ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5510/2019

HOTĂRÂRE

12.11.2019

CAMERĂ

contencios

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5510/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 12 noiembrie 2019

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecății

Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 9 iulie 2019, sub nr. x/2019, contestatoarea A. a formulat, în contradictoriu cu intimatul CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, contestație împotriva Hotărârii secției pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 69 din 22 ianuarie 2019, prin care s-a respins cererea formulată de aceasta în vederea transferului de la Judecătoria Piatra Neamț, la Tribunalul Neamț, solicitând anularea acestei hotărâri, cu consecința obligării pârâtului să dispună transferul său, ca urmare a promovării pe loc, de la Judecătoria Piatra Neamț, la Tribunalul Neamț, la una din secțiile civile ale acestei instanțe, totodată, solicitând și anularea parțială a actului administrativ cu caracter normativ, respectiv, art. 3 din Regulamentul privind transferul judecătorilor, aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 193/2006, în raport cu dispozițiile cuprinse în Capitolul V din Legea privind statutul judecătorilor și procurorilor nr. 303/2004, care reglementează promovarea judecătorilor în baza unui examen de promovare, în măsura în care se referă și la transferul judecătorilor la instanța superioară corespunzătoare gradului profesional obținut prin examen de promovare pe loc, în temeiul art. 4 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

2). Apărările intimatului

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat disjungere capătului de cerere având ca obiect Hotărârea nr. 69/22.01.2019 a secției pentru Judecători, admiterea excepției de necompetență materială și declinarea soluționării acestui capăt de cerere în favoarea Curții de Apel Bacău; respingerea capătului de cerere având ca obiect anulare Hotărârii nr. 69/22.01.2019 a secției pentru judecători, ca neîntemeiată și respingerea, ca inadmisibil, iar, în subsidiar, ca neîntemeiat a capătului de cerere având ca obiect anularea parțială a art. 3 din Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

3). Procedura de soluționare a cauzei

În cauză s-a derulat procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile din C. proc. civ.

Prin rezoluția din 22 august 2019, a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen pentru judecata pe fond a cauzei, în data de 12.11.2019, cu citarea părților, în condițiile art. 494 -495 C. proc. civ., dată când a avut loc judecata, în ședință publică.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra contestației formulate.

În temeiul art. 248 alin. (1) și (2) coroborat cu art. 131 alin. (1) și art. 132 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., examinând cu prioritate excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de intimat, cât și de instanță în temeiul art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Se constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestatoarea A. a solicitat anularea Hotărârii nr. 69 din 22 ianuarie 2019 pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători, prin care s-a respins cererea acesteia de transfer de la Judecătoria Piatra Neamț, la Tribunalul Neamț.

Sub aspectul competenței materiale a Înaltei Curți de a soluționa în primă instanță contestația formulată, urmează a se analiza dacă hotărârea respectivă se circumscrie prevederilor art. 29 alin. (4)-(9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit art. 29 alin. (4)-(9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare:

"Art. 29. - (…)

(4) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii, în plen și în secții, se iau prin vot direct și secret și se motivează.

(5) Hotărârile plenului privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor se redactează în cel mult 20 de zile și se comunică de îndată.

(6) Hotărârile prevăzute la alin. (5) se publică în Buletinul Oficial al Consiliului Superior al Magistraturii și pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii în termen de 10 zile de la redactare.

(7) Hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu contestație de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Contestația se judecă în complet format din 3 judecători.

Rezultă că, potrivit art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, numai hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor pot fi atacate cu contestație direct la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În sens larg, se poate susține că toate hotărârile emise de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii vizează cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, însă, un asemenea argument cu caracter de maximă generalitate nu poate conferi consistență teoriei că toate hotărârile emise de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii sunt supuse contestației formulate la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție pe temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, așa cum pretinde contestatoarea cât privește capătul de cerere având ca obiect anularea parțială a actului administrativ cu caracter normativ, respectiv, art. 3 din Regulamentul privind transferul judecătorilor, aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 193/2006.

Totodată, se reține că art. 9 din Legea nr. 304/2004 de organizare judiciară, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 207/2018, prevede că:

Hotărârile secției pentru judecători, respectiv ale secției pentru procurori ale Consiliului Superior al Magistraturii, în orice alte situații decât cele prevăzute la art. 134 alin. (3) din Constituția României, republicată, în care Consiliul Superior al Magistraturii îndeplinește rolul de instanță de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor, pot fi atacate la secția de contencios administrativ a curții de apel competente, conform dreptului comun.

În consecință, cum prezenta hotărâre nu este pronunțată în materie disciplinară, contestarea acesteia se face conform dreptului comun, reprezentat de dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, respectiv art. 10 alin. (1) teza a doua și alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora, raportat la rangul central al emitentului actului, competența materială de soluționare în fond revine secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Bacău, instanță competentă teritorial în raport cu domiciliul contestatoarei.

Temeiul de drept al soluției pronunțate.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 248 alin. (1) și (2) coroborat cu art. 132 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale a instanței și, având în vedere prevederile art. 9 din Legea nr. 304/2004 și 10 alin. (1) teza a doua și alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va trimite cauza, spre competentă soluționare, la Curtea de Apel Bacău, secția contencios administrativ și fiscal.