ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1795/2019

Ședința publică din data de 17 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Obiectul cererii introductive.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov și ulterior, declinată spre competentă soluționare în favoarea Tribunalului Brașov, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâta C., prin mandatar D. S.A., solicitând instanței:

- constatarea caracterului abuziv și pe cale de consecință constatarea nulității absolute a clauzei cuprinse la art. 5.1 lit. b) din contractul de facilitate de credit și de garanție nr. x/13.12.2007, referitoare la comisionul de acordare, precum și eliminarea acestei clauze din contract;

- obligarea pârâtei C. să restituie reclamanților suma de 2.341,78 CHF plătită cu titlu de comision de acordare credit, precum și dobânda legală aferentă începând cu data plății și până la data restituirii efective;

- să se constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzei cuprinse la art. 5.1 lit. c) din contractul de facilitate de credit și de garanție nr. x din 13 decembrie 2007, referitoare la comisionul de administrare și să se dispună eliminarea acestuia din contract;

- obligarea pârâtei C. la restituirea tuturor sumelor plătite cu titlu de comision de administrare de la data acordării creditului și până la soluționarea definitivă, precum și a dobânzii legale aferente, de la data plății și până la data restituirii efective;

- să se constate caracterul abuziv și constatarea nulității absolute a clauzelor înserate în contractul de credit la art. 5.2, art. 8.4 teza finală, care prevede posibilitatea scadențării anticipate a creditului "și în cazul în care orice alte credite acordate de Creditor sau de instituții financiare care fac parte din Grupul Creditorului sunt declarate exigibile anticipat, în condițiile stabilite în respectivele contracte de credit", art. 8.14 partea potrivit căreia Banca are dreptul de a declara scadent creditul "în cazul neîndeplinirii oricărei obligații a Împrumutatului față de Creditor", art. 8.15 partea referitoare la "orice" caz de culpă și a clauzelor prevăzute în Condițiile Generale de Creditare la art. 8.1 partea referitoare la nerespectarea "oricăreia" dintre obligațiile asumate și la nerespectarea clauzelor contractuale de către orice persoană terță obligată în baza contractelor accesorii, art. 8.3 partea referitoare la neîndeplinirea de către Împrumutat a "oricărei" obligații contractuale, "indiferent de graficul de rambursare", cu cheltuieli de judecată.

B. Hotărârea primei instanțe.

Prin sentința civilă nr. 276/C din 22 martie 2017, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată și completată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtele C. și D. S.A. și a constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzei cuprinse la art. 5.1 lit. b) din contractul de facilitate de credit și de garanție nr. x din 13 decembrie 2007, referitoare la comisionul de acordare și a dispus eliminarea acesteia din contract; a obligat pârâta C. să restituie reclamanților suma de 2.341,78 CHF plătită cu titlu de comision de acordare credit, precum și dobânda legală aferentă începând cu data plății și până la data restituirii efective; a constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzei cuprinse la art. 5.1 lit. c) din contractul de facilitate de credit și de garanție nr. x din 13 decembrie 2007, referitoare la comisionul de administrare și a dispus eliminarea acesteia din contract; a obligat pârâta C. să restituie reclamanților toate sumele plătite de aceștia cu titlu de comision de administrare de la data acordării creditului și până la soluționarea definitivă a cauzei, precum și dobânda legală aferentă începând cu data plății și până la data restituirii efective; a constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută a următoarelor clauze din contractul de facilitate de credit și de garanție nr. x din 13 decembrie 2007:

- clauza inserată la art. 5.2;

- clauza inserată la art. 8.4 teza finală, referitoare la posibilitatea scadențării anticipate a creditului "și în cazul în care orice alte credite acordate de Creditor sau de instituții financiare care fac parte din Grupul Creditorului, sunt declarate exigibile anticipat, în condițiile stabilite în respectivele contracte de credit";

- clauza inserată la art. 8.14, referitoare la dreptul Băncii de a declara scadent creditul "în cazul neîndeplinirii oricărei obligații a Împrumutatului față de Creditor";

- clauza inserată la art. 8.15, referitoare la "orice" caz de culpă; a constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzelor prevăzute în condițiile generale de creditare (parte integrantă a contractului de credit) la art. 8.1 partea referitoare la nerespectarea de către împrumutat a "oricăreia" dintre obligațiile asumate și la nerespectarea clauzelor contractuale de către orice terță persoană obligată în baza contractelor accesorii și la art. 8.3 partea referitoare la neîndeplinirea de către Împrumutat/coplătitori a "oricărei" obligații contractuale, "indiferent de graficul de rambursare"; a obligat pârâtele să plătească reclamanților suma de 6.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanțe.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtele C. și D. S.A., criticând-o sub aspectul netemeiniciei și solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.

D. Hotărârea instanței de apel.

Prin decizia civilă nr. 1730/Ap din 20 octombrie 2017, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a respins apelul declarat de pârâtele C. și D. S.A. și a obligat apelantele să plătească intimaților A. și B. suma de 2000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

E. Calea de atac împotriva hotărârii instanței de apel.

Împotriva deciziei Curții de Apel Brașov au declarat recurs pârâtele C. și D. S.A., criticând-o sub următoarele motive de nelegalitate:

Încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor legale - art. 480 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În mod greșit instanța de apel a reținut încălcarea de către bancă a prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 193/2000, considerând că obligația referitoare la negociere ar fi fost încălcată de către bancă.

Consumatorul are întotdeauna posibilitatea de a solicita adaptarea clauzelor propriilor nevoi și interese economice, aceasta fiind componența declanșatoare a procesului de negociere.

Intimații au avut posibilitatea de a verifica în mod facil condițiile în care puteau contracta și de a decide în consecință de cauză, beneficiind de timpul necesar pentru a verifica oportunitatea contractării în condițiile oferite de bancă, cât și pentru a compara această ofertă cu cele asemănătoare existente pe piață, pentru a lua decizia cea mai bună din punct de vedere economic.

Procesul de negociere este unul complex și presupune implicarea activă a consumatorului pentru a obține o adaptare a clauzelor la propriile sale nevoi, implicare care presupune o informare activă și o diligență în ceea ce privește protejarea propriilor interese.

În mod greșit instanța de apel a aplicat prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 și a considerat că existența unui dezechilibru este o condiție suficientă pentru declararea caracterului abuziv al clauzelor privind comisioanele creditului.

Legiuitorul a impus îndeplinirea unor condiții cumulative pentru ca o clauză contractuală să fie considerată abuzivă.

În mod greșit instanța de apel a aplicat prevederile art. 4 alin. (5) și (6) din Legea nr. 193/2000 și a considerat caracterul abuziv al clauzelor privind perceperea comisioanelor creditului. Nu există nicio prevedere legală din care să rezulte obligația băncii de a justifica, enumera, detalia în cadrul contractului serviciile pe care aceasta le prestează în schimbul perceperii comisioanelor.

În aprecierea caracterului înșelător sau incorect al unei practici comerciale, instanța de judecată trebuie să se raporteze la criteriul consumatorului mediu, informat și diligent, capabil să evalueze consecințele economice și respectiv, prețul total al contractului.

În analiza echilibrului contractual se au în vedere elemente precum conținutul drepturilor sau obligațiilor părților, valoarea la care acestea se raportează, precum și existența clauzelor prin care nu se acordă aceleași drepturi ambelor părți contractante.

Hotărârea judecătorească nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția - art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Instanța de apel nu oferă nicio motivare cu privire la menținerea soluției primei instanțe.

Instanța de apel nu a analizat criticile cuprinse în cererea de apel și nu a expus niciun argument în susținerea caracterului nefondat al acelor critici.

Se solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel.

F. Analizând recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:

Critica privind faptul că acele clauze referitoare la comisioane definesc obiectul principal al contractului și nu pot fi analizate și cenzurate de către instanța de judecată este nefondată.

În realitate, clauzele referitoare la comisioane nu sunt excluse de la analizarea caracterului abuziv al acestora.

În acest sens, în cauza C-484/08 CJUE reține:

"dispozițiile art. 4 alin. (2) și art. 8 din Directiva nr. 93/13/CE trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări … care autorizează un control jurisdicțional al caracterului abuziv al clauzelor contractuale privind definirea obiectului principal al contractului sau caracterul adecvat al prețului sau al remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, iar, pe de altă parte, chiar dacă aceste clauze sunt redactate în mod clar și inteligibil".

Așadar, instanța are abilitarea legală să examineze caracterul abuziv al clauzelor privind comisioanele.

Critica referitoare la pretinsa negociere a clauzelor contractuale ce reiese din înmânarea anterior semnării contractului de credit a unei oferte este nefondată.

Potrivit dispozițiilor legii, o clauză va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei. Dovada realizării negocierii trebuie să o facă profesionistul. În speță, oferta a fost pusă la dispoziția consumatorilor la data de 13 decembrie 2007 și la aceeași dată a fost semnat Contractul de facilitate de credit și de garanție nr. x, precum și Condițiile Generale de creditare.

Nu este relevant că reclamanții consumatori au semnat contractul, atâta timp cât legiuitorul nu consideră suficient faptul aderării la contract sau al opțiunii între mai multe tipuri de contracte de adeziune, ci impune dovada negocierii directe a contractului în întregul său.

În cauză, nu s-a făcut dovada acestor negocieri.

În mod corect a fost reținut caracterul abuziv al clauzelor privind comisioanele creditului.

Astfel, în cuprinsul contractului de facilitate de credit și de garanție încheiat între părți, comisionul de acordare a creditului nu numai că nu este definit, dar în contract nu se expune funcționarea concretă a mecanismului potrivit căruia este perceput acest comision sau contraprestația băncii în legătură cu perceperea acestuia, astfel încât consumatorul nu poate să evalueze consecințele economice care rezultă din perceperea acestuia în ceea ce îl privește.

Clauza referitoare la posibilitatea revizuirii cuantumului comisioanelor în conformitate cu politica de creditare a băncii are caracter abuziv întrucât afectează echilibrul contractual, oferind băncii dreptul de a modifica rata comisioanelor, fără ca noul nivel al comisioanelor să fie negociat cu consumatorii.

Comisionul de administrare nu reprezintă prețul unei activități prestate de bancă, nu a fost negociat cu consumatorii și față de valoarea acestuia pe toată durata contractului se creează în detrimentul consumatorilor și contrar bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

În mod legal, s-a reținut de către Curtea de Apel caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la art. 8.4 care prevede posibilitatea scadențării anticipate a creditului "și în cazul în care orice alte credite acordate de Creditor sau de instituții financiare care fac parte din Grupul Creditorului, sunt declarate exigibile anticipat, în condițiile stabilite în respectivele contracte de credit", art. 8.14 potrivit căreia banca are dreptul de a declara scadent creditul "în cazul neîndeplinirii oricărei obligații a Împrumutatului față de Creditor", art. 8.15 partea referitoare la "orice" caz de culpă și a clauzelor prevăzute în Condițiile Generale de Creditare la art. 8.1 partea referitoare la nerespectarea "oricăreia" dintre obligațiile asumate și la nerespectarea clauzelor contractuale de către orice persoană terță obligată în baza contractelor accesorii, art. 8.3 partea referitoare la neîndeplinirea de către Împrumutat/coplătitori a "oricărei" obligații contractuale … "indiferent de graficul de rambursare".

Toate aceste clauze creează în detrimentul consumatorilor și contrar bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Pe de altă parte, astfel cum s-a reținut în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a nu fi abuzive prevederile unei clauze contractuale referitoare la scadența anticipată trebuie să descrie un motiv întemeiat pentru care intervine aceasta.

În cauză nu sunt întrunite cerințele art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Astfel, hotărârea recurată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, Curtea de Apel reținând dispozițiile art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000 și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a respinge apelul, motive care conduc în mod logic și convingător la soluția pronunțată. Condițiile procedurale privind motivarea hotărârii sunt îndeplinite chiar dacă nu s-a răspuns expres fiecărui argument invocat de părți.

Pe de altă parte, instanța de apel este în drept să își însușească motivarea primei instanțe, dacă situația de fapt și apărările înaintea ei au rămas neschimbate.

Hotărârea recurată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, raportându-se, pe de o parte, la susținerile părților, iar, pe de altă parte, la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății.

Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. și, pe cale de consecință, potrivit dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

În conformitate cu dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., recurentele-pârâte vor fi obligate la plata cheltuielilor de judecată în favoarea intimaților-reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtele C. și D. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1730/Ap din 20 octombrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

Obligă recurentele-pârâte C. și D. S.A. să le plătească intimaților-reclamanți B. și A. suma de 1500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 17 octombrie 2019.