ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2213/2019

HOTĂRÂRE

26.11.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2213/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 26 noiembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oltenița, la data de 3 martie 2017, reclamantul A., a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A., solicitând obligarea pârâtei la ridicarea construcțiilor amplasate pe terenul proprietatea lui exclusivă, în suprafață de 6897 mp, situat în comuna Mitreni, sat Valea Roșie, cvartal 49, parcela x, județul Călărași, iar, în ipoteza în care nu va ridica de bună-voie construcțiile, autorizarea reclamantului de a ridica aceste construcții, pe cheltuiala pârâtei, precum și obligarea pârâtei la plata lipsei de folosință a aceluiași teren, în sumă actualizată, pentru perioada 27.07.2016 (data încheierii procesului-verbal de punere în posesie) până la data ridicării construcțiilor de pe teren, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 143 din 22 ianuarie 2018, Judecătoria Oltenița, în temeiul art. 555 alin. (1) C. civ., a admis în parte acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta; a obligat pârâta să ridice atelierul mecanic în suprafață de 80 mp, amplasat pe terenul în suprafață de 6319 mp, situat în intravilanul comunei Mitreni, județul Călărași, în cvartal 49, parcela x, redate în schița anexată - varianta nr. 2 - a raportului de expertiză tehnică topografică întocmit de expertul C. în dosarul civil nr. x/2012 al Judecătoriei Oltenița; a respins capetele de cerere având ca obiect autorizarea reclamantului de a ridica, pe cheltuiala pârâtei, atelierul mecanic în suprafață de 80 mp și obligarea pârâtei la plata lipsei de folosință a terenului în suprafață de 6319 mp, iar în baza art. 453 C. proc. civ., a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 2830,74 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, la data de 13 aprilie 2018, pârâta S.C. B. S.A. a formulat apel.

Prin decizia civilă nr. 925 din 26 noiembrie 2018, Tribunalul Călărași, secția Civilă a respins apelul declarat de apelanta-pârâtă S.C. B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 143 din 22 ianuarie 2018, pronunțată de Judecătoria Oltenița în dosarul cu nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatul-pârât A.; a obligat apelanta-pârâtă S.C. B. S.A. la plata către intimatul-pârât A. a sumei de 6700 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta S.C. B. S.A., cerere înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, sub nr. x/2017, la data de 28.02.2019.

Prin decizia civilă nr. 572 din 01 iulie 2019, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis excepția necompetenței materiale procesuale și a declinat competența de soluționare a recursului declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A., împotriva deciziei civile nr. 925 din 26 noiembrie 2018, pronunțate de Tribunalul Călărași, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A., în favoarea uneia dintre Secțiile a V-a sau a VI-a ale Curții de Apel București, reținând în considerente, în esență, că după intrarea în vigoare a legii nr. 71/2011, Secțiile a V-a și a VI-a Civilă ale Curții de Apel București sunt competente în soluționarea litigiilor cu profesioniști, în sensul dispozițiilor art. 226 din legea nr. 71/2011, chiar dacă obiectul acestor litigii îl reprezintă apărarea dreptului de proprietate.

La data de 27.08.2019 cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă sub nr. x/2019.

Prin încheierea nr. 60R din 10 octombrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis excepția necompetenței sale funcționale (materiale procesuale) invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București - secției a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competență între cele două secții ale curții de apel și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, că litigiul dedus judecății are ca izvor un raport juridic de drept civil prin care se pretinde de către un neprofesionist respectarea dreptului de proprietate asupra imobilului teren prin ridicarea construcției - atelier mecanic aparținând pârâtei persoană juridică.

Instanța a constatat că nu există elemente care să permită încadrarea obiectului litigiului în categoriile indicate de art. 226 alin. (1) lit. b)-d) din Legea nr. 71/2011 sau care să impună analiza de către o instanță specializată în materia litigiilor cu profesioniști.

Calitatea de profesionist a părții nu reprezintă prin ea însăși un criteriu pentru stabilirea competenței completelor specializate, criteriile de stabilire a competenței materiale (de atribuțiune) fiind reprezentate de obiectul, natura sau valoarea litigiului. Aceleași criterii sunt confirmate și de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 atunci când determină modul în care se pot crea secții sau completele specializate.

Prin urmare, așa cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia nr. 18/2016, litigiile cu profesioniști, respectiv litigiile între profesioniști și neprofesioniști derivate din acte sau fapte juridice civile sunt litigii civile, iar competența materială procesuală a secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiului.

Întrucât disputa dintre părți derivă din încălcarea dreptului de proprietate al unui neprofesionist, fiind un litigiu civil, instanța a concluzionat că aparține secție a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a Curții de Apel București competența materială procesuală de soluționare având în vedere și împrejurarea că este instanța învestită inițial cu judecata recursului.

La 25 octombrie 2019, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a fost înregistrat dosarul nr. x/2019.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Dispozițiile privitoare la conflictul de competență sunt aplicabile și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, care se pronunță prin încheiere, conform art. 136 alin. (1) C. proc. civ.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două secții ale aceleiași instanțe, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie și secția a VI-a Civilă din cadrul Curții de Apel București - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între secțiile sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două secții este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Litigiul dedus judecății are ca izvor un raport juridic de drept civil prin care se pretinde de către un neprofesionist respectarea dreptului de proprietate asupra imobilului teren, prin ridicarea construcției-atelier mecanic aparținând pârâtei persoană juridică.

Prin decizia nr. 18/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, "competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare".

Pentru a decide astfel, instanța supremă pleacă de la considerentul nr. 176 din decizia nr. 18 din 17 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, în care s-a stabilit că judecătorul este cel care are atribuția "de a decela elementele comune, cum sunt cele avute în vedere de legiuitor la stabilirea celor patru categorii de litigii exemplificate" în vederea determinării la speță a competenței materiale procesuale proprii.

Plecând de la acest considerent, Înalta Curte constată că toate cele patru categorii prevăzute de art. 226 din Legea nr. 71/2011 sunt grefate pe una și aceeași activitate, respectiv pe activitatea comercială/economică și izvorăsc din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ de către un profesionist comerciant.

În concepția Noului C. civ., profesioniștii sunt toți cei care exploatează o întreprindere, astfel cum prevede art. 3 alin. (2), iar o atare operațiune este reprezentată de exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ.

În speță, reclamantul a învestit instanța cu soluționarea unei acțiuni care nu poate fi circumscrisă noțiunii de exploatare a unei întreprinderi, în sensul art. 3 alin. (3) C. civ., de unde rezultă că prezentul litigiu nu are legătură cu realizarea obiectului de activitate al pârâtei S.C. B. S.A.

De asemenea, calitatea de profesionist a uneia dintre părți nu reprezintă în sine un criteriu independent de obiectul cauzei pentru determinarea secției competente să soluționeze litigiul, din moment ce, conform deciziei nr. 18/2016, competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

Prin urmare, obiectul și temeiul juridic al cererii nu prezintă elemente caracteristice comune care să permită înscrierea în categoria cauzelor cu caracter exemplificativ prevăzute de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

Disputa dintre părți derivă din pretinsa nerespectare a dreptului de proprietate invocată de reclamant împotriva pârâtei persoană juridică și nu există niciun element de legătură cu activitatea economică a societății pârâte.

Cauza păstrează aceeași natură și în recurs, care se impune a fi soluționat tot de instanța civilă.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispozițiilor art. 135 alin. (4), raportat la 136 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.