ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3660/2018
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3660/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Deliberând, asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:
Hotărârea instanței de apel
Prin decizia civilă nr. 223 din 3 mai 2018, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității și a respins apelul declarat de reclamanta A. S.R.L., ca fiind tardiv declarat.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a arătat că reclamanta S.C. A. S.R.L. a indicat drept sediu procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură adresa din Constanța.
Ulterior alegerii de sediu, la această adresă s-a realizat procedura de comunicare a actelor de procedură (adrese către experți, încheiere de suspendare a judecății) către reclamantă în primă instanța iar reprezentantul convențional al acesteia s-a prezentat la termenele de judecată, sediul procesual ales fiind menționat ca atare în încheierile de ședință ulterioare.
Prin urmare, reiese că procedura de comunicare a actelor către reclamantă la sediul ales a fost îndeplinită legal, această parte fiind încunoștințată în legătura cu desfășurarea procesului și actele efectuate.
Instanța de apel a arătat că nu se poate susține, în contextul prezentat, că, deși procedura de comunicare a celorlalte acte de procedură a fost îndeplinită în cauză la sediul ales indicat în acțiune, procedura de comunicare a hotărârii la același sediu nu ar fi fost eficace, din perspectiva neindicării persoanei însărcinate cu primirea corespondenței.
Prin urmare, susținerile apelantei în sensul nerespectării prevederilor art. 93 C. proc. civ. sunt neîntemeiate, în contextul în care aceeași parte nu a invocat anterior eventualele vicii care fi provenit din comunicarea în această manieră a celorlalte acte de procedură comunicate la același sediu ales.
În consecință, Curtea a reținut că hotărârea pronunțată de prima instanță de fond a fost comunicată reclamantei la 13 noiembrie 2017, iar apelul a fost declarat la data de 23 ianuarie 2018, peste termenul legal prevăzut de lege, respectiv 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Recursul
2.1. Motive
Apelanta a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a formulat următoarele critici:
Actul de procedură al comunicării sentinței nu este valabil întrucât nu îndeplinește toate condițiile prevăzute de art. 100 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la mențiunile a căror lipsă se sancționează cu nulitatea actului de procedură - art. 100 alin. (3) C. proc. civ.
Astfel, de pe dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare a sentinței nu reiese persona căreia i s-a tăcut înmânarea citației. În mod greșit comunicarea sentinței s-a făcut la adresa din Constanța, jud. Constanța - adresă la care își au sediul foarte multe societăți, printre care și pârâte.
În al doilea rând, instanța de apel nu a dat eficientă art. 93 C. proc. civ. pentru ca reclamanta nu a indicat persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură la domiciliul ales. Prin urmare, comunicarea sentinței trebuia să fie făcută la sediul societății în București.
2.2. Analiza recursului
Analizând hotărârea recurată, în limita criticilor formulate în cuprinsul motivelor de recurs, ce se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., -- precizat, verbal, și de către reprezentanta recurentei, în ședința publică de la 18 octombrie 2018 -, Înalta Curte constată ca recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Sentința civilă nr. 1587 din 10 octombrie 2007 a Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă, a fost comunicată recurentei prin afișare pe ușa principală a sediului din Constanța, județ Constanța, în condițiile art. 921 teza finală C. proc. civ., agentul procedural menționând în procesul-verbal de comunicare faptul că nicio persoană nu a fost găsită la acest sediu.
Recurenta a indicat drept motiv de casare nesocotirea prevederilor art. 100 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., întrucât în procesul-verbal de comunicare a sentinței nu au fost indicate numele și calitatea celui căruia i s-a făcut comunicarea.
Această critică nu poate fi primită, în condițiile în care comunicarea sentinței s-a făcut prin afișare, în sensul îngăduit de art. 921 C. proc. civ. susmenționat. Or, art. 100 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. nu limitează cuprinsul procesului-verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură numai la indicarea numelui și calității celui căruia i s-a făcut înmânarea, ci cuprinde și varianta indicării locului unde s-a făcut afișarea. Cum procesul-verbal îndosariat din dosarul tribunalului este corespunzător situației cu care s-a confruntat agentul instrumentator la adresa indicata pentru comunicare, se constată legalitatea acrului de procedură săvârșit în aceste condiții;
În cauză nu s-a făcut o veritabilă alegere de domiciliu, în sensul art. 93 C. proc. civ., de natură să justifice incidența acestui text.
Aceasta deoarece, în mod firesc se poate vorbi despre o alegere de domiciliu numai atunci când este indicat drept loc de comunicare a citației și a tuturor celorlalte acte de procedură un altul decât cele menționate în art. 90-91 C. proc. civ.
În cauză, indicarea de către reclamantă, la 29 ianuarie 2014, drept loc de comunicare a actelor de procedură, a imobilului din Constanța, județ Constanța nu poate fi considerată o alegere de domiciliu, care să atragă consecințele statuate de art. 93 C. proc. civ. în privința comunicării actelor de procedură,
Astfel, prezentul litigiu a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Constanța la 8 februarie 2013.
Din datele oferite de Oficiul Național al Registrului Comerțului rezultă ca din 10 mai 2010 reclamanta avea indicat drept sediu secundar imobilul din Constanța, Șoseaua Industrială nr. 9, județ Constanța "unde am primit fără probleme corespondența instanței până în prezent" (conform propriilor susțineri făcute în cererea de strămutare depusă la 19 martie 2018).
În aceste condiții, devin incidente prevederile art. 90 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. în sensul că atunci când cel citat are o așezare agricolă, comercială, industrială sau profesională în altă parte, înmânarea se poate face și la locul acestor așezări.
Pe cale de consecință, cum reclamanta nu a făcut în cauză o reală alegere de domiciliu, care să atragă comunicarea actelor de procedură la sediul indicat numai în caz de indicare a persoanei însărcinate cu primirea actelor de procedură, reproșul recurentei, vizând nesocotirea acestei ultime cerințe, nu este întemeiat.
Având în vedere cele mai sus arătate, comunicarea sentinței nr. 1587 din 10 octombrie 2007 a Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă, s-a făcut cu respectarea cerințelor procedurale analizate, ceea ce face ca soluția instanței de apel să fie legală.
Întrucât criticile formulate nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în condițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 223 din data de 3 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18.10.2018.