ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6006/2019

Ședința publică din data de 28 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 12.08.2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerului Fondurilor Europene - Direcția Generală Autoritatea de Management Programul Operațional Capital Uman (MFE-DGAMPOCU) și Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - Organismul Intermediar Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane (MMFPSPV-OIPOSDRU):

- anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. x/09.03.2016, încheiate la data de 09.03.2016, privind proiectul "Gestionarea eficientă a resurselor în vederea îmbunătățirii calității serviciilor oferite persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, dar și de economisire a resurselor naturale" - x, cod SMIS 36435;

- anularea Deciziei nr. 641/RI/01.04.2016 privind soluționarea Contestației nr. 3975/C.B./18.03.2016, înregistrate la MMFPSPV-OIPOSDRU sub nr. x/18.03.2016;

- desființarea corecției financiare de 15.396,15 RON și a creanței bugetare în cuantum de 11.547,11 RON, precum și

- obligarea pârâților la restituirea acestor sume.

Prin sentința civilă nr. 3999 din 12 decembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, în contradictoriu cu Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Autoritatea de Management Programul Operațional Capital Uman și Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 3999 din 12 decembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza, admiterea acțiunii reclamantei.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă arată în esență că în considerentele hotărârii recurate nu sunt analizate probele administrate, nu sunt stabilite împrejurările de fapt și nici normele de drept substanțiale și procedurale incidente, astfel că soluția pronunțată nu este motivată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că instanța a reținut în mod eronat starea de fapt din speță și a aplicat greșit dispozițiile legale, în condițiile în care, în cazul serviciilor incluse în anexa nr. 2B la O.U.G. nr. 34/2006, autoritatea contractantă are obligația de a transmite spre publicare un anunț de participare în cel mult 48 de zile după ce a finalizat procedura prin atribuirea contractului de achiziție publica a cărui valoare depășește pragul valoric prevăzut la art. 57 alin. (2) lit. a) sau lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006.

Intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice, în numele și pentru Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Cu titlu prealabil, se constată că prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2018 pentru aprobarea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale și pentru modificarea unor acte normative s-a înființat Ministerul Fondurilor Europene prin preluarea structurilor de specialitate și activităților aferente de la Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, motiv pentru care Ministerul Fondurilor Europene a fost citat în cauză.

Pe fond, se constată că reclamanta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. x/09.03.2016, a Deciziei nr. 641/RI/01.04.2016 privind soluționarea Contestației nr. 3975/C.B./18.03.2016, înregistrate la MMFPSPV-OIPOSDRU sub nr. x/18.03.2016, desființarea corecției financiare de 15.396,15 RON și a creanței bugetare în cuantum de 11.547,11 RON, precum și obligarea pârâților la restituirea acestor sume.

Examinând hotărârea recurată din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de către recurentă, Înalta Curte constată că, în speță, prin considerentele hotărârii recurate au fost redate aspecte de fapt ale cauzei și anumite texte de lege, fără a fi arătate în concret împrejurările ce au stat la baza soluției pronunțate și nici elementele logico-juridice ce au condus instanța la pronunțarea acestei soluții.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, hotărârea pronunțată de prima instanță va cuprinde:

"b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Motivarea hotărârii judecătorești, respectiv a soluțiilor pronunțate, trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, fiind indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanța ierarhic superioară și constituie o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile în proces, întrucât le furnizează dovada, pe de o parte, că solicitările și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de instanță, dar și că soluțiile adoptate de către instanțele judecătorești se întemeiază pe un raționament logico-juridic menit să confere certitudinea că instanța a pronunțat o soluție justă, în raport cu împrejurările de fapt ale cauzei și temeiurile de drept aplicabile.

Întrucât legiuitorul prevede cu titlu imperativ obligația motivării hotărârilor judecătorești într-un mod care să corespundă exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., precum și exigențelor art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și care să facă posibil controlul de legalitate a hotărârii recurate de către instanța de recurs, Înalta Curte constată că, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților, se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În raport cu această soluție nu se mai impune analizarea criticilor care se circumscriu motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de către recurentă, aceste critici urmând a fi examinate de către prima instanță cu ocazia rejudecării cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă împotriva sentinței civile nr. 3999 din 12 decembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă împotriva sentinței civile nr. 3999 din 12 decembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 noiembrie 2019.