ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3086/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 22 noiembrie 2010, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ț.G. constatarea calității de lucrător al securității. 2. Hotărârea Curții de Apel Prin Sentința nr. 3168 din 3 mai 2011 a Curții de Apel București a fost respinsă acțiunea reclamantului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității formulată în contradictoriu cu Ț.G., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că pârâtul a fost verificat în temeiul cererii formulate la CNSAS de I.D., care a solicitat stabilirea calității de lucrător al securității pentru ofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului I 211815. Ca urmare a verificărilor efectuate a fost întocmită nota de constatare nr. DI/I/1958/18 august 2010, în temeiul căreia a fost sesizată instanța de contencios administrativ, fiind atașate cererii introductive înscrisurile identificate în arhiva fostei securități privitoare la pârât. Astfel, s-a constatat că pârâtul a avut gradele de locotenent (1956 - 1958) și respectiv locotenent-major (1959, 1960, 1961, 1962) în cadrul Direcției Regionale Timișoara, serviciul regional Arad.

Instanța a reținut că, în ceea ce privește dosarul I 211815 - titular I.I., rezultă din cuprinsul notei de constatare că acesta a fost arestat la data de 31 iulie 1952, pentru faptul că a făcut parte din Centrul Studențesc Legionar din cadrul Politehnicii Timișoara, fiind condamnat la 15 ani închisoare. Instanța a reținut că pârâtul Ț.G. a întreprins față de numitul I.I. o serie de acțiuni ce țin de urmărirea informativă a acestuia, iar activitățile desfășurate de pârât se circumscriu executării în limite legale a atribuțiilor sale de serviciu, fără ca faptele și actele imputate pârâtului să vizeze suprimarea sau îngrădirea unor drepturi fundamentale ale omului, respectiv dreptul la viață privată.

În ceea ce privește dosarul I 184819 - titular G.P., care a făcut parte din Organizația Legionară FDC (Frăția de Cruce) desfășurând activitate legionară până la rebeliune și după această dată, instanța a reținut că acesta a fost condamnat la 7 ani închisoare pentru activitate desfășurată în organizația legionară, însă în recurs a fost achitat și în anul 1960 a fost pus în libertate. Având în vedere specificul activităților serviciului în care își desfășura activitatea pârâtul, instanța de fond a concluzionat că achitarea pârâtului s-a circumscris executării în limite legale a atribuțiilor de serviciu. 3. Recursul declarat de CNSAS Motivele de recurs invocate conform art. 304 1 C. proc. civ. se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. invocându-se aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. "a" din O.U.G. nr. 24/2008. Prin motivele de recurs se arată că în mod greșit prima instanță a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. "a" din O.U.G. nr. 24/2008 pe motiv că activitățile desfășurate de pârât, în calitate de ofițer de securitate, sunt activități legale, desfășurate în limitele legale, în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Aceasta deoarece în cauză pentru constatarea calității de lucrător al Securității, în sensul dispozițiilor art. 2 lit. "a" din O.U.G. nr. 24/2008 nu este relevant faptul că se exercitau atribuții conform atribuțiilor de serviciu și a ordine lor primite de la superiori.

În cauză acțiunile desfășurate de pârâtul-intimat se încadrează în dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, fiind irelevant faptul că unele dintre persoanele urmărite erau etichetate drept "legionare", opozanți ai regimului comunist. Iar termenul de "element legionar" era folosit și pentru a desemna persoanele care luaseră parte la rezistența armată anticomunistă din primii ani ai regimului comunist, pe cei care au sprijinit rezistența anticomunistă prin încercarea de a constitui organizații anticomuniste calificate ca fiind legionare. Iar în cauză acțiunile pârâtului au încălcat drepturi și libertăți fundamentale, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008, în forma modificată prin Legea nr. 293/2008. Se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii și constatarea calității de lucrător al Securității în ceea ce-l privește pe pârât. La dosar pârâtul-intimat a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat depunând la dosar practică judecătorească. Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - aplicarea greșită a art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. În mod greșit și nelegal, apreciază Curtea, prima instanță și-a motivat soluția de respingere a acțiunii în constatarea calității de lucrător al Securității pe aspectul neîndeplinirii condițiilor cumulative prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008, în sensul calificării acțiunilor desfășurate de intimatul-pârât, în calitatea sa necontestată de ofițer al Securității. S-a apreciat greșit de prima instanță în sensul neîndepliniri condițiilor cumulative prevăzute de art. 2 lit. "a" din O.U.G. nr. 24/2008 în sensul că activitățile desfășurate de pârât împotriva unor persoane cunoscute ca fiind legionare au fost legale și au fost exercitate în limitele atribuțiilor de serviciu, nefiind de natură a încălca drepturi și libertăți fundamentale. Față de cele arătate, se impune următoarea precizare: definiția legală a noțiunii de lucrător nu presupune situațiile în care respectivele persoane (ofițeri, subofițeri) încălcau întregul sistem juridic în vigoare înainte de 1989, ci doar cazurile în care aceștia suprimau sau îngrădeau <drepturi și libertăți fundamentale ale omului>.

Din punctul de vedere al legiuitorului, este irelevant dacă aceste încălcări sau limitări aveau susținere legală sau regulamentară. Altfel spus, un angajat al Securității care respectând instrucțiunile din acea vreme ar fi instrumentat un dosar încălcând, pe motive politice, drepturi și libertăți fundamentale stipulate de Constituția de la acea dată, precum și de pactele internaționale, la care România era parte, respectivul se înscria în sfera lucrătorilor Securității. În sensul O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008. Pentru rațiunile expuse mai sus Curtea apreciază că pârâtul, prin activitățile desfășurate, a îngrădit drepturile și libertățile fundamentale, garantate de legislația din acea vreme.

Astfel, în speța dată, îngrădirea dreptului la viață privată s-a produs în momentul în care Securitatea a încadrat persoana urmărită pentru motive politice cu sursele enumerate. De asemenea, ca urmare a materialelor adunate în acțiunea de urmărire a persoanei cunoscută ca fost legionar, pârâtul a solicitat reținerea acestuia în vederea trimiterii în judecată. Fapt necontestat pârâtul-intimat, conform atribuțiilor de serviciu a urmărit informativ doi foști deținuți politici apreciați de organele de securitate ca fiind foști legionari. Cu ajutorul informatorilor - care erau instruiți de intimat cu privire la tipul de informații pe care ar fi trebuit să le obțină, precum și cu privire la modalitatea de obținere a acestora - domnul T. a obținut date referitoare la opiniile politice, anturajul, preocupările și viața de zi cu zi a celor urmăriți.

Nu prezintă relevanță dacă informațiile au fost obținute prin presiuni sau prin mijloace mai puțin violente. Important este faptul că simpla obținere a unor informații cu caracter personal referitoare la cei urmăriți de Securitate fără cunoștința și fără acordul acestora (așa cum însuși intimatul a arătat prin întâmpinarea depusă la dosar) și pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naționale, constituia o violare a dreptului la viață privată. De asemenea, e lipsit de importanță dacă informațiile obținute duceau sau nu la întreruperea situației celor urmăriți (întrucât aceștia își păstrau convingerile anticomuniste), sau dimpotrivă, duceau la concluzia că cei urmăriți nu mai aveau opinii critice la adresa regimului.

Importantă este, din perspectiva definiției date de legiuitor noțiunii de lucrător al Securității, imixtiunea arbitrară a autorităților, reprezentate de intimat, în viața personală a celor urmăriți. Această împrejurare demonstrează fără echivoc încălcarea dreptului la viață privată (prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului). Faptul că unul dintre cei urmăriți de Securitate a fost achitat în baza unei hotărâri judecătorești pronunțate în perioada comunistă probează că acuzațiile cu privire la activitatea extremistă a acestuia nu erau fondate. Cu atât mai mult, urmărirea informativă ulterioară achitării este abuzivă și reprezentând un act de încălcare a unui drept sau libertăți fundamentale ale persoanelor care au făcut obiectul urmăririi instrumentate de pârât în calitate sa necontestată de ofițer de securitate.

Dispozițiile art. 2 lit. "a" din O.U.G. nr. 24/2008 în forma modificată prin Legea nr. 293/2008 nu mai impune, pentru reținerea calității de lucrător al Securității dovedirea faptului că ofițerul ar fi vizat menținerea puterii totalitar comuniste, fiind suficient un act de încălcare a unui drept sau libertăți fundamentale, ceea ce în cauză condițiile sunt apreciate ca fiind îndeplinite de Curte. Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312(1) și (2) C. proc. civ. va admite recursului și va modifica sentința atacată în sensul că va admite acțiunea și va constata calitatea de lucrător al Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul-intimat, în sensul dispozițiilor art. 2 lit. "a" din O.U.G.

nr. 24/2008. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva Sentinței nr. 3.168 din 3 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că admite acțiunea reclamantului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității și constată calitatea de lucrător al securității a pârâtului T.G. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2012. Procesat de GGC - AM