ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 404/2010

Obiectul acțiunii. Reclamantul B.R.C. a chemat în judecată pe pârâtul M.A.I., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să se constate calitatea acestuia de polițist - funcționar public cu statut special, din data de 14 octombrie 2003 până la data de 1 august 2008 și să se dispună obligarea pârâtului la menționarea acesteia în adeverința solicitată prin cererea din 8 septembrie 2008.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării acțiunii. Reclamantul a arătat că a avut calitatea de polițist din data de 25 iunie 1996 până la data de 1 august 2008 și că prin cererea din 8 septembrie 2008 a solicitat pârâtului eliberarea unei adeverințe prin care să-i fie comunicate date referitoare la vechimea în muncă, însă prin adresa din 18 septembrie 2008 pârâtul i-a transmis o adeverință ce nu conținea informațiile cerute.

Apărările pârâtului M.A.I. Prin întâmpinarea formulată la 6 mai 2009, pârâtul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii și excepția de necompetență materială a instanței, solicitând declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București .

Hotărârea instanței de fond. Considerentele avute în vedere. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2634 din 18 iunie 2009 a respins excepția necompetenței materiale a instanței ca și excepția inadmisibilității acțiunii invocate de pârât, ca neîntemeiate. De asemenea, a respins ca neîntemeiată și acțiunea reclamantului B.R.C. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că acțiunea reclamantului este o acțiune în contencios administrativ iar competența materială de soluționare a acesteia revine, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 C. proc. civ. Curții de Apel București, astfel că cele două excepții au fost respinse ca neîntemeiate. Pe fondul cauzei instanța a reținut că refuzul pârâtului de eliberare a unei adeverințe, în sensul solicitat de reclamant, nu este un refuz nejustificat în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că refuzul a fost motivat prin invocarea Hotărârii C.S.A.T. din 2004, a Ordinelor M.A.I. din 2004 în baza cărora reclamantului i s-a acordat statutul de funcționar public cu statut special începând cu data de 1 ianuarie 2005.

Recursul formulat de reclamantul B.R.C. Motive de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 9 și 10 C. proc. civ. 5.1. Sentința atacată este dată cu aplicarea greșită a legii. Judecătorul fondului a apreciat greșit că refuzul intimatului-pârât de a adeveri o calitate legală este justificată de existența unor acte juridice. 5.2. Recurentul consideră că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, prin faptul că nu a avut posibilitatea să atace actele prezentate de intimat pe calea excepției de nelegalitate, deoarece nu au fost prezentate în dosar. 5.3. Sentința s-a pronunțat exclusiv pe susținerile și nu pe probele intimatului-pârât, deoarece din anii 2003-2004 nu mai existau polițiști care să aibă calitatea de militari. II. Considerentele instanței de recurs. 1. Recursul este nefondat din perspectiva motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 2. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ. nu poate fi analizat deoarece a fost abrogat prin art. 1 pct. 3 1 din O.U.G. nr. 138/2000. Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. - instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut - nu a fost detaliat și nu se cunoaște în concret critica adusă sentinței atacate. 3. O.U.G. nr. 89/2003, precum și O.U.G. nr. 179/2002 nu conțin prevederi referitoare la demilitarizarea personalului numit în Statul de organizare al funcțiilor militare încadrate cu specialiști detașați din M.A.I., în cadrul Administrației Prezidențiale - Departamentul Constituțional Legislativ. Din acest motiv, calitatea recurentului de funcționar public cu statut special nu poate începe din data de 14 octombrie 2003. H.G. nr. 498/2001, act normativ publicat în M. Of. al României și care este cunoscut de către recurent, nu a prevăzut în actele sale personalul din care făcea parte acesta. 4. Hotărârea C.S.A.T. din 2004 a fost emisă după intrarea în vigoare a actelor normative primare ce au prevăzut echivalarea gradelor militare cu gradele civile. Deși acest act nu a fost depus la dosar, împrejurarea nu are relevanță în soluționarea pricinii, având în vedere că recurentul-reclamant a susținut că în cazul său, echivalarea funcției militare cu funcția civilă nu s-a realizat la data de 14 octombrie 2003, când a fost publicată în M. Of. al României O.U.G. nr. 89/2003. 5. Din lecturarea actelor normative sus-menționate și nu din mențiunile intimatului s-a format convingerea instanței de fond cu privire la netemeinicia acțiunii formulate.

În ceea ce privește atacarea în instanță a Hotărârii C.S.A.T. din 2004, fiind un act administrativ normativ, acțiunea poate fi introdusă oricând, potrivit art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, în prezentul proces nefiind încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Față de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs invocate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, urmează a se respinge recursul ca nefondat.