ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 54/2018

Asupra contestației în anulare, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. x/21.03.2011 reclamanta Administrația Națională a Îmbunătățirilor Funciare RA (ANIF RA) a solicitat obligarea pârâtei S.C. A. S.A. la restituirea plății nedatorate în cuantum de 610.702,4 RON și a sumei de 67.899,44 RON reprezentând foloase nerealizate.

În drept, au fost invocate prevederile art. 969, 993 și 995 C. civ.

Prin încheierea pronunțată la data de 14.06.2011, Tribunalul Constanța a admis cererea de suspendare a judecății și a dispus, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecății până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2010 al Curții de Apel București.

Prin Sentința civilă nr. 3.012 din 15.12.2015, Tribunalul Constanța a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 610.702,4 RON reprezentând plată nedatorată, a respins cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 67.988,44 RON reprezentând foloase nerealizate ca nefondată, obligând pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 10.218 RON, reprezentând taxă de timbru.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamanta, cât și pârâta, care au criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică.

Calea de atac formulată de părți a fost calificată apel prin încheierea de ședință din data de 22.06.2016, având în vedere dispozițiile art. 282 - 2821 C. proc. civ. de la 1865, precum și faptul că în primă instanță litigiul a fost judecat după normele de drept civil.

Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia civilă nr. 466 din 28.09.2016 a respins apelul declarat de apelanta reclamantă Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare, în contradictoriu cu apelanta-pârâtă S.C. A. S.A., împotriva Sentinței civile nr. 3.012 din 15.12.2015, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2011, ca tardiv formulat; a respins apelul declarat de apelanta-pârâtă S.C. A. S.A., împotriva Sentinței civile nr. 3.012 din 15.12.2015, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2011, în contradictoriu cu apelanta reclamantă Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii au declarant recurs atât reclamanta Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare, cât și pârâta S.C. A. S.A..

Prin Decizia nr. 492 din 22 martie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta - reclamantă Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare împotriva Deciziei civile nr. 466 din 28 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, și s-a anulat ca netimbrat recursul declarat de recurenta - pârâtă S.C. A. S.A. împotriva Deciziei civile nr. 466 din 28 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva acestei decizii, contestatoarea S.C. A. S.A. a formulat contestație în anulare întemeiată în drept pe dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., solicitând admiterea căii extraordinare de atac, anularea deciziei atacate și rejudecarea recursului declarat de recurenta - pârâtă S.C. A. S.A. împotriva Deciziei nr. 466 din 28 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

În motivarea cererii, contestatoarea a susținut, în esență, că prin cererea de recurs și-a ales domiciliul procesual pentru comunicarea actelor de procedură la sediul profesional al apărătorului ales, indicând, în conformitate cu prevederile art. 93 C. proc. civ. și persoanele desemnate pentru primirea corespondentei: B. (apărător ales) și/sau C., angajată în cadrul cabinetului avocațial.

Contestatoarea a arătat că, deși citația emisă de Înalta Curte pentru termenul de judecata din 22.03.2017 conține domiciliul ales, respectiv: Constanta, jud, Constanța, aceasta nu a fost comunicată niciodată cabinetului avocațial, nefiind primită de nicio persoană desemnată în acest sens.

Conform art. 89 alin. (1) C. proc. civ.: "citația, sub pedeapsa nulității, va fi înmânată părții cu cel puțin 5 zile înaintea termenului de judecată."

Prin urmare, contestatoarea a solicitat să se constate nulitatea procedurii de citare a recurentei - pârâte S.C. A. S.A. pentru termenul de judecată din 22.03.2017, întrucât nu a fost legat citată și, neavând cunoștință despre termenul de judecată nu s-a prezentat în instanță spre a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru, deși aceasta fusese achitată la data de 09.03.2017, potrivit legii.

Contestatoarea a arătat că vătămarea este evidentă, în condițiile în care, deși achitase taxa de timbru aferentă recursului, datorată potrivit legii, nefiind legal citată nu a avut cunoștință despre termenul de judecată din 22.03.2017 și nu a putut fi prezentă în fața instanței spre a depune dovada achitării acesteia, nici nu a trimis prin poștă această dovada, așteptând legala citare, consecința fiind anularea recursului său, ca netimbrat.

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și a temeiului de drept invocat, Înalta Curte urmează a respinge contestația în anulare pentru considerentele ce urmează:

Fiind o cale extraordinară de atac, de retractare, contestația în anulare poate fi exercitată numai pentru motivele anume prevăzute în lege.

Contestatoarea S.C. A. S.A. și-a întemeiat în drept calea extraordinară de atac, pe dispozițiile art. art. 317 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora: "hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii", numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului, sau când deși au fost invocate în fața instanței de recurs au fost respinse motivat de necesitatea efectuării unor verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.

Verificând actele dosarului de recurs, s-a constatat că pentru termenul de judecată din data de 22 martie 2017, recurenta - pârâtă S.C. A. S.A. a fost citată cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 5.109 RON și timbrul judiciar în valoare de 5 RON, precum și cu copia motivelor de recurs formulate de recurenta - reclamantă, la domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul profesional din Constanța, jud. Constanța, astfel cum a solicitat prin cererea de recurs, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare aflate la dosar recurs.

De altfel, la adresa mai sus menționată, contestatoarea a fost citată și în fața instanței de apel, unde de altfel i-a fost comunicată și hotărârea curții de apel, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de comunicare aflate la dosar apel.

Fiind vorba de o persoană juridică de drept privat, pentru legalitatea citării sale trebuie respectate dispozițiile art. 87 pct. 2, art. 91, 921 și, consecutiv, art. 92 C. proc. civ.

În consecință, aceasta trebuie citată prin reprezentant legal la sediul său principal sau la cel al sucursale sau reprezentanței (art. 87 pct. 2), însă, art. 921 C. proc. civ. nu permite aplicarea dispozițiilor privind legalitatea citării procedurii de citare a unei persoane juridice prin afișare, decât dacă agentul procedural constată refuzul primirii citației sau lipsa oricărei persoane de la sediul social; pe de altă parte, art. 91 C. proc. civ. dispune, între altele, că înmânarea citației în cazul art. 87 pct. 2 se poate face funcționarului sau persoanei însărcinate cu primirea corespondenței, care își va arăta în clar numele și prenumele, precum și calitatea, iar apoi va semna dovada.

Contestatoarea a invocat faptul că procesul-verbal de citare nu este semnat de persoana desemnată cu primirea corespondenței din cadrul cabinetului de avocat la care recurenta - pârâtă și-a ales domiciliul procesual, astfel că nu a cunoscut termenul și nici dispoziția instanței referitoare la timbrarea recursului.

Din verificarea procedurii de citare s-a constatat că aceasta s-a realizat cu respectarea dispozițiilor art. 91 C. proc. civ. conform cărora "înmânarea citațiilor și a tuturor actelor de procedură ... se poate face funcționarului sau persoanei însărcinate cu primirea corespondenței, care își va arăta în clar numele și prenumele, precum și calitatea, iar apoi va semna dovada".

Din analiza procesului-verbal de înmânare a citației se observă că citația a fost înmânată numitei D., funcționar însărcinat cu primirea corespondenței și semnată de aceasta.

Astfel, Înalta Curte a constatat că dovada de primire a citației respectă mențiunile pe care le poartă prevederile art. 100 și art. 92 alin. (3) C. proc. civ., așa încât nu pot opera dispozițiile art. 100 alin. (3) Cod procedură, privind nulitatea comunicării citației.

Situația invocată de către contestatoare, în sensul că dovada de primire a citației a fost semnată de o persoană pe care nu o cunoaște, nu poate atrage nulitatea actului de procedură, întrucât în raport de art. 100 alin. (4) C. proc. civ. această împrejurare poate fi invocată ca motiv pentru înscrierea în fals, până la acel moment faptele constatate de agentul procedural făcând dovada deplină a acestora.

În altă ordine de idei, cadrul legal al art. 129 alin. (1) C. proc. civ., instituie părților îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. (1) C. proc. civ. și prin urmare, recurenta nu poate să-și invoce propria culpă.

Faptul că, dintr-un motiv neimputabil instanței de judecată, contestatoarea nu a luat cunoștință de citația ce i-a fost comunicată la sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură, astfel cum a fost indicat în cererea de recurs, nu afectează legalitatea procedurii de citare, pentru a face incident motivul de anulare a deciziei prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Pentru considerentele anterior expuse, nefiind îndeplinite cerințele art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 320 C. proc. civ. se va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.A. Constanța împotriva Deciziei nr. 492 din 22 martie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2011.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.A. Constanța împotriva Deciziei nr. 492 din 22 martie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2011.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2018.

GGC - ED