ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4863/2019

Ședința publică din data de 17 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 21.07.2015, reclamantul A. a formulat contestație împotriva Raportului de evaluare nr. x/01.07.2015, întocmit de Agenția Națională de integritate, solicitând anularea acestuia.

Prin sentința civilă nr. 3461 din 22 decembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 3461 din 22 decembrie 2015 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, rejudecarea cauzei și admiterea acțiunii.

În esență, recurentul-reclamant susține că hotărârea recurată este, practic, lipsită de o motivație reală, iar pe de altă parte, a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv cu încălcarea normelor privind neretroactivitatea legii și cu nerespectarea termenului de decădere instituit prin art. 11 din Legea nr. 176/2010 față de fapta avută în vedere.

Intimata - pârâtă Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate regularitatea cererii de recurs, în baza art. 248 C. proc. civ., din perspectiva timbrării acesteia și a depunerii cererii de recurs în original, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nul.

2.1. În ceea ce privește nedepunerea unui exemplar din cerere de recurs cu originalul semnăturii, Înalta Curte reține că potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ.:

"Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: (…) semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic."

Aceste dispoziții se corelează cu dispozițiile generale în materia depunerii cererilor adresate instanțelor de judecată, art. 148 C. proc. civ. indicând că:

"Orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă (…) semnătura."

În același sens, dispozițiile art. 196 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează condițiile de formă aplicabile acțiunilor introductive, incidente în privința oricăror cereri adresate instanțelor, arată că:

"Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele și prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părți, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părții sau a reprezentantului acesteia este nulă."

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a depus cererea de recurs în copie la Curtea de Apel București, aceasta fiind transmisă prin email la data de 09.09.2016, recursul nepurtând semnătura în original a recurentului.

De asemenea, nici exemplarul înaintat ulterior prin poștă și înregistrat la Curtea de Apel București la data de 14.09.2016 nu poartă semnătura în original a recurentului.

Prin citația emisă pentru termenul din 17.10.2019, comunicată la data de 05.08.2019, potrivit dovezii de înmânare aflate la dosar, i-a fost adusă la cunoștință recurentului-reclamant obligația depunerii unui exemplar din cererea de recurs care să conțină semnătura olografă.

Până la termenul de judecată acordat în cauză, recurentul-reclamant nu a complinit această lipsă a cererii de recurs, respectiv nu a comunicat instanței un exemplar original al recursului și nici nu a procedat la semnarea exemplarului aflat la dosarul cauzei.

În consecință, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condițiile de formă ale recursului prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. e), art. 148 și art. 196 din C. proc. civ., recursul necuprinzând semnătura părții, care trebuie aplicată pe actele procesuale depuse la instanțele de judecată.

2.2 În ceea ce privește netimbrarea cererii de recurs, Înalta Curte reține că potrivit art. 486 alin. (2) din C. proc. civ.:

"La cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii (...)".

În prezenta cauză a fost dedusă judecății cererea de recurs formulată de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 3461 din 22 decembrie 2015 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, întemeiată pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., pentru care taxa judiciară de timbru era în cuantum de 200 RON, conform art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora:

"(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ.

(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Deși a fost legal citat pentru termenul de judecată din data de 17 octombrie 2019 cu mențiunea de a completa taxa judiciară de timbru cu suma de 100 RON, recurentul-reclamant nu a respectat obligația legală a achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul prevăzut de textul de lege mai sus evocat.

Înalta Curte constată că recursul nu este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.

Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferente căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., conform cărora timbrarea cererii reprezintă o cerință prevăzută sub sancțiunea nulității.

În același context, potrivit dispozițiilor art. 197 din C. proc. civ.:

"În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii".

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., raportat la art. 196 alin. (1) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 3461 din 22 decembrie 2015 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 3461 din 22 decembrie 2015 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 octombrie 2019.