ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 60/2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 10 ianuarie 2018 pe rolul Tribunalului Brașov, reclamanta A. a chemat în judecată pârâtele B., C., D., E., F., G. și H., solicitând instanței să constate intervenită sancțiunea rezoluțiunii de drept a antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/30.06.2015 și obligarea pârâtelor în solidar la plata sumei de 100.000 euro la cursul BNR din ziua plății.

Prin Sentința civilă nr. 110/S din data de 25 mai 2018 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele B., C., D., E., F., G. și H.

Au fost obligate pârâtele, în solidar, să plătească reclamantei suma de 100.000 euro, la cursul B.N.R. din ziua plății, precum și suma de 12.441,50 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin Decizia nr. 1621/AP din data de 29 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a fost respins apelul formulat de pârâte împotriva Sentinței civile nr. 110/S din data de 25 mai 2018 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel, pârâtele B., C., D., E., F., G. și H. au declarat recurs solicitând ca în temeiul art. 496 (1) și (2) coroborat cu art. 498 (1) și pentru motivele prevăzute de art. 488 pct. 6 noul C. proc. civ., admiterea recursului, casarea hotărârii în parte, și rejudecând procesul în fond a se dispune obligarea la plata în solidar a sumei de 100.000 euro, în 11 tranșe lunare, până la sfârșitul fiecărei luni, așa cum a fost achitată, iar data începerii plăților să fie data rămânerii definitive a hotărârii din recurs. Principala critică adusă hotărârii instanței de apel întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., vizează faptul că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, că instanța argumentează doar faptul că pretențiile intimatelor rezultă din antecontractul încheiat, că nici instanța de fond și nici instanța de apel nu au luat în considerare fapta intimatei mandatare I. care, în scopul de a-și crea un avantaj, nu s-a mulțumit să se limiteze la rezoluțiunea antecontractului, ci a continuat să instige ceilalți cumpărători și să formuleze plângeri penale aflate pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 19 septembrie 2019 completul de filtru a admis în principiu pârâtele B., C., D., E., F., G. și H. împotriva Deciziei civile nr. 1621/AP din 29 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și a fixat termen de judecată în ședință publică pentru soluționarea recursului la data de 16 ianuarie 2020.

Intimata reclamantă A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de pârâtele B., C., D., E., F., G. și H. ce vizează faptul că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, că instanța argumentează doar faptul că pretențiile intimatelor rezultă din antecontractul încheiat, nefiind luată în considerare fapta intimatei mandatare I., Înalta Curte reține că acest motiv este nefondat.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii instanța trebuie să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, respectiv atât motivele pentru care s-au admis, cât și motivele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Motivarea hotărârii înseamnă stabilirea în concret, clar și concis a stării de fapt urmând o ordine cronologică, încadrarea unei situații particulare, de speță, în cadrul prevederilor generale și abstracte ale unei legi. Scopul motivării fiind acela de a explica soluția adoptată de instanță.

Cum motivarea hotărârilor judecătorești reprezintă un element de validitate a acestora, instanța are obligația de a arăta argumentele pro și contra ce au format convingerea în ceea ce privește soluția pronunțată, argumente ce trebuie să se raporteze atât la susținerile, apărările părților, cât și la probele și dispozițiile legale incidente raportului juridic dedus judecății.

Prin urmare, motivarea hotărârii reprezintă arătarea stării de fapt și de drept în baza cărora judecătorul pronunță soluția și constituie o garanție procesuală ce permite efectuarea controlului judiciar în calea de atac exercitată împotriva acesteia.

Obligativitatea motivării hotărârii constituie o condiție a procesului echitabil prevăzută de art. 21 din Constituție și respectiv art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Or, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile părților sunt examinate de instanța ce are obligația legală de a proceda la o analiză a susținerilor, argumentelor și mijloacelor de probă, pentru a le aprecia pertinența.

Raportând cele expuse la litigiul pendinte, precum și la criticile recurentelor legate de incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte reține că instanța de apel și-a argumentat atât în fapt cât și în drept soluția adoptată în raport de motivele de apel invocate în condițiile în care a reținut că: "În fața primei instanțe nu s-a invocat, respectiv nu s-a pus în discuția părților calitatea procesuală activă a reclamantei, neexistând nicio solicitare în acest sens și nici măcar o referire tangențială. Dincolo de acest aspect, pretențiile reclamantei izvorăsc din antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat de aceasta prin mandatar, în baza procurii speciale aut. Nr. 490/617 - C din 11.06.2013 de Consulatul României la Sydney, Australia, procură menționată în actul autentificat de notar, și cu privire la care nu s-a invocat niciun moment, inexistența acesteia sau nevaliditatea sa".

De asemenea, instanța de apel și-a argumentat soluția adoptată reținând că "Niciuna dintre probele administrate în cauză, în concret înscrisurile aflate la dosar, nu oferă informații care să pună sub semnul incertitudinii calitatea de mandatar a persoanei care s-a prezentat la notar la încheierea antecontractului și, astfel, nu există niciun motiv al dubiului asupra calității procesuale active a reclamantei." În ceea ce privește al doilea motiv de apel, în considerentele hotărârii recurate s-a reținut că "instanța de fond a expus într-o manieră amplă argumentele respingerii cererii de plată eșalonată a sumei de 100.000 euro, invocând dispozițiile contractuale și arătând că pârâtele nu au invocat un temei de drept al cererii lor, ci exclusiv principiul simetriei, că în apel, nu s-a adus nici un argument în plus față de cele de la fondul cauzei, privind eșalonarea sumei, prevederile contractuale și lipsa identificării unui text de lege aplicabil, ca fundament al solicitării apelantelor, conducând la confirmarea soluției primei instanțe sub aspectul legalității și temeiniciei". Din perspectiva celor expuse, cum nici una din criticile recurentelor nu se circumscrie dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtele B., C., D., E., F., G. și H. împotriva Deciziei civile nr. 1621/AP din 29 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.

Văzând dovada cheltuielilor de judecată depuse la dosar la filele x, ce reprezintă onorariul de avocat achitat de intimata reclamantă, precum și dispozițiile art. 451 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi obligate pârâtele B., C., D., E., F., G. și H. la plata sumei de 2.200 RON, cheltuieli de judecată către intimata reclamantă A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtele B., C., D., E., F., G. și H. împotriva Deciziei civile nr. 1621/AP din 29 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.

Obligă pe pârâtele B., C., D., E., F., G. și H. la plata sumei de 2.200 RON, cheltuieli de judecată către intimata reclamantă A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 ianuarie 2020.

GGC - GV