în dosar.

5.3. Sentința s-a

pronunțat exclusiv pe susținerile și nu pe probele intimatului-pârât, deoarece

din anii 2003-2004 nu mai existau polițiști care să aibă calitatea de militari.

II. Considerentele

instanței de recurs.

nefondat din perspectiva motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ. nu poate fi analizat deoarece a fost

abrogat prin art. 1 pct. 3

1

din O.U.G. nr. 138/2000. Motivul de

recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. - instanța a

acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut - nu a fost detaliat

și nu se cunoaște în concret critica adusă sentinței atacate.

precum și O.U.G. nr. 179/2002 nu conțin prevederi referitoare la demilitarizarea

personalului numit în Statul de organizare al funcțiilor militare încadrate cu

specialiști detașați din M.A.I., în cadrul Administrației Prezidențiale -

Departamentul Constituțional Legislativ.

Din acest motiv,

calitatea recurentului de funcționar public cu statut special nu poate începe

din data de 14 octombrie 2003.

H.G. nr. 498/2001,

act normativ publicat în M. Of. al României și care este cunoscut de către

recurent, nu a prevăzut în actele sale personalul din care făcea parte acesta.

din 2004 a fost emisă după intrarea în vigoare a actelor normative primare ce

au prevăzut echivalarea gradelor militare cu gradele civile.

Deși acest act nu a

fost depus la dosar, împrejurarea nu are relevanță în soluționarea pricinii,

având în vedere că recurentul-reclamant a susținut că în cazul său, echivalarea

funcției militare cu funcția civilă nu s-a realizat la data de 14 octombrie 2003,

când a fost publicată în M. Of. al României O.U.G. nr. 89/2003.

actelor normative sus-menționate și nu din mențiunile intimatului s-a format

convingerea instanței de fond cu privire la netemeinicia acțiunii formulate.

privește atacarea în instanță a Hotărârii C.S.A.T. din 2004, fiind un act

administrativ normativ, acțiunea poate fi introdusă oricând, potrivit art. 11 alin.

(5) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, în prezentul proces

nefiind încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului.

nefiind întrunite motivele de recurs invocate, în temeiul art. 312 alin. (1)

teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

modificată și completată, urmează a se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de B.R.C. împotriva sentinței civile nr. 2634 din 18 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 ianuarie 2010.