Decizia nr. 2001/2019 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — recurs împotriva sentinței nr. 7984/2016 a Tribunalului București

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 15 decembrie 2014, sub nr. x/2014, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 209.300 RON, constând în: suma de 130.000 RON, reprezentând suma care i-a fost sustrasă în data de 23 februarie 2009 din contul curent nr. x; suma de 79.300 RON daune reprezentând beneficiul nerealizat ca urmare a neutilizării sumei sustrase, calculat de la data de 23 februarie 2009 (data furtului) până în prezent. A mai solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 20.000 Euro, reprezentând daune morale decurgând din traumele psihice produse, pe de o parte, de faptul dispariției banilor din cont, iar pe de altă parte, de reaua credință și atitudinea pasivă și sfidătoare avută de pârâta B., prin angajații săi până în prezent.

Prin încheierea de ședință din 19 septembrie 2016 prima instanță a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de către pârâtă prin întâmpinare, ca neîntemeiată. B.Hotărârea primei instanțe.

Prin sentința civilă nr. 7984 din 16 decembrie 2016, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis, în parte, cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 130.000 de RON, reprezentând sumă sustrasă din contul reclamantului deschis la pârâtă, a respins cererea de chemare în judecată pentru celelalte sume, ca neîntemeiată, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 3.000 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. C.Calea de atac împotriva hotărârii primei instanțe.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamantul, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii apelate în sensul admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată formulate, astfel cum a fost aceasta detaliată prin petitul cererii și precizată pe parcursul procesului, în sensul admiterii și a capetelor de cerere privind acordarea beneficiului nerealizat și a daunelor morale, menținerea hotărârii apelate sub aspectul admiterii capătului principal de cerere, privind restituirea sumei de 130000 RON (RON) reprezentând suma care i-a fost sustrasă în data de 23 februarie 2009 din contul curent nr. x; obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată generate de prezentul proces. D.Hotărârea instanței de apel.

Prin decizia nr. 1881 din 31 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul A., împotriva sentinței civile nr. 7984 din 16 decembrie 2016, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimata B. S.A.. E. Calea de atac împotriva hotărârii instanței de apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul-recurent A. aducându-i următoarele critici:

Hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii. Astfel, în considerentele deciziei recurate, după ce s-a luat act de scrierea pe cale convențională de către reclamant, cu suma aflată în depozit, la Fondul de Investiții C. și de actul care materializează această operațiune, în aceleiași considerente s-a apreciat că nu s-a dovedit existența unei convenții încheiate cu banca în privința subscrierii.

Hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Sub un prim aspect, în ce privește cererea de acordare a beneficiului nerealizat, instanța de apel a făcut abstracție de o serie de prevederi legale, care reglementau acest aspect. Pârâta trebuia să răspundă pentru lipsirea nelegală a reclamantului de suma sustrasă, potrivit clauzelor din convenția încheiată între părți, clauze ce erau obligatorii, potrivit art. 969 din vechiul C. civ. dar și art. 1350 din Noul C. civ., acestea fiind cuprinse în paragraful "Responsabilități" din "Condițiile generale de derulare a afacerilor pentru persoane fizice".

Situația creată prin sustragerea sumei de bani din contul curent al reclamantului, trebuia să angajeze răspunderea băncii pentru lipsirea ilegală a reclamantului de suma menționată și de beneficiile acesteia.

Sub acest aspect s-a menționat faptul că pârâta a încălcat prevederile art. 2107 alin. (2), art. 2114, art. 2191 alin. (1) și pe cele art. 2824 C. civ., ce se referă la contractul de depozit și respectiv la depozitul de fonduri, precum și prevederile alin. (2) pct. 85 din reglementarea contabilă aprobată prin Ordinul BNR nr. 27/2010.

Așa după cum rezultă din prevederile art. 1082 și art. 1083 din vechiul C. civ. și din prevederile art. 1350 din Noul C. civ., în materia contractuală culpa debitorului se prezumă, acesta fiind obligat la despăgubiri cât timp nu demonstrează lipsa culpei, aceasta însemnând că depozitarul trebuie să răspundă pentru prejudiciile create prin neîndeplinirea obligației de a proteja sumele încasate de la reclamant.

Beneficiul nerealizat este rezultatul direct al nerestituirii sumei depozitate și era pe deplin previzibil, fiind o consecință directă a refuzului băncii pârâte de restituire a sumei depozitate.

Acest beneficiu nerealizat reprezintă contravaloarea fructelor civile de care a fost lipsit pe toată perioada de la momentul sustragerii sumei, mai ales că reclamantul a subscris la Fondul de Investiții C. cu suma aflată în depozit, dovada fiind depusă la dosarul cauzei, însă suma respectivă a fost sustrasă din depozit și exclusă din mecanismul de aplicare al fondului.

Refuzul restituirii sumei a fost consecința atitudinii asumat prejudiciabile a intimatei-pârâte, iar în condițiile în care Fondul de Investiții C. este gestionat chiar de către intimata-pârâtă, iar dobânda legală este un aspect notoriu și unanim acceptat, este de domeniul evidenței că pentru intimata-pârâtă erau pe deplin previzibile consecințele prejudiciabile ale nerestituirii sumei.

În ce privește capătul de cerere de acordare a daunelor morale, hotărârea instanței de apel a fost dată cu încălcarea ori ignorarea legii, respectiv cu încălcarea dispozițiilor art. 1347 alin. (1) și (2), art. 1349, art. 1357 - 1371 și ale art. 1381-1395 din Noul C. civ.

Daunele morale au fost solicitate ca urmare a traumelor psihice suferite și impactul emoțional emotiv produs atât asupra sa, cât și asupra întregii familii. A fost menționat faptul că în tot acest interval de timp de la sustragerea banilor și până la zi, starea sa de sănătate s-a alterat, iar medicii i-au recomandat evitarea emoțiilor negative puternice, pentru a putea ține sub control hiper tensiunea arterială. F. Considerentele instanței de recurs.

În prezenta decizie au fost avute în vedere prevederile art. 499 C. proc. civ.

La data de 14 februarie 2019, Înalta Curte a pronunțat o încheiere prin care a respins excepția inadmisibilității recursului invocată de intimata-pârâtă B. S.A. și a admis, în principiu, recursul declarat de reclamantul-recurent A..

În ce privește recursul declarat de împotriva deciziei recurate, acesta va avea în vedere doar cererile privind acordarea beneficiului nerealizat și a daunelor morale, hotărârea privind restituirea sumei sustrase, în cuantum de 130.000 RON, rămânând deja definitivă.

Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul formulat este fondat, pentru următoarele considerente:

În ce privește beneficiul nerealizat, instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 1084-1086 din vechiul C. civ., decizia recurată cuprinzând și motive contradictorii.

Astfel, potrivit art. 1084 daunele interese cuprind în afara de pierderea suferită și beneficiul de care a fost lipsit creditorul. Or, în situația de față, prin sustragerea sumei de bani încă din anul 2009, este evident că reclamantul a fost lipsit atât de suma de bani sustrasă, cât și de beneficiile pe care le-ar fi putut obține prin subscrierea sumelor respective la Fondul de Investiții C., unde se acorda altă dobândă, mai ales că la dosarul cauzei (pag. 60-80 dos. Tribunal) există dovada faptului că reclamantul, în perioada imediat următoare sustragerii sumei din cont, a făcut depozite la Fondul de Investiții C..

Este greșită reținerea instanței de apel că nu ar fi întrunită condiția previzibilității cerută de art. 1085 din vechiul C. civ., cât timp intimata-pârâtă era cea care gestiona Fondul de Investiții C., iar în mod uzual clienții băncii puteau trece sumele din conturile curente în contul de subscrierea la respectivul fond, situație în care se încadrează și reclamantul din cauza de față.

Din datele existente la dosarul cauzei, rezultă că reclamantul obișnuia să depună sume în Fondul de Investiții C., astfel încât lipsirea sa de posibilitatea de a transfera sumele sustrase către conturile din respectivul fond, fac ca beneficiul nerealizat să fie o consecință directă a neexecutării obligației de punere la dispoziția reclamantului a sumelor de bani sustrase din cont.

Nu era nevoie de o convenție anterioară prin care să se dovedească faptul că suma sustrasă ar fi urmat să fie depusă în Fondul de Investiții C., cât timp aceasta se putea încheia oricând, la o simplă cerere a reclamantului și cât timp s-a dovedit că acesta a făcut mai multe depuneri în respectivul fond, în perioada imediat următoare sustragerii sumei.

Nu se poate reține nici susținerea instanței de apel potrivit căreia reclamantul nu a învestit instanța cu o solicitare de acordare a beneficiului nerealizat sub forma de dobânzi legale, ci a insistat ca acest beneficiu nerealizat să fie cuantificat în raport de randamentul unor subscrierii la un fond de investiții, deoarece nu era important acest aspect, adică al modului efectiv de calcul al beneficiului nerealizat, ci faptul că a fost solicitat beneficiul nerealizat, reclamantul solicitând acest beneficiu realizat sub forma randamentului la Fondul de Investiții C. doar pentru că a considerat că are suficiente probe în acest sens, însă instanța trebuia să aprecieze asupra modului de calcul al beneficiului nerealizat, iar nu să rețină că nu a fost cerut, în mod expres, în forma dobânzii legale.

Prin urmare, instanța de apel tocmai a încălcat principiul disponibilității, neputându-se constata că l-a respectat, așa după cum aceasta a reținut.

În ce privește daunele morale, Înalta Curte reține următoarele: Deși, în condițiile vechiul C. civ., daunele morale nu sunt recunoscute, atât jurisprudența cât și doctrina au recunoscut principiul reparării integrale a prejudiciului suferit, daunele suferite putând fi atât materiale cât și nepatrimoniale, chiar în condițiile încheierii unei convenții în temeiul prevederilor C. civ. - 1865.

Instanța de apel trebuie să reexamineze cauza, atât pe baza probelor deja administrate, iar dacă mai este nevoie, să administreze alte probe noi, și să concluzioneze dacă nu cumva reclamantul, prin simplul fapt că a fost lipsit de o sumă atât de importantă, pe o perioadă atât de lungă, nu a suferit o traumă psihică, traumă ce poate fi cuantificată în sume de bani, avându-se în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Având în vedre cele de mai sus, în baza art. 496 alin. (1) și (2) și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa, în parte decizia recurată și va trimite cauza pentru o nouă judecată, la aceeași instanță de apel, cu privire la beneficiul nerealizat și la daunele morale.