ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1728/2019

Ședința publică din data de 10 octombrie 2019

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea introdusă pe rolul Tribunalului Călărași la data de 24.04.2017 și înregistrată sub nr. x/2017, reclamantul A., a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii București, formulând plângere împotriva răspunsurilor din adresa nr. x/04.04.2017 comunicată de către Casa Județeană de Pensii București, precizând faptul că răspunsurile Casei Naționale de Pensii Publice București, menționate în adresa nr. x/04.04.2017, au fost date cu rea-credință întrucât pe nici una din deciziile emise de C.J.P. Călărași nu se regăsește codul numeric personal.

Tribunalul Călărași, secția Civilă prin sentința civilă nr. 781/2017 din 19 septembrie 2017 a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu Casa Națională de Pensii Publice.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A..

Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale prin decizia nr. 133/2018 din 28 noiembrie 2018 a constatat perimat recursul declarat de recurentul A. împotriva sentinței civile nr. 781 din 19 septembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Călărași, secția Civilă în dosarul nr. x/2017.

Împotriva deciziei nr. 133/2018 din 28.11.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a declarat recurs recurentul A., dezvoltarea motivelor de casare fiind efectuată prin memoriul înregistrat la 21.01.2019 la Curtea de Apel București.

Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept.

Recurentul a susținut în esență că în decursul anilor 2001-2018 a fost citat cu rea-credință, față de dispozițiile art. 95 alin. (4) C. proc. civ.

Arată că la data de 28 martie 2001 a depus cererea de pensionare pentru acordarea pensiei de asigurări sociale, iar pe dosar greșit s-a menționat B., în loc de A..

În consecință, solicită să fie luate măsurile care se impun.

Pentru aceste motive, recurentul a solicitat admiterea recursului și pe fondul cauzei admiterea acțiunii.

A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, în sensul că recursul este nul, în raport de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 18 aprilie 2019, comunicarea acestuia părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, la termenul din 10 octombrie 2019, a invocat, din oficiu, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 189 alin. (2) din același cod, excepția nulității recursului.

Luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, Înalta Curte urmează să anuleze recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același cod, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Astfel, pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menționat mai sus.

Din observarea criticilor formulate, se constată că recurentul nu a indicat în cuprinsul recursului motivele de casare astfel cum prevăd dispozițiile art. 488 C. proc. civ., iar criticile nu au fost dezvoltate și argumentate cu trimitere la textele legale care au fost aplicate greșit de către instanța de apel.

În motivarea recursului, criticile recurentului au vizat nemulțumirea părții față de soluția pronunțată, însă aspectele antamate vizează exclusiv critici de netemeinicie, fără a se arăta, în concret, în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluția pronunțată și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia.

Se constată că în dezvoltarea motivelor de recurs principala critică a recurentei vizează nemulțumirea părții în ceea ce privește stabilirea pensiei de stat ce a format obiectul dosarului de pensionare nr. 1186/2001.

În considerarea argumentelor expuse mai sus, Înalta Curte constată că examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurentul nu a formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Sancțiunea nulității recursului intervine și atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire. O astfel de situație intervine și în cauza de față din moment ce, așa cum s-a arătat, recurentul nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci s-a limitat la simpla afirmare a netemeiniciei deciziei atacate.

În alți termeni, se poate reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

În cauză, recurentul nu s-a conformat, așadar, dispozițiilor înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât, în declarația de recurs nu a dezvoltat vreun motiv din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege, sens în care, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor legale precitate și pe cale de consecință, să constate nulitatea cererii de recurs formulată de recurentul A., împotriva deciziei civile nr. 133/2018 din 28 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul A., împotriva deciziei civile nr. 133/2018 din 28 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata CASA NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2019.