ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5223/2019

Ședința publică din data de 31 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministrului Economie Comerțului și Turismului și S.C. Electrica - Distribuție a Energiei Electrice "Electrica Distribuție Transilvania Nord SA", Sucursala de Distribuție a Energiei Electrice Baia Mare, anularea Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor seria x nr. x, emis de Ministerul Industriei si Comerțului în data de 28.12.1999.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 638 din 26 februarie 2016, a admis excepția tardivității procedurii prealabile administrative și, în consecință, a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A., fără să încadreze în drept criticile formulate.

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a susținut că acțiunea dedusă judecății, ce privește un interes general, nu este supusă termenelor speciale prevăzute de Legea nr. 554/2004 care vizează procedura prealabilă.

Referitor la comunicarea actului administrativ atacat, cu privire la care prima instanță a reținut data de 30.01.2015, recurenta a arătat că nu a primit respectiva comunicare, întrucât, între timp, și-a schimbat adresa, iar din eroare nu a precizat adresa unde locuiește efectiv, ci a indicat domiciliul care figurează în cartea de identitate.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Prin întâmpinările formulate, intimații-pârâți Ministrului Economie Comerțului și Turismului și S.C. Electrica - Distribuție a Energiei Electrice "Electrica Distribuție Transilvania Nord SA", Sucursala de Distribuție a Energiei Electrice Baia Mare au invocat excepția nulității recursului și pe fond au solicitat respingerea căii de atac exercitate și menținerea sentinței atacate, fiind legală și temeinică.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate de intimate și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x, emis de Ministerul Industriei si Comerțului la data de 28.12.1999.

Curtea de Apel București a admis excepția tardivității procedurii prealabile administrative și, în consecință, a respins acțiunea, ca inadmisibilă.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

Instanța de control judiciar reține că certificatul de atestare a dreptului de proprietate contestat are natura juridică de act administrativ cu caracter individual, destinatarul său fiind S.C. Electrica - Distribuție a Energiei Electrice

"Electrica Distribuție Transilvania Nord SA", Sucursala de Distribuție a Energiei Electrice Baia Mare.

Se constată astfel că recurenta-reclamantă este terț în raport cu actul contestat, acesta fiind adresat altui subiect de drept, nu recurentei din prezenta cauză, cum corect a reținut și judecătorul fondului.

Din această perspectivă sunt relevante prevederile art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, care reglementează procedura prealabilă.

Art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că "Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia."

Potrivit art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, "Este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7)".

De reținut că alin. (7) al art. 7 din lege, care prevede că plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului, a fost declarat neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale nr. 797/2007, în măsura în care termenul de 6 luni de la data emiterii actului se aplică plângerii prealabile formulate de persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.

În raport cu dispozițiile legale menționate, termenele curg, pentru persoana care se consideră vătămată printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia.

Potrivit deciziei Curții Constituționale, singura distincție prevăzută de lege, între situația beneficiarului actului și cea a terților, privește exclusiv momentul de început, iar nu durata termenelor în sine.

Prin urmare, și în cazul terților termenul de 6 luni are caracter de excepție și devine aplicabil numai pentru motive temeinice, iar regula rămâne cea a formulării plângerii prealabile în termenul de 30 de zile, de la data la care terțul a luat la cunoștință de actul administrativ individual contestat.

Data luării la cunoștință este data la care terțul putea și trebuia, avea posibilitatea reală și efectivă de a lua cunoștință de actul administrativ.

În cauză, se observă că reclamanta a parcurs procedura plângerii prealabile instituită de lege, adresându-se pârâtului Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri (în prezent Ministerul Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri) la data de 31.03.2015, însă cu nerespectarea termenului de 30 de zile, calculate de la data la care a luat cunoștință de existența actului administrativ contestat.

În cauză, momentul la care reclamanta a luat cunoștință în mod real și efectiv de Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x/1999, atacat în cauză, este momentul comunicării unor acte de procedură și înscrisuri (printre care și acest certificat) în dosarul nr. x/2014 al Judecătoriei Baia Mare, respectiv la data de 30.01.2015, la adresa indicată, din București, sector 3 .

Astfel, prin cererea precizatoare depusă la data de 27.01.2016 în dosarul nr. x/2014 al Judecătoriei Baia Mare, reclamanta din prezenta cauză, A., a fost chemată în judecată, în calitate de pârâtă, alături de S.C. B. S.A., de către S.C. Electrica - Distribuție a Energiei Electrice "Electrica Distribuție Transilvania Nord SA", Sucursala de Distribuție a Energiei Electrice Baia Mare, cauza având ca obiect acțiune în constatare, înregistrată la data de 07.11.2014.

Totodată, prin întâmpinarea formulată în același dosar, la data de 23 decembrie 2014, numitele C. (bunica reclamantei) și D. au invocat excepția de nelegalitate a certificatului contestat în prezenta cauză, emis în favoarea S.C. Electrica - Distribuție a Energiei Electrice "Electrica Distribuție Transilvania Nord SA", Sucursala de Distribuție a Energiei Electrice Baia Mare.

Așa fiind, se constată că, deși recurenta-reclamantă avea cunoștință de actul atacat din data de 30.01.2015, aceasta a formulat plângerea prealabilă, înregistrată la autoritatea intimată la data de 31.03.2015, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. (1) coroborat cu alin. (3) al aceluiași articol din Legea nr. 554/2004, ceea ce echivalează cu neîndeplinirea respectivei obligații.

Conform dispozițiilor art. 193 alin. (1) din C. proc. civ., "sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată".

Aceeași obligație de depunere a dovezii îndeplinirii procedurii prealabile, care incumbă reclamanților, este prevăzută și de art. 12 din Legea nr. 554/2004.

Altfel spus, îndeplinirea procedurii prealabile are caracter obligatoriu, fiind reglementată drept o condiție de exercitare a dreptului la acțiune.

Prin urmare, alegațiile recurentei-reclamante, în sensul că acțiunea dedusă judecății nu este supusă termenelor speciale prevăzute de Legea nr. 554/2004, care vizează procedura prealabilă, nu au fundament.

De asemenea, nu pot fi primite nici susținerile părții în sensul că nu ar fi intrat în posesia comunicării transmise de Judecătoria Baia Mare, respectiv a certificatului contestat, fiind afirmații fără suport.

Referitor la schimbarea adresei de comunicare a actelor de procedură, instanța reține că prevederile art. 172 din C. proc. civ. sunt pe deplin aplicabile.

De altfel, prin întâmpinarea formulată și înregistrată la data de 22 mai 2015, în dosarul nr. x/2014 aflat pe rolul Judecătoriei Baia Mare, în cuprinsul căreia pârâtele chemate în judecată, prin precizarea acțiunii, au invocat excepția de nelegalitate a certificatului contestat în prezenta cauză, pârâta A. (recurenta din prezenta cauză) a indicat același domiciliu pentru comunicarea actelor de procedură.

În concluzie, toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinței civile nr. 638 din 26 februarie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 octombrie 2019.