ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5578/2019

Ședința publică din data de 13 noiembrie 2019

Asupra cererii de față;

Prin sentința civila nr. 53/29.02.2016 pronunțata de către Curtea de Apel Timișoara in dosarul nr. x/2011 a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții A. și B.. A fost dispusă anularea parțială a deciziei de impunere nr. x/30.06.2011 și a deciziei de impunere nr. x/11.08.2011, a raportului de inspecție fiscală nr. x/30.06.2011 emis de Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș-Activitatea de Inspecție Fiscală și a deciziei de soluționare a contestației nr. x/22.11.2011, în limita sumei care depășește taxa pe valoare adăugată calculată prin aplicarea procedeului sutei mărite, respectiv 139.702 RON reprezentând TVA, dobânzile aferente calculate pentru perioada 26.04.2008-30.05.2011 și 20.955 RON reprezentând penalități de întârziere. S-a hotărât restituirea către reclamantul A. a sumei pentru care au fost anulate actele administrativ fiscale atacate.

Prin Decizia nr. 3305/2016 pronunțata de către Inalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2011, recursul a fost respins ca nefondat.

Prin sentința civilă nr. 834/16.05.2018, pronunțată în dosar nr. x/2017, Tribunalul Timiș a respins acțiunea formulată de reclamantul A., împotriva pârâtelor Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș.

Prin decizia civilă nr. 2065/16.10.2018, Curtea de Apel Timișoara a respins recursul formulat de reclamantul recurent A., împotriva sentinței civile nr. 834/16.05.2018, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu pârâtele intimate Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara.

Prin cererea de revizuire înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel Timișoara, revizuentul A. a solicitat admiterea cererii de revizuire, anularea deciziei Civile nr. 2065/16.10.2018 pronunțata de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, iar în rejudecarea recursului declarat împotriva instanței de fond, admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe și, rejudecând cauza, să se dispună admiterea acțiunii, anularea Deciziei nr. 3429/25.09.2017 emisa de către Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Timișoara - Serviciul de soluționare contestații prin care intimata a soluționat contestația prealabila formulata ca fiind nelegală; anularea "deciziei de impunere privind obligațiile fiscale stabilite in urma corecțiilor evidentei fiscale nr. 14179/10.04.2017, decizie emisa ca urmare a punerii in aplicare a sentinței civile nr. 53/29.02.2016 pronunțata de către Curtea de Apel Timișoara rămasa irevocabila prin Decizia nr. 3305/2016 pronunțata de către ICCJ ca fiind nelegală, lovită de nulitate absolută ca urmare a încălcării autorității puterii de lucru judecat ca urmare a încălcării sentinței civile nr. 53/29.02.2016 pronunțata de către Curtea de Apel Timișoara rămasa irevocabila prin Decizia nr. 3305/2016 pronunțat de către ICCJ, hotărâri care au caracter de lege, respectiv hotărâri care statuează nelegalitatea actului administrativ fiscal criticat; obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu prezentul proces.

Se arată că cererea de revizuire formulata este întemeiată pe disp. art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. deoarece atât hotărârea instanței de fond cât și hotărârea instanței de recurs în prezentul dosar au fost pronunțate cu încălcarea respectiv nerespectarea instituției autorității puterii lucrului judecat raportat la sentința civila nr. 53/29.02.2016 pronunțata de către Curtea de Apel Timișoara rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 3305/2016 pronunțata de către ICCJ, respectiv efectul pozitiv al lucrului judecat statuat de disp. art. 430-435 C. proc. civ., pronunțându-se astfel doua hotărâri potrivnice în aceeași cauza/speță.

Astfel, prin sentința civila nr. 53/29.02.2016 pronunțata de către Curtea de Apel Timișoara, rămasa irevocabila prin Decizia nr. 3305/2016 pronunțata de către ICCJ, instanța de judecată s-a pronunțat definitiv si irevocabil asupra anularii actelor administrativ fiscale, statuând cu puterea lucrului judecat ca dispune "anularea parțiala a deciziei de impunere nr. x/30.06.2011 si a deciziei de impunere nr. x/11.08.2011, în limita sumei care depășește taxa pe valoarea adăugata calculata prin aplicarea procedeului sultei mărite, respectiv 139.702 RON reprezentând TVA, dobânzile aferente calculate pentru perioada 26.04.2008-30.05.2011 si 20.955 RON reprezentând penalități de întârziere", actele fiscale ce depășesc aceste sume arătate in dispozitiv sunt anulate pentru nelegalitate.

Totodată, prin dispozitivul sentinței civile nr. 53/29.02.2016 "dispune restituirea către reclamantul A. a sumei pentru care au fost anulate actele administrativ fiscale atacate" statuând cu puterea lucrului judecat ca revizuentul a achitat mai mult decât debitul datorat in mod legal, iar pe cale de consecința a dispus restituirea acestor sume.

efectul pozitiv al lucrului judecat este consfințit prin lege de art. 430-435 C. proc. civ., urmare a faptului ca o hotărâre judecătoreasca defintiva si irevocabila este pusa in executare producând efecte in mod efectiv si dandu-i-se astfel eficienta. Autoritatea de lucru judecat conferă persoanelor in favoarea cărora au fost pronunțate dispozițiile hotărârii dreptul de a folosi mijloacele legale pentru executarea acelor dispoziții (puterea lucrului judecat).

Efectul negativ recunoscut prin lege hotaririi judecătorești definitive consta in faptul ca este oprita o noua judecata pentru aceleași pretenții soluționate prin hotărârea ce a rămas definitiva (non bis in idem). In aceasta situație, autoritatea de lucru judecat constituie un obstacol in calea readucerii in fata organelor judiciare a conflictului de drept civil.

Astfel, deoarece in urma notificărilor revizuentului de a pune in executare aceasta hotărâre intimata a stat in pasivitate si nu a dat curs notificării necomunicandu-i vreun răspuns afirmativ sau negativ, a formulat cerere de executare silita înregistrata in cadrul BEJ C. cerere ce a trecut inca o data prin filtrul instanței de judecata fiind admisa prin încheierea civila nr. 5328/2017 pronunțata de către Judecătoria Timișoara in dosar nr. x/2017.

În cadrul dosarului de executare nr. 1257/EX/2017 înregistrat la BEJ C., s-a efectuat o expertiza contabila in contradictoriu/opozabilitate cu intimata ce atesta cu puterea lucrului judecat atât cuantumul debitului datorat de către reclamanta cat si modalitatea (întinderea) de interpretare/identificare/cuantificare si achitare a drepturilor de creanța ca urmare a punerii in executare a prezentei hotărâri, respectiv ca debitul real datorat este in suma de 139.702 RON reprezentând TVA, si 20.955 RON reprezentând penalități de întârziere.

Împotriva executării silite initimata a formulat doua contestații la executare ce au constituit dosarele nr. x/2017 soluționat definitiv prin decizia civila nr. 230/2018 de către Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ si fiscal prin respingere precum si dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Timișoara soluționat prin încheierea Civila nr. 5760 tot prin respingere. in prezent intimata fiind executata de către revizuent, acesta hotărâre fiind inca o data trecuta prin filtrul instanței de judecata statuandu-se inca o data cu autoritatea de lucru judecat modalitate de interpretare a prezentei hotărâri respectiv ca debitul real datorat este in suma de 139.702 RON reprezentând TVA, si 20.955 RON reprezentând penalități de întârziere.

• Mai mult insasi instanța de judecata care a pronunțat sentința civila nr. 53/29.02.2016, prin încheierea din 07.06.2018 pronunțata in dosar nr. x/2011 in soluționarea cererii de lămurire formulata de către intimata a lămurit in fapt modalitatea de executare a titlului executoriu, dând valențe de putere de lucru judecat a modului de punere in executare a titlului reprezentat de sentința civila nr. 53/29.02.2016, intimata putând uza in acest stadiu procesual doar de contestația la titlu promovata in condițiile art. 401 alin. (1) C. proc. civ., contestație ce a fost promovata de intimata dar respinsa definitiv de către instanțele de judecata.

Intimata, in "aplicarea" sentinței civile nr. 53/29.02.2016 emite decizia corectoare nr. 14179 contestata in prezentul dosar "interpretând" titlul executoriu in mod contrar si anume ca debitul evidențiat de către organele fiscale in decizia de impunere parțial anulata se diminuează cu suma de 139.702 RON nicidecum ca debitul datorat este aceasta suma, interpretare ce a trecut prin nenumărate filtre de instanța, respectiv incuviintare executare, respingere cerere de lămurire precum si respingere contestații la executare.

Nelegal, atât instanța de fond cat si cea de recurs in solutinarea prezentei cauze a "interpretat" in mod eronat dispozitivul pus in executare constituit din sentința civila nr. 53/29.02.2016 pronunțata de către Curtea de Apel Timișoara ce reprezintă titlu executoriu, in fapt a preluat "interpretarea" (susținerea) absolut eronata si nelegala făcuta cu rea-credinta procesuala cu scopul evident de a se sustrage de la executare făcuta de către intimata.

• Astfel, atât instanța de fond cat si cea de recurs preluând asa-zisa "interpretare" a intimatei a pronunțat o soluție contrara dispozitivului sentinței civile nr. 53/29.02.2016 incalcand efectul autorității puterii de lucru judecat statuat printr-o hotărâre irevocabila, motiv de critica ce se încadrează disp. art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

• Mai mult, hotărârea a cărui revizuire o solicita este contrara si hotărârii in cauzele conexate nr. C-249/2012 si C-250/2012 pronunțata de Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu privire la modul de calcul a TVA in tranzacțiile imobiliare efectuate de persoane fizice ce are caracter obligatoriu de aplicare pentru instanțele din România, hotărâre in baza căreia s-a pronunțat sentința civila nr. 53/29.02.2016.

Astfel, prin emiterea prezentei Decizii de impunere corectoare după începerea executării silite, in fapt, intimata da o "alta interpretare" total eronata si deopotrivă nelegala a titlului executoriu reprezentat de o hotărâre judecătoreasca incalcandu-se astfel principiul securității actului de justiție, consacrat atât prin legislația interna, dar, in principal, prin hotărârile CJUE.

Intimata DGRFP Timișoara a formulat întâmpinare solicitând admiterea excepției inadmisibilitatii cererii si, pe cale de consecința respingerea cererii de revizuire ca fiind inadmisibila.

In fapt, prin cererea de revizuire se solicita anularea deciziei civile nr. 2065/16.10.2018, rejudecarea recursului declarat de către reclamant, casarea hotărârii instanței de fond si admiterea cererii in contencios administrativ invocând prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poale fi cerută dacă: pct. 8 există hotărâri definitive potrivnice, de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat primei hotărâri).

Solicita instanței sa constate inadmisibilitatea cererii de revizuire si sa respingă ca inadmisibila cererea de revizuire a hotărârii nr. 2065/16.10.2018 pronunțata de Curtea de Apel Timișoara in dosarul nr. x/2017.

Arată ca in speța nu ne aflam in prezenta a doua hotarari potrivnice care incalca autoritatea de lucru judecat, asa cum in mod eronat considera revizuentul oferind propria interpretare a dispozițiilor instanței.

Examinând cererea de revizuire din perspectiva motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit alin. (1) al art. 430 C. proc. civ., "hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată", iar alin. (2) al aceluiași articol stabilește că "Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă".

În temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din Legea din C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul dacă:

"există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

În prezenta cauză se invocă motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din Legea din C. proc. civ. pe motiv că, prin sentința civilă nr. 834/16.05.2018, pronunțată în dosar nr. x/2017 al Tribunalului Timiș, menținută prin Prin decizia civilă nr. 2065/16.10.2018 a Curții de Apel Timișoara, se încalcă instituției autorității puterii lucrului judecat raportat la sentința civila nr. 53/29.02.2016 pronunțata de către Curtea de Apel Timișoara rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 3305/2016 pronunțata de către ICCJ, respectiv efectul pozitiv al lucrului judecat statuat de disp. art. 430-435 C. proc. civ.

În dezacord cu susținerile revizuentului, Înalta Curte reține că, prin Decizia de impunere privind taxa pe valoarea adăugată și alte obligații fiscale stabilite de inspecția fiscală la persoane fizice care realizează venituri impozabile din activități economice nedeclarate organelor fiscale nr. x/30.06.2011 și Decizia de impunere privind taxa pe valoarea adăugată și alte obligații fiscale stabilite de inspecția fiscală la persoane fizice care realizează venituri impozabile din activități economice nedeclarate organelor fiscale nr. x/11.08.2011 întocmită în vederea corecției erorii materiale, emise în baza constatărilor din Raportului de inspecție fiscală nr. x/30.06.2011, organele de inspecție fiscală au stabilit în sarcina dl. A. obligații fiscale în sumă totală de 1.776.138 RON.

Prin sentința civilă nr. 53/29.02.2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, rămasă definitivă prin Decizia nr. 3305/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța dispune "anularea parțială a deciziei de impunere nr. x/30.06.2011 și a deciziei de impunere nr. x/11.08.2011, a raportului de inspecție fiscală nr. x/30.06.2011, emis de Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș - Activitatea de Inspecție Fiscală și a deciziei de soluționare a contestației nr. x/22.11.2011, în limita sumei care depășește taxa pe valoarea adăugată calculată prin aplicarea procedeului sutei mărite, respectiv 139.702 RON reprezentând TVA, dobânzile aferente calculate pentru perioada 26.04.2008-30.05.2011 și 20.955 RON reprezentând penalități de întârziere."

Instanța a consemnat de asemenea că:

"Referitor la cuantumul dobânzilor se impune a se preciza că nu s-a valorificat expertiza efectuată în cauză, având în vedere că deși s-a solicitat în repetate rânduri expertului să răspundă obiectivului astfel cum a fost stabilit de instanță, acesta a calculat dobânzi pentru o altă perioadă decât cea reținută prin actele fiscale contestate, respectiv până la data de 25.02.2016"

Ca urmare, Serviciul Inspecție Fiscală Persoane Fizice 2 din cadrul AJFP Timiș, având în vedere sentința civilă nr. 53/29.02.2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, rămasă definitivă prin Decizia nr. 3305/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a transmis Serviciului Evidență pe Plătitori Persoane Fizice din cadrul aceleiași administrații, cu adresa nr. x/23.03.2017, înregistrată sub nr. x/24.03.2017, Referatul nr. x/23.03.2017 pentru recalcularea obligațiilor fiscale la persoana fizică A..

Așa cum corect sesizează Curtea de Apel Timișoara în decizia nr. 2065/16.10.2018, organele fiscale au interpretat dispozițiile sentinței civile nr. 53/29.02.2016 a Curții de Apel Timișoara în sensul diminuării cu 139.702 RON a taxei pe valoarea adăugată datorată de domnul A. (de la 874.962 RON la 735.260 RON), în timp ce acesta a apreciat că prin hotărârea respectivă, Curtea de Apel Timișoara a statuat că datorează numai taxa pe valoarea adăugată în cuantum de 139.702 RON - aceasta fiind problema care a generat prezentul conflict judiciar.

Comparând cuantumul obligațiilor fiscale ale reclamantului stabilite prin sentința civilă nr. 53/29.02.2016 a Curții de Apel Timișoara cu valoarea acelorași obligații fiscale calculate prin ultimul act depus în dosar nr. x/2011 de experții D. și E. - respectiv prin completarea răspunsului la obiecțiuni (depus la 5.02.2016), Curtea de Apel Timișoara constată că în ambele acte s-a calculat în sarcina reclamantului:

- T.V.A. de 735.260 RON - stabilită prin aplicarea procedeului sutei mărite, raportat la baza impozabilă de 4.605.053 RON - respectiv cu 139.702 RON mai mică decât T.V.A. stabilită de organele fiscale prin Decizia de impunere nr. x/30.06.2011, în cuantum de 874.962 RON (874.962-735.260 = 139.702 RON).

- penalități de întârziere aferente T.V.A. suplimentare de plată pentru perioada 01.07.2010-30.05.2011, în cuantum de 110.289 RON, respectiv cu 20.955 RON mai puțin decât penalitățile de întârziere stabilite de organele fiscale prin Decizia de impunere nr. x/30.06.2011, în cuantum de 874.962 RON (131.244 - 110.289 = 20.955 RON).

Aceste calcule atestă că prin sentința civilă nr. 53/29.02.2016, Curtea de Apel Timișoara - dispunând anularea parțială a Deciziilor de impunere nr. x/30.06.2011 și nr. y/11.08.2011 "în limita sumei care depășește taxa pe valoare adăugată calculată prin aplicarea procedeului sutei mărite, respectiv 139.702 RON reprezentând TVA, dobânzile aferente calculate pentru perioada 26.04.2008-30.05.2011 și 20.955 RON reprezentând penalități de întârziere" - a înțeles să diminueze T.V.A. datorată de reclamant cu suma de 139.702 RON, precum și penalitățile de întârziere cu suma de 20.955 RON.

Susținerea potrivit căreia " instanța de judecată a statuat cu puterea lucrului judecat faptul ca subsemnatul datorez contestatoarei cu titlu de TVA suma de 139.702 RON reprezentând TVA, dobânzile aferente calculate pentru perioada 26.05.2008-30.05.2011 si 20.955 RON reprezentând penalități de întârziere" nu este susținută de actele dosarului, în realitate, obligația de fiind diminuată cu suma de 139.702 RON reprezentând TVA, dobânzile aferente calculate pentru perioada 26.04.2008-30.05.2011 si 20.955 RON penalități de intarziere si nu diminuata pana la aceasta suma asa cum susține revizuentul. Este concluzia ce se desprinde din interpretarea gramaticala a dispozitivului sentinței civile nr. 53/29.02.2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, care trebuie realizată pornind de la sensul gramatical al cuvintelor folosite, cu atât mai mult cu cât terminologia juridică uzitată se raportează la intelesul curent al acelor termeni.

Așa cum arată și intimata, considerentele hotărârii converg in același sens, instanța invocând hotărârea data la 07.11.2013 in cauzele conexate C-249/12 si C-250/12 Tulica-Plavosin a Curții de Justiție a Uniunii Europene prin care se retine ca" directiva 20.06/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugata, in special articolele 73 si 78 din acesta, trebuie interpretata in sensul ca, atunci când prețul unui bun a fost stabilit de părți fără nicio mențiune cu privire la taxa pe valoarea adăugata, iar furnizorul bunului respectiv este persoana obligată la plata taxei pe valoarea adăugată iar furnizorul bunului reșpectiv este persoana obligata la plata taxei pe valoarea adăugată datorate pentru operațiunea supusa taxei, prețul convenit trebuie considerat în cazul în care furnizorul nu are posibilitatea de a recupera de la dobanditor taxa pe valoarea adăugata solicitata de administratia fiscala, ca incluzând deja taxa pe valoare a adăugata".

Prin referatul nr. x/23.03.2017 de punere in aplicare a hotărârilor judecătorești susmenționate, emis de Serviciul Inspecție Fiscala Persoane Fizice 2, s-a aprobat scăderea din evidenta fiscala a sumei totale de 283.591 RON reprezentând 139.702 RON TVA, 122.934 RON dobânzi aferente si 20.955 RON penalități întârziere aferente, aceste sumele astfel calculate diminuând debitele stabilite prin deciziile de impunere nr. x/30.06.2011 si nr. 7278/1/1108.2011.

Astfel, în baza art. 50 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, prin Decizia de impunere privind obligațiile fiscale stabilite în urma corecțiilor evidenței fiscale nr. 14179.1/10.04.2017, organele fiscale din cadrul A.J.F.P. Timiș -Serviciul Evidență Plătitori Persoane Fizice au diminuat parțial obligațiile fiscale accesorii aferente taxei pe valoarea adăugată, cu suma de 122.934 RON reprezentând dobânzi și suma de 20.955 RON reprezentând penalități de întârziere, rămânând de plata, din debitele stabilite din deciziile de impunere nr. x/30.06.2011 si nr. y/11.08.2011, suma de 1.492.547 RON.

Din suma de 1.492.547 RON a fost stinsa plata efectuată de intimat, respectiv 295.000 RON, rămânând in prezent suma de 1.197.547 RON reprezentând TVA de plata diminuata cu suma de 579.650 RON reprezentând TVA de rambursat.

Analizând inclusiv autoritatea de lucru judecat, invocată de către partea revizuentă în fața instanței de recurs, Curtea de Apel Timișoara statuează judicios că "în speță s-a examinat legalitatea unui act de impunere iar nu cuantumul sumelor plătite de reclamant sau al celor care acesta le-ar mai datora organelor fiscale, această problemă fiind specifică unor litigii legate de executarea actului administrativ-fiscal.. Curtea admite - din punct de vedere teoretic - că reclamantul putea să fi plătit deja debitul stabilit prin Decizia de impunere nr. x/10.04.2017 - contestată în prezenta cauză - însă acest aspect nu afecta sub nicio formă legalitatea Deciziei de impunere, stingerea obligației neputând constitui un motiv de nelegalitate a acesteia.,,

Înalta Curte apreciază că hotărârile menționate nu sunt potrivnice, nefiind incidente prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., motiv pentru care va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 2065 din 16 octombrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 2065 din 16 octombrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 noiembrie 2019.