ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3683/2018

Asupra cauzei de țață, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 337 din 21.06.2017, Curtea de Apel București, secția a IIl-a și pentru cauze cu minori și de familie, în majoritate, a respins ca nefondat recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1654 din 29.12.2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți S.C. B. S.A., primarul orașului Curtea de Argeș și Primăria orașului Curtea de Argeș și cu intimata intervenientă S.C. C. S.A., în cauza având ca obiect Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei decizii, recurenta A. a exercitat contestație în anulare.

Prin Decizia civilă nr. 280/R din 24.05.2018, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca tardiv formulată, contestația în anulare formulată în cauză.

Această ultimă hotărâre a fost atacată cu recurs de către contestatoarea A.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 19 iulie 2018, stabilindu-se termen la data de 18 octombrie 2018.

Prin întâmpinarea depusă de către intimata intervenientă SC. C. S.A. - Sucursala Curtea de Argeș, s-a invocat, în principal, excepția de inadmisibilitate a recursului, iar, în subsidiar, netemeinicia acestuia.

În ședința publică de la termenul din 18 octombrie 2018, Înalta Curte a invocat din oficiu, în raport de dispozițiile art. 320 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, pe care o va admite, pentru considerentele ce succed;

Decizia civilă nr. 250/R din 24 mai 2018 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, atacată cu recurs în prezenta cauză, a fost pronunțată în soluționarea contestației în anulare exercitată de reclamanta A. împotriva Deciziei civile nr. 337 din 21.06.2017, dată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Conform art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

În speță, hotărârea atacată cu contestație în anulare a fost pronunțată de către o instanță de recurs în soluționarea litigiului privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții S.C. B. S.A., primarul orașului Curtea de Argeș și Primăria orașului Curtea de Argeș și cu intervenienta S.C. C. S.A., având ca obiect Legea nr. 10/2001.

Prevederile art. 299 C. proc. civ., care reglementează obiectul recursului, stipulează că sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.

Potrivit dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

Decizia nr. 337 din 21.06.2017, pronunțată în calea de atac a recursului, nu se încadrează în ipotezele vizate de textul legal anterior evocat, fiind o hotărâre irevocabilă în condițiile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. și, deci, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Pe cale de consecință, în aplicarea dispozițiilor art. 320 alin. (3) C. proc. civ., nici hotărârea pronunțată în contestația în anulare împotriva acestei hotărâri, respectiv Decizia nr. 250/R din 24 mai 2018 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, împotriva căreia a formulat recurs contestatoarea A., nu este supusă căii de atac a recursului, fiind, așadar, o hotărâre irevocabilă.

Împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii, iar, din acest motiv, aceasta apare ca o soluție inadmisibilă,

Prin urmare, reținând că Decizia nr. 250/R din 24 mai 2018 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului și, față de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea A. împotriva Deciziei civile nr. 250/R din 24 mai 2018 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18.10.2018.