ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1132/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1132/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Ședința publică din data de 5 martie 2019
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Cabinet Individual de Insolvență A., în calitatea de administrator judiciar al B. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș - Inspecție Fiscală Contribuabili Mijlocii, anularea Deciziei nr. 1112/13.05.2016, emisă de ANAF - DGRFP Ploiești, precum și a Raportului de Inspecție fiscală parțială nr. F-AG x/30.09.2015 și a anexelor acestuia, a deciziei privind nemodificarea bazei de impunere nr. x/30.09.2015, a fișei obligațiilor fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, a deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. x/30.09.2015, a documentului cu rezultatele acțiunii de inspecție fiscală nr. x/30.09.2015 și a Deciziei nr. 1112/13.05.2016 privind soluționarea contestației formulată de SC B. SRL.
Prin Sentința nr. 5166 din 22 decembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția prescripției invocată de pârâta AJFP Giurgiu și respins acțiunea formulată de reclamantul Cabinet Individual de Insolvență A., în calitatea de administrator judiciar al B. SRL, ca prescrisă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Cabinet Individual de Insolvență A., în calitatea de administrator judiciar al B. SRL, solicitând casarea acesteia și, în rejudecare, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată, pentru motive încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.
Înalta Curte, învestită cu soluționarea cererii de recurs, constată că, la data de 19 noiembrie 2018, C. SPRL, în calitate de lichidator judiciar al B. SRL, a depus un înscris prin care a arătat că renunță la judecata recursului ce face obiectul dosarului nr. x/2017 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Examinând declarația de renunțare la judecata recursului, Înalta Curte reține că manifestarea de voință în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, care nu este supusă cenzurii Înaltei Curți, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil.
Văzând dispozițiile art. 406 alin. (1) din C. proc. civ., în conformitate cu care se poate renunța oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă, Înalta Curte va lua act de cererea de renunțare la judecata recursului, formulată de recurentul-reclamant Cabinet Individual de Insolvență A. prin lichidator judiciar C. SPRL al B. SRL
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunțarea reclamantului Cabinet Individual de Insolvență A. prin lichidator judiciar C. SPRL al B. SRL la judecata recursului declarat împotriva Sentinței nr. 5166 din 22 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 martie 2019.