ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2160/2019

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța, sub nr. x/2015, reclamanții A. și B. au solicitat în contradictoriu cu pârâta C. S.A. să se constate caracterul abuziv și pe cale de consecință nulitatea absolută a următoarelor prevederi ale contractului de credit nr. x/21.03.2008: prevederile inserate la art. 6.3 lit. a) potrivit cărora împrumutatul și codebitorul au obligația de a constitui suma necesară rambursărilor în contul curent către pârâtă doar în valuta în care a fost acordat creditul (CHF); stabilizarea cursului de schimb CHF/RON pentru calculul fiecărei rate succesive la cursul de schimb valabil la data încheierii contractului, respectiv 1 CHF=2,38 RON, începând cu scadența primei rate și până la rambursarea integrală; prevederile art. 1.3 lit. a) privind comisionul de acordare în cuantum de 1884,18 CHF și obligarea pârâtelor la restituirea acestuia în echivalent RON la cursul BNR din ziua plății și obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferente acestei sume, calculată de la data plății acestui comision și până la data restituirii efective; prevederile art. 8.2 privind soluționarea litigiilor de către instanțele din București; prevederea inserată la art. 1 din actul adițional nr. x/28.09.2011 privind comisionul de restructurare/reeșalonare în valoare de 150 Euro și art. 1 din actul adițional nr. x/05.04.2012 privind comisionul de restructurare/reeșalonare în valoare de 250 Euro și repunerea părților în situația anterioară; prevederile art. 1.2,5.1 și 5.4 privind modalitatea de stabilire și de modificare a dobânzii și înlocuirea clauzelor cu dobânda stabilită în funcție de LIBOR,plus marja băncii din momentul încheierii contractului, de 4,1% pe an, fixă, cu obligarea pârâtelor să restituie suma reprezentând dobânda achitată suplimentar față de dobânda inițială raportată la LIBOR plus marja băncii de 4,15,calculate din momentul încheierii contractului și până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 11612 din 12 octombrie 2016, Judecătoria Constanța a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența soluționării cauzei formulată de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâții C. S.A. și C. Sucursala Constanta Delfinariu, în favoarea Tribunalului Constanta.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă sub nr. x/2015.

Prin încheierea din 23.11.2016 a Tribunalului Constanța s-a respins excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Constanța, iar prin încheierea din 25.01.2017, s-au respins excepțiile ce au fost invocate prin întâmpinare.

Prin sentința civilă nr. 829 din 23.05.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Constanța a admis în parte cererea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții C. S.A. și C. Sucursala Constanța; a constatat caracterul abuziv și, în concluzie, a constatat nulitatea absolută a clauzei prevăzute de art. 1.3 lit. a) din contractul de credit nr. x din data de 21.03.2008, privind comisionul de acordare a creditului; a dispus restituirea către reclamanți a comisionului de acordare în cuantum de 1884,18 CHF, în echivalent RON la data plății, cu plata dobânzii legale aferente acestei sume, calculată de la data plății de către reclamanți și până la restituirea efectivă; a constatat caracterul abuziv și, în consecință, nulitatea absolută a clauzelor prevăzute de art. 1.2 în ceea ce privește sintagma " calculată în funcție de marja băncii", 5.1 și 5.4 din contractul de credit nr. x din data de 21.03.2008; a dispus restituirea dobânzii curente achitate de reclamanți peste cea stabilită de art. 1.2 din contract, ca fiind LIBOR la 3 luni și marja de 4.1 puncte procentuale pe an, de la data achitării fiecărei rate majorate; a constatat caracterul abuziv și, în consecință, a constatat nulitatea absolută a clauzei prevăzute de art. 6.3 lit. a) din contractul de credit nr. x din data de 21.03.2008; a stabilizat cursul de schimb CHF/LEU pentru calculul fiecărei rate succesive datorate de reclamanți la cursul de schimb CHF/LEU valabil la data încheierii contractului, respectiv 21.03.2008; a constatat caracterul abuziv, și în consecință, nulitatea absolută a clauzei prevăzute de art. 8.2 din contractul de credit nr. x din data de 21.03.2008, privind soluționarea litigiilor de către instanțele judecătorești din București; a constatat caracterul abuziv și, în consecință, nulitatea absolută a art. 1 din actul adițional nr. x/28.09.2011 privind comisionul de restructurare/reeșalonare în valoare de 150 Euro și a art. 1 din actul adițional nr. x/05.04.2012 privind comisionul de restructurare/reeșalonare în valoare de 250 Euro; a dispus restituirea celor două comisioane de restructurare/reeșalonare în echivalent RON la data restituirii; a respins cererea de înlocuire a clauzelor privind dobânda cu prevederea că dobânda se stabilește în funcție de LIBOR plus marja băncii din momentul încheierii contractului, de 4,1% pe an, fixă, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărârii a formulat apel pârâta S.C. C. S.A..

Prin decizia civilă nr. 636 din 10 decembrie 2018, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția tardivității apelului; a admis apelul - litigii cu profesioniștii - formulat de apelanta pârâtă D. S.A. (fostă C. SA) împotriva sentinței civile nr. 829 din 23.05.2018 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr. x/2015, în contradictoriu cu intimații reclamanți A. și B. și intimata pârâtă C. Sucursala Constanta Delfinariu, având ca obiect acțiune în constatare nulitate absolută clauze abuzive; a schimbat în parte sentința apelată; a respins ca nefondat capătul de cerere având ca obiect constatarea caracterului abuziv și, în concluzie, constatarea nulității absolute a clauzei prevăzute de art. 1.3 lit. a) din contractul de credit nr. x din data de 21.03.2008, privind comisionul de acordare a creditului, precum și cererea de restituire către reclamanți a comisionului de acordare în cuantum de 1884,18 CHF, în echivalent RON la data plății, cu plata dobânzii legale aferente acestei sume, calculată de la data plății de către reclamanți și până la restituirea efectivă; a respins ca nefondat capătul de cerere având ca obiect constatarea caracterului abuziv și, în concluzie, constatarea nulității absolute a clauzei prevăzute de art. 6.3 lit. a) din contractul de credit nr. x din data de 21.03.2018; a respins ca nefondat capătul de cerere având ca obiect stabilirea cursului de schimb CHF/LEU pentru calculul fiecărei rate succesive datorate de reclamanți la cursul de schimb CHF/LEU valabil la data încheierii contractului, respectiv 21.03.2008; a respins ca nefondat capătul de cerere având ca obiect constatarea caracterului abuziv și, în concluzie, constatarea nulității absolute a clauzei prevăzute de art. 1 din actul adițional nr. x/28.09.2011 privind comisionul de restructurare/reeșalonare în valoare de 150 Euro și art. 1 din actul adițional nr. x/05.04.2012 privind comisionul de restructurare/reeșalonare în valoare de 250 Euro precum și cererea de repunere a părților în situația anterioară prin restituirea celor două comisioane de restructurare/reeșalonare în echivalent RON la data restituirii; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate; a obligat intimații-reclamanți la plata către apelanta-pârâtă a cheltuielilor de judecată în sumă de 21.438 RON (1438 RON taxă judiciară de timbru, 2000 RON onorariu redus conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.).

Împotriva deciziei civile nr. 636 din 10 decembrie 2018, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta D. S.A., indicând motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă a solicitat, în esență, admiterea recursului declarat de D. S.A. împotriva deciziei civile nr. 636/2018 pronunțata de Curtea de Apel Constanta; schimbarea in parte a deciziei civile recurate, in sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

La 16 septembrie 2019 (plic dosarul de recurs), recurenta-pârâtă a depus la dosar o cerere prin care a arătat că a fost încheiată o tranzacție cu reclamanții prin care aceștia, printre altele, renunță la dreptul dedus judecății ce face obiectul dosarului nr. x/2015, tranzacție de care solicită a se lua act și a se anula hotărârile pronunțate în acest dosar, având în vedere dispozițiile art. 409, 410 C. proc. civ. a atașat acestei cereri tranzacția autentificată sub nr. x de Notar Public E..

Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului, constată că prin cererea depusă de recurenta-pârâtă D. S.A., la 16 septembrie 2019 (plic dosarul de recurs), s-a solicitat a se lua act de renunțarea reclamanților la dreptul pretins, conform tranzacției autentificate sub nr. x de Notar Public E..

Dispozițiile art. 408 alin. (1) C. proc. civ. stipulează că:

"Reclamantul poate, în tot cursul procesului, să renunțe la însuși dreptul pretins, dacă poate dispune de acesta, fără a fi necesar acordul pârâtului, iar potrivit alin. (3) "Renunțarea se poate face atât verbal în ședință, consemnându-se în încheiere, cât și prin înscris autentic".

Potrivit art. 409 alin. (1) C. proc. civ. "Când renunțarea este făcută în instanța de apel, hotărârea primei instanțe va fi anulată în tot sau în parte, în măsura renunțării, dispozițiile art. 408 aplicându-se în mod corespunzător.", iar în conformitate cu art. 409 alin. (2) C. proc. civ. "Când renunțarea este făcută în căile extraordinare de atac, vor fi anulate hotărârile pronunțate în cauză, dispozițiile art. 408 aplicându-se în mod corespunzător".

La data de 16 septembrie 2019, recurenta-pârâtă D. S.A. a depus Tranzacția încheiată cu intimații reclamanți A. și B., autentificată sub nr. x din 25 aprilie 2019, prin care s-a prevăzut, printre altele, că reclamanții renunță la drepturile deduse judecății care formează obiectul dosarului nr. x/2015, la dreptul de a formula recurs împotriva deciziei civile nr. 636/2018 din 10.12.2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța și, totodată, renunță la drepturile rezultate din hotărârile judecătorești pronunțate în cadrul dosarului nr. x/2015, respectiv sentința civilă nr. 829/2018 din 23.05.2018 a Tribunalului Constanța și decizia civilă nr. 636/2018 din 10.12.2018 a Curții de Apel Constanța (clauza iv); totodată, s-a prevăzut că D. S.A. este de acord cu cererea de renunțare la drepturile deduse judecății, ce formează obiectul dosarului nr. x/2015 (clauza viii).

Văzând dispozițiile legale prevăzute de art. 409 alin. (2) C. proc. civ., se reține că renunțarea la însuși dreptul pretins se poate face și în fața instanței de recurs.

Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la însuși dreptul pretins prin cererea de chemare în judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al reclamanților care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Având în vedere că prin Tranzacția autentificată sub nr. x din 25 aprilie 2019 de notarul public E., reclamanții au renunțat la dreptul pretins în prezentul dosar, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente prevederile art. 409 alin. (2) C. proc. civ., motiv pentru care va lua act de renunțarea reclamanților A. și B. la însuși dreptul pretins ce formează obiectul dosarului nr. x/2015, astfel cum s-a consemnat în tranzacția încheiată între reclamanții A. și B. și pârâta D. S.A., autentificată sub nr. x din 25 aprilie 2019 de Biroul Notarial Individual E.; va anula decizia civilă nr. 636 din 10 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015, precum și sentința civilă nr. 829 din 23 mai 2018, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr. x/2015 și, pe cale de consecință, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâții D. S.A. (fostă C.), D. S.A. - Sucursala Constanța Delfinariu, ca efect al renunțării reclamanților la dreptul pretins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea reclamanților A. și B. la însuși dreptul pretins ce formează obiectul dosarului nr. x/2015, astfel cum s-a consemnat în tranzacția încheiată între reclamanții A. și B. și pârâta D. S.A., autentificată sub nr. x din 25 aprilie 2019 de Biroul Notarial Individual E..

Anulează decizia civilă nr. 636 din 10 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015, precum și sentința civilă nr. 829 din 23 mai 2018, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr. x/2015.

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B..

Cu recurs în 30 de zile de la comunicare, care se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2019.