ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6931/2020

Ședința publică din data de 17 decembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 16 mai 2017, sub nr. x/2017, reclamanta PFA A., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a solicitat:

- anularea Deciziei nr. 31735/22.11.2016 de soluționare a contestației formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/19.09.2016;

- anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/19.09.2016;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în prezenta cauză.

Prin sentința civilă nr. 78 din 19 aprilie 2018, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a admis contestația formulată de reclamanta PFA A., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale;

- a anulat Decizia nr. 31735/22.11.2016 de soluționare a contestației formulată împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/19.09.2016;

- a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/19.09.2016;

- a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4.000 RON cheltuieli de judecată, reprezentând 3.900 RON onorariu redus și 100 RON taxa timbru.

Împotriva sentinței civile nr. 78 din 19 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată.

Recurenta-pârâtă a învederat că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 3 și ale art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, precum și ale art. 5 (2) din contractul de finanțare, atunci când a reținut că autoritarea pârâtă nu ar avea atribuții privind efectuarea de controale la beneficiarii proiectelor finanțate prin FEADR, pe parcursul derulării contractului, pentru a stabili dacă eligibilitatea și condițiilor acordării ajutorului financiar nerambursabil continuă să fie respectate.

Recurenta-pârâtă a criticat și aprecierile instanței de fond referitoare la lipsa neregulii, susținând că, contrar celor reținute prin hotărârea atacată, a dat eficiență clauzelor contractuale, dar și prevederilor Ghidului solicitantului aferent măsurii 112. În acest sens, are în vedere dispozițiile art. 1 (2), art. 1 (3), art. 8 și ale art. 11 (3) din Anexa I - Prevederi generale la contractul de finanțare, precum și cele ale art. 16 din Ghidul solicitantului aferent măsurii 112.

Nu în ultimul rând, recurenta-pârâtă a formulat o serie de critici privind aplicarea principiului proporționalității, arâtând că a acționat conform prevederilor contractuale, cu respectarea obligațiilor ce îi revin în conformitate cu prevederile legale în ceea ce privește administrarea fondurilor europene, respectiv cele ale art. 26 din O.U.G. nr. 66/2011. A mai susținut în acest sens că, deși prevederile contractuale au caracter obligatoriu, reclamanta nu le-a dat relevanță juridică, întrucât nu a realizat acțiunile din Planul de afaceri, încălcând astfel obligațiile impuse de art. 1 (2), art. 2 și art. 5 (2) din contractul de finanțare, art. 1 (1), art. 3 alin. 1 și art. 3 alin. 4 din Anexa I - Prevederi generale la contractul de finanțare.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 07 septembrie 2018, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând, în esență, apărările formulate la fondul cauzei.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale este nefondat, pentru următoarele considerente:

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material este nefondat, iar în acest sens, Înalta Curte are în vedere că potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Astfel, prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/19.09.2016 s-a reținut că, în calitate de beneficiar al Contractului de finanțare x/20.06.2013 pentru investiția "Dezvoltarea unei exploatații în Comuna Nufărul", reclamanta PFA A. nu a respectat criteriile de eligibilitate și a încălcat prevederile contractului de finanțare, prin nerespectarea prevederilor art. 1 din contract și a prevederilor art. 1 alin. (1), (2), (3) și ale art. 3 alin. (1) și (4) din Anexa l la contract.

În acest sens, pârâta a apreciat că se impune rezilierea contractului de finanțare și recuperarea sprijinului financiar nerambursabil acordat în prima tranșă de plată în cuantum de 106.668 RON. Împotriva acestui proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, reclamanta PFA A. a formulat contestație, ce a fost respinsă prin Decizia nr. 31735/22.11.2016, de către comisia de Soluționare a Contestațiilor, din cadrul Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

În esență, Comisia de Soluționare a Contestațiilor a reținut că potrivit planului de afaceri, în anul 3 de producție (2015), beneficiarul trebuia să dețină un număr de 21 de capete bovine și nu doar 15 cum a declarat; în perioada 01 aprilie 2014 - 01 octombrie 2015, pe o perioadă de 18 luni, beneficiarul apare în baza de date ANSVSA cu 0 capete bovine, nerespectând planul de afaceri; a mutat animalele în localitatea Mihail Kogălniceanu, care nu este menționată ca punct de lucru; la criteriile de selecție S3, solicitanta a punctat 30 de puncte pentru proprietate, deși pentru acest criteriu de selecție a folosit 2 suprafețe de teren aflate în exploatare și nu în proprietate, iar conform planului de afaceri, beneficiara trebuia să achiziționeze 5 ha și să construiască un adăpost de animale, obiectiv neidentificat la verificarea documentară și la vizita pe teren efectuată de experții OJFIR Tulcea.

În acest context, instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu cererea reclamantei de anulare a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/19.09.2016 și a Deciziei nr. 31735/22.11.2016 privind soluționarea contestației.

Prin sentința recurată, acțiunea a fost admisă, pârâta reiterând aspecte prezentate în fața primei instanțe, sub formă de critici de nelegalitate, pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, urmând să le analizeze în mod unitar și să le răspundă prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora.

Referitor la primul set de critici formulat de recurentă, privind atribuțiile acesteia de efectuare a controalelor la beneficiarii proiectelor pe parcursul derulării contractului, Înalta Curte le va respinge, ca nefondate.

Contrar susținerilor recurentei-pârâte, se reține că instanța de fond nu a contestat atribuțiile autorității administrative de a efectua controale la beneficiarii proiectelor finanțate prin FEADR, pe parcursul derulării contractului, pentru a stabili dacă eligibilitatea și condițiile acordării ajutorului financiar nerambursabil continuă sa fie respectate și nu s-a contestat dreptul altor instituții cu atribuții în domeniu de a verifica modul de implementare al proiectului, precum și respectarea criteriilor de eligibilitate pe toată durata de desfășurare a contractului.

Instanța de fond în mod corect a constatat că autorității contractante îi revenea sarcina verificării cererilor de finanțare în vederea aprobării proiectelor finalizate în raport cu criteriile de eligibilitate și de selecție a proiectelor, conform art. 3 din O.U.G. nr. 66/2011. În cauză, autoritatea contractantă a verificat documentația prezentată de beneficiar și a acordat punctajul cuvenit, reclamanta neavând nicio culpă în această procedură, în condițiile în care fișa de evaluare a criteriilor de selecție, a fost întocmită de reprezentantul autorității contractante, iar punctajul acordat în această etapă nu are nicio relevanță asupra îndeplinirii ulterioare a obligațiilor contractuale.

Totodată, Înalta Curte reține și că dispozițiile art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011 privesc controalele efectuate în perioada de derulare a contractului de finanțare, iar nu etapa selecției și aprobării proiectelor ce urmează a fi finanțate, iar prevederile art. 5 alin. (2) din contractul de finanțare nu au conținutul redat de recurentă.

Criticile formulate de recurenta-pârâtă privind aprecierile instanței de fond referitoare la lipsa neregulii și aplicarea principiului proporționalității sunt neîntemeiate.

Potrivit art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011 "principiul proporționalității - orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce privește resursele angajate în constatarea neregulilor, cât și în ceea ce privește stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, ținând seama de natura și frecvența neregulilor constatate și de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv".

Conform art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011 "orice acțiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli și al stabilirii creanțelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporționalității, ținându-se seama de natura și de gravitatea neregulii constatate, precum și de amploarea și de implicațiile financiare ale acesteia".

De asemenea, importanța pe care o acordă leguitorul respectării acestui principiu reiese inclusiv din preambulul O.U.G. nr. 66/2011, în cuprinsul căruia se reține necesitatea implementării principiului proporționalității, în absența căruia au fost deja și pot fi în continuare stabilite debite excesive în sarcina beneficiarilor fondurilor europene, inclusiv a instituțiilor publice finanțate de la bugetul de stat.

Astfel, în ceea ce privește obligația achiziționării terenului în suprafață de 5 ha, menționată în planul de afaceri, conform contractului de vânzare-cumpărare aflat la filele x din volumul I al instanței de fond, rezultă că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate pentru o suprafață de aproximativ 4,3 ha, alături de terenul în suprafață de 1,670, deținând astfel la momentul întocmirii procesului-verbal contestat, suprafața menționată în planul de afaceri.

În ceea ce privește construirea adăpostului pentru animale, în acord cu instanța de fond, se reține că s-a prevăzut în planul de afaceri construirea acestuia, însă nu s-a prevăzut un termen limită de realizare și nici nu i s-a atribuit o pondere în planul de afaceri, pentru a se putea aprecia asupra importanței sale. Pe de altă parte, având în vedere că prin actul adițional nr. x/10.02.2016 la contract, s-a aprobat schimbarea sediului exploatației agricole în localitatea Babadag, ca urmare a inundațiilor, iar până la întocmirea procesului-verbal nu a fost suficient timpul pentru edificarea acestuia, în condițiile în care s-a solicitat schimbarea sediului în localitatea M. Kogălniceanu la 26 aprilie 2016 (cerere însă respinsă, conform notei x/04.05.2016), se poate observa că mutarea exploatației a avut cauze obiective (inundare), iar ultima locație nu a fost agreată, chiar de către autoritatea contractantă.

În ceea ce privește fluctuația numărului de animale, așa cum a reținut și instanța de fond, s-a datorat unor cauze naturale, obiective (inundație, îmbolnăviri, dispariții etc.), iar pe de altă parte, deși ajutorul financiar nerambursabil nu a fost acordat cu scopul cumpărării acestor animale, la data întocmirii procesului-verbal, numărul de bovine era respectat conform planului, chiar dacă o perioadă de timp exploatația nu a avut numărul de bovine prevăzut în planul de afaceri.

În consecință, contrar susținerilor recurentei-pârâte, potrivit cărora ar fi făcut aplicarea principiului proporționalității, rezultă din actele contestate că măsurile adoptate au fost luate cu încălcarea art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011, precum și a art. 6 alin. (4) din același act normativ și că, în cauză, acest principiu nu fost respectat, având în vedere că s-a dispus rezilierea contractului în condițiile în care cea mai mare parte a obiectivelor propuse în planul de afaceri a fost respectat.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificat motivul de casare a sentinței prin prisma prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

În condițiile art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-pârâtă să plătească intimatei-reclamante PFA A. cheltuieli de judecată în cuantum de 3000 RON, cu aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., reprezentând onorariul avocațial redus achitat în calea de atac a recursului .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței civile nr. 78 din 19 aprilie 2018 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă să plătească intimatei-reclamante PFA A. cheltuieli de judecată în cuantum de 3000 RON, cu aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 decembrie 2020.