ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4104/2019

Ședința publică din data de 19 septembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 13.11.2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, anularea Deciziei nr. 1212/10.10.2018 de soluționare a plângerii prealabile și a Deciziei nr. 1095/13.09.2018, emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară, precum și suspendarea executării celor două decizii până la soluționarea definitivă a cauzei, potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004.

2.1. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 595 din 18.02.2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, în favoarea Curții de Apel Constanța.

În motivarea sentinței de declinare s-a reținut că obiectul cauzei îl reprezintă anularea unei decizii emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară în exercitarea atribuțiilor specifice prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. a) și d) din O.U.G. nr. 93/2012 și cum dispozițiile art. 21

3

din O.U.G. nr. 192/2012, prevăd că deciziile și orice alte acte administrative emise de A.S.F. se contestă conform Legii nr. 554/2004, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, forma în vigoare la data introducerii acțiunii (13.11.2018).

De asemenea, a apreciat că nu pot fi aplicate cu prioritate dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 297/2004, dat fiind faptul că O.U.G. nr. 93/2012 nu a abrogat reglementările specifice anterioare, dar a prevăzut în art. 28 că dispozițiile acestei ordonanțe de urgență se completează cu legislația care reglementează activitatea autorităților care se desființează, după caz, în măsura în care acestea nu contravin prevederilor ordonanței.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 98/CA din data de 17 aprilie 2019, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale, invocate din oficiu, în soluționarea acțiunii privind pe reclamantul A. și pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) și d), art. 3 din O.U.G. nr. 93/2012, și, cum actul administrativ a cărui suspendare se solicită de reclamant privește retragerea aprobării acordate în vederea dobândirii calității de membru în consiliul de administrație a unei instituții ce face obiectul de reglementare al Legii nr. 297/2004, acordarea aprobării și retragerea acesteia reprezintă chestiuni reglementate expres prin Regulamentul ASF nr. 14/2015, care prevede la art. 11 alin. (4) că decizia de aprobare sau de respingere a cererii poate fi contestată la A.S.F. în termen de 30 zile de la data comunicării, respectiv atacată la Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

De asemenea, a apreciat că aceste dispoziții se coroborează cu prevederile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 297/2004 și cu art. 21

3

din O.U.G. nr. 93/2012, norme speciale în raport cu art. 10 din Legea nr. 554/2004 și care se aplică cu prioritate.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă cauzei, din perspectiva competenței teritoriale de soluționare a cauzei.

Reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, anularea Deciziei nr. 1212/10.10.2018 de soluționare a plângerii prealabile și a Deciziei nr. 1095/13.09.2018, emise de pârâtă, precum și suspendarea executării celor două decizii până la soluționarea definitivă a cauzei, potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004.

În stabilirea competenței de soluționare a cauzelor ce privesc deciziile și orice alte acte administrative emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară, Înalta Curte reține aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 21

3

din O.U.G. nr. 93/2012, care stabilesc regula de principiu conform căreia actele emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară se contestă conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Înalta Curte reține că, în actualul context legislativ, O.U.G. nr. 93/2012 nu a abrogat reglementările speciale anterioare, acestea păstrându-și apartenența la dreptul pozitiv, ci în conformitate cu prevederile art. 28 din actul normativ anterior indicat, acestea se completează cu legislația care reglementează activitatea autorităților care se desființează, în măsura în care acestea nu vin în contradicție cu prevederile sale.

Văzând dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, prevederi care stabilesc competența de soluționare în favoarea Curții de Apel București, Înalta Curte reține că aceste dispoziții sunt în opoziție cu toate celelalte prevederi referitoare la competența de soluționare a cauzelor, astfel încât se poate aprecia că sunt în contradicție cu prevederile art. 21

3

din O.U.G. nr. 93/2012, ceea ce le face inaplicabile.

Prin urmare, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la domiciliul reclamantului (municipiul Constanța), astfel cum impun prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, și va dispune în consecință.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară în favoarea Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 septembrie 2019.