ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3086/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București

la data de 22 noiembrie 2010, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ț.G. constatarea

calității de lucrător al securității.

Prin Sentința nr. 3168 din 3 mai

2011 a Curții de Apel București a fost respinsă acțiunea reclamantului

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității formulată în

contradictoriu cu Ț.G., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că pârâtul a fost verificat în temeiul cererii

formulate la CNSAS de I.D., care a solicitat stabilirea calității de lucrător

al securității pentru ofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului I

211815.

Ca urmare a verificărilor

efectuate a fost întocmită nota de constatare nr. DI/I/1958/18 august 2010, în

temeiul căreia a fost sesizată instanța de contencios administrativ, fiind

atașate cererii introductive înscrisurile identificate în arhiva fostei

securități privitoare la pârât.

Astfel, s-a constatat că pârâtul a

avut gradele de locotenent (1956 - 1958) și respectiv locotenent-major (1959,

1960, 1961, 1962) în cadrul Direcției Regionale Timișoara, serviciul regional

Arad.

Instanța a reținut că, în ceea ce

privește dosarul I 211815 - titular I.I., rezultă din cuprinsul notei de

constatare că acesta a fost arestat la data de 31 iulie 1952, pentru faptul că

a făcut parte din Centrul Studențesc Legionar din cadrul Politehnicii

Timișoara, fiind condamnat la 15 ani închisoare.

Instanța a reținut că pârâtul Ț.G.

a întreprins față de numitul I.I. o serie de acțiuni ce țin de urmărirea

informativă a acestuia, iar activitățile desfășurate de pârât se circumscriu

executării în limite legale a atribuțiilor sale de serviciu, fără ca faptele și

actele imputate pârâtului să vizeze suprimarea sau îngrădirea unor drepturi

fundamentale ale omului, respectiv dreptul la viață privată.

În ceea ce privește dosarul I 184819

- titular G.P., care a făcut parte din Organizația Legionară FDC (Frăția de

Cruce) desfășurând activitate legionară până la rebeliune și după această dată,

instanța a reținut că acesta a fost condamnat la 7 ani închisoare pentru

activitate desfășurată în organizația legionară, însă în recurs a fost achitat

și în anul 1960 a fost pus în libertate. Având în vedere specificul

activităților serviciului în care își desfășura activitatea pârâtul, instanța

de fond a concluzionat că achitarea pârâtului s-a circumscris executării în

limite legale a atribuțiilor de serviciu.

Motivele de recurs invocate

conform art. 304

1

C. proc. civ. se încadrează în dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se aplicarea dispozițiilor art. 2 lit.

"a" din O.U.G. nr. 24/2008.

Prin motivele de recurs se arată

că în mod greșit prima instanță a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite

condițiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. "a" din O.U.G. nr.

24/2008 pe motiv că activitățile desfășurate de pârât, în calitate de ofițer de

securitate, sunt activități legale, desfășurate în limitele legale, în

exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Aceasta deoarece în cauză pentru

constatarea calității de lucrător al Securității, în sensul dispozițiilor art.

2 lit. "a" din O.U.G. nr. 24/2008 nu este relevant faptul că se

exercitau atribuții conform atribuțiilor de serviciu și a ordine lor primite de

la superiori.

În cauză acțiunile desfășurate de

pârâtul-intimat se încadrează în dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr.

24/2008, fiind irelevant faptul că unele dintre persoanele urmărite erau

etichetate drept "legionare", opozanți ai regimului comunist. Iar

termenul de "element legionar" era folosit și pentru a desemna

persoanele care luaseră parte la rezistența armată anticomunistă din primii ani

ai regimului comunist, pe cei care au sprijinit rezistența anticomunistă prin

încercarea de a constitui organizații anticomuniste calificate ca fiind

legionare.

Iar în cauză acțiunile pârâtului

au încălcat drepturi și libertăți fundamentale, fiind îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în forma modificată prin

Legea nr. 293/2008.

Se solicită admiterea recursului

și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii și constatarea

calității de lucrător al Securității în ceea ce-l privește pe pârât.

La dosar pârâtul-intimat a

formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat

depunând la dosar practică judecătorească.

Analizând recursul declarat, în

raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat, în cauză fiind

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - aplicarea

greșită a art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

În mod greșit și nelegal,

apreciază Curtea, prima instanță și-a motivat soluția de respingere a acțiunii

în constatarea calității de lucrător al Securității pe aspectul neîndeplinirii

condițiilor cumulative prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în

sensul calificării acțiunilor desfășurate de intimatul-pârât, în calitatea sa

necontestată de ofițer al Securității.

S-a apreciat greșit de prima

instanță în sensul neîndepliniri condițiilor cumulative prevăzute de art. 2

lit. "a" din O.U.G. nr. 24/2008 în sensul că activitățile desfășurate

de pârât împotriva unor persoane cunoscute ca fiind legionare au fost legale și

au fost exercitate în limitele atribuțiilor de serviciu, nefiind de natură a

încălca drepturi și libertăți fundamentale.

Față de cele arătate, se impune

următoarea precizare: definiția legală a noțiunii de lucrător nu presupune

situațiile în care respectivele persoane (ofițeri, subofițeri) încălcau

întregul sistem juridic în vigoare înainte de 1989, ci doar cazurile în care

aceștia suprimau sau îngrădeau <drepturi și libertăți fundamentale ale omului>.

Din punctul de vedere al legiuitorului, este irelevant dacă aceste încălcări

sau limitări aveau susținere legală sau regulamentară. Altfel spus, un angajat

al Securității care respectând instrucțiunile din acea vreme ar fi instrumentat

un dosar încălcând, pe motive politice, drepturi și libertăți fundamentale

stipulate de Constituția de la acea dată, precum și de pactele internaționale,

la care România era parte, respectivul se înscria în sfera lucrătorilor

Securității. În sensul O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări

prin Legea nr. 293/2008.

Pentru rațiunile expuse mai sus

Curtea apreciază că pârâtul, prin activitățile desfășurate, a îngrădit

drepturile și libertățile fundamentale, garantate de legislația din acea vreme.

Astfel, în speța dată, îngrădirea dreptului la viață privată s-a produs în

momentul în care Securitatea a încadrat persoana urmărită pentru motive

politice cu sursele enumerate. De asemenea, ca urmare a materialelor adunate în

acțiunea de urmărire a persoanei cunoscută ca fost legionar, pârâtul a

solicitat reținerea acestuia în vederea trimiterii în judecată.

Fapt necontestat pârâtul-intimat,

conform atribuțiilor de serviciu a urmărit informativ doi foști deținuți

politici apreciați de organele de securitate ca fiind foști legionari.

Cu ajutorul informatorilor - care

erau instruiți de intimat cu privire la tipul de informații pe care ar fi

trebuit să le obțină, precum și cu privire la modalitatea de obținere a

acestora - domnul T. a obținut date referitoare la opiniile politice,

anturajul, preocupările și viața de zi cu zi a celor urmăriți.

Nu prezintă relevanță dacă

informațiile au fost obținute prin presiuni sau prin mijloace mai puțin

violente. Important este faptul că simpla obținere a unor informații cu

caracter personal referitoare la cei urmăriți de Securitate fără cunoștința și

fără acordul acestora (așa cum însuși intimatul a arătat prin întâmpinarea

depusă la dosar) și pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea

intereselor naționale, constituia o violare a dreptului la viață privată.

De asemenea, e lipsit de

importanță dacă informațiile obținute duceau sau nu la întreruperea situației

celor urmăriți (întrucât aceștia își păstrau convingerile anticomuniste), sau

dimpotrivă, duceau la concluzia că cei urmăriți nu mai aveau opinii critice la

adresa regimului.

Importantă este, din perspectiva

definiției date de legiuitor noțiunii de lucrător al Securității, imixtiunea

arbitrară a autorităților, reprezentate de intimat, în viața personală a celor

urmăriți. Această împrejurare demonstrează fără echivoc încălcarea dreptului la

viață privată (prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile

Civile și Politice și de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor

Omului).

Faptul că unul dintre cei urmăriți

de Securitate a fost achitat în baza unei hotărâri judecătorești pronunțate în

perioada comunistă probează că acuzațiile cu privire la activitatea extremistă

a acestuia nu erau fondate. Cu atât mai mult, urmărirea informativă ulterioară

achitării este abuzivă și reprezentând un act de încălcare a unui drept sau

libertăți fundamentale ale persoanelor care au făcut obiectul urmăririi

instrumentate de pârât în calitate sa necontestată de ofițer de securitate.

Dispozițiile art. 2 lit.

"a" din O.U.G. nr. 24/2008 în forma modificată prin Legea nr.

293/2008 nu mai impune, pentru reținerea calității de lucrător al Securității

dovedirea faptului că ofițerul ar fi vizat menținerea puterii totalitar

comuniste, fiind suficient un act de încălcare a unui drept sau libertăți

fundamentale, ceea ce în cauză condițiile sunt apreciate ca fiind îndeplinite

de Curte.

Față de cele expuse mai sus,

Curtea în baza art. 312(1) și (2) C. proc. civ. va admite recursului și va

modifica sentința atacată în sensul că va admite acțiunea și va constata

calitatea de lucrător al Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul-intimat,

în sensul dispozițiilor art. 2 lit. "a" din O.U.G. nr. 24/2008.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E

C I D E

Admite recursul formulat de

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva Sentinței

nr. 3.168 din 3 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în

sensul că admite acțiunea reclamantului Consiliului Național pentru Studierea

Arhivelor Securității și constată calitatea de lucrător al securității a

pârâtului T.G.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 iunie 2012.

Procesat de GGC - AM