ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4857/2019

Ședința publică din data de 17 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, contestatoarea S.C. A., în contradictoriu cu intimatul Serviciul Public Finanțe Locale - Serviciul Inspecție Fiscală și Administrarea Bazei de Date - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, a solicitat anularea Deciziei nr. 292/25.06.2015 a Direcției Generale de Soluționare a Contestațiilor din cadrul SPFL Ploiești, a Deciziei de impunere nr. x/7.04.2015 și a Raportul de Inspecție fiscală nr. x/7.04.2015, în ceea ce privește obligațiile de plată stabilite cu titlu de taxă pe clădiri și taxă pe teren aferente imobilului B., cu consecința anulării sumei de 1.867.873 RON, din care 1.829.903 RON taxe pe clădiri și 37.970 RON taxă pe teren.

Prin sentința nr. 165 din 14 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins contestația formulată de contestatoarea S.C. A. prin administrator judiciar C., în contradictoriu cu intimatul Serviciul Public Finanțe Locale - Serviciul Inspecție Fiscală și Administrarea Bazei de Date - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 165 din 14 iunie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A. S.A. prin lichidator judiciar C., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând în principal admiterea recursului și rejudecarea cauzei în sensul admiterii contestației, iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului invocă, în esență, greșita interpretare a situației de fapt și a dispozițiilor contractuale și legale, respectiv a art. 249 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 și a pct. 16 și 17 din Normele metodologice de aplicare a Codul fiscal, precum și greșita interpretare și aplicare a principiului forței obligatorii a contractului și a dispozițiilor contractului nr. x/25.02.2013.

Intimata-pârâtă Serviciul Public Finanțe Locale Ploiești a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea ca nefondat a recursului, arătând că prima instanță a reținut corect starea de fapt și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate excepția tarvidității formulării cererii de recurs, astfel cum prevăd dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este tardiv formulat.

Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

"Hotărârea pronunțată în prima instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

În ceea ce privește recursul formulat de reclamantul A. S.A. prin lichidator judiciar C., se constată că sentința recurată a fost comunicată acestuia la data de 11.07.2016, iar cererea de recurs a fost transmisă prin poșta electronică la data de 27.07.2016, ora 17:50, conform datei menționate la dosar recurs.

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., republicat, când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.

Astfel, în raport cu data comunicării sentinței recurate - 11 iulie 2016, deși termenul de declarare a recursului se împlinea la data de 27 iulie 2016, zi lucrătoare (miercuri), recursul a fost transmis la ora 17:51, respectiv în afara programului de activitate al instanței de judecată.

Potrivit art. 182 alin. (2) C. proc. civ.:

"Cu toate acestea, dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanță sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispozițiile art. 183 fiind aplicabile."

Rezultă că, pentru a fi considerat ca fiind formulat în termen, în ultima zi, recursul trebuie depus la instanță înainte de ora la care încetează activitatea instanței. Aceasta este și interpretarea dată textului de lege sus menționat prin Decizia nr. 34/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, conform căreia:

"În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 182 și art. 183 C. proc. civ., actul de procedură transmis prin fax sau poștă electronică, în ultima zi a termenului care se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, nu este socotit a fi depus în termen."

Întrucât recursul a fost formulat în ultima zi, fiind transmis prin email, dar după ora la care activitatea instanței a încetat, se apreciază că recursul este tardiv formulat, neregularitate sancționată cu nulitatea în condițiile art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, pentru considerentele anterior arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 din C. proc. civ., raportat la art. 248 C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. S.A. prin lichidator judiciar C. împotriva sentinței nr. 165 din 14 iunie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. S.A. prin lichidator judiciar C. împotriva sentinței nr. 165 din 14 iunie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 octombrie 2019.