ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5036/2018

Ședința publică din data de 20 noiembrie 2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 10.01.2017 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Națională de Pensii Publice, solicitând obligarea acesteia la punerea în executare a sentinței civile nr. 10040/07.11.2016, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/1015.

Prin sentința civilă nr. 1913/17.03.2017, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția inadmisibilității și, în consecință, a respins ca inadmisibilă acțiunea.

Împotriva acestei sentințe, A. a declarat apel, în cadrul căruia a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 150 alin. (3) din Legea nr. 263/2010.

Prin decizia civilă nr. 4514/22.09.2017, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 150 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 și a respins ca nefondat apelul.

Reclamantul A. a atacat cu recurs dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, adoptată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale prin decizia civilă nr. 4514/22.09.2017.

În motivare, recurentul a arătat că la judecata apelului compunerea completului a fost schimbată sistematic, apreciind astfel că este incident motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

O altă critică vizează aspectele reținute de curtea de apel, care nu a invocat încălcarea unui text din Constituție, ci a art. 6 din C.E.D.O.

În opinia recurentului, având în vedere că art. 6 din C.E.D.O. are corespondent în art. 21 din Constituție, curtea de apel a depășit atribuțiile puterii judecătorești, ipoteză reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

În continuare, a invocat motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și a susținut că instanța de apel a încălcat regulile de procedură, întrucât nu a cercetat dosarul nr. x/2017, prin care Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 150 alin. (3) din Legea nr. 263/2010.

A mai arătat recurentul că motivarea curții de apel este una laconică, subsumând această critică motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., a susținut că decizia atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 10040/07.11.2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/1015, dar și a hotărârii nr. 30.198/2004 a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

În final, a susținut că decizia atacată a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, întrucât s-a apreciat ca fiind legală o hotărâre emisă de pârâtă, cu nerespectarea unei hotărâri judecătorești executorii.

Recursul a fost depus la Curtea de Apel București la data de 14.11.2017.

La data de 08.01.2018 intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reține următoarele:

Recurentul A. a promovat recurs împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale adoptată prin dispozitivul deciziei civile nr. 4514/22.09.2017 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, hotărârea prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., "când termenul se socotește pe ore, acesta începe să curgă la ora zero a zilei următoare", iar potrivit alin. (2), "când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează."

Cum decizia atacată a fost pronunțată la 22.09.2017, aplicarea textelor de lege citate mai sus relevă că termenul de 48 de ore pentru declararea recursului a început să curgă la ora zero a zilei de 23.09.2017 și s-a împlinit la ora 24:00 a zilei de 25.09.2017, în condițiile în care 24.09.2017 a fost o zi nelucrătoare (duminică).

Recurentul a declarat calea de atac la data de 14.11.2017, după împlinirea termenului.

În considerarea argumentelor expuse, văzând dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora nerespectarea termenului stabilit pentru exercitarea unui act procedural atrage decăderea, Înalta Curte, dând eficiență dispozițiilor textelor de lege evocate mai sus, cu aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca tardiv recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 4514/22.09.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 noiembrie 2018.