ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3627/2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3627/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 20.06.2018 pe rolul Judecătoriei Bistrița, Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite demarate la solicitarea creditorului B. împotriva debitoarei C., în temeiul titlului executoriu reprezentat de încheierea civilă nr. 2782/2017 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. x/2017. Prin sentința civilă nr. 2898 din 22 iunie 2018, Judecătoria Bistrița a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocate din oficiu, și a declinat competența de soluționare a camei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, precum și faptul că domiciliul reprezentantului legat al debitoarei, indicat în cererea de încuviințare a executării silite, se află în București, în raza teritorială a Judecătoriei Sectorului 4.

Judecătoria Sectorului 4 București, prin sentința nr. 10148 din 3 august 2018. a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat, la rândul său. competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistrița. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a-l soluționa.

Pentru a pronunța această sentință. Judecătoria Sectorului 4 București a reținut incidența dispozițiilor art. 651 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ. care statuează că dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară. este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului.

S-a reținut că sediul debitoarei C. nu se află în România, ci este în Malta, fiind incidente în materie de competență teritorială dispozițiile art. 651 alin. (1). teza a Il-a C. proc. civ., în sensul că este competentă din punct de vedere teritorial în soluționarea cererii de încuviințare a executării silite judecătoria în a cărei circumscripție teritorială se află la data sesizării executorului judecătoresc domiciliul creditoarei.

Cit privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizata în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit prevederilor art. 666 alin. (1) C. proc. civ., executorul judecătoresc va solicita instanței de executare încuviințarea executării silite.

În conformitate cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ. .Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, ia data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află in țară. este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Textul legal evocat instituie o competență în care prioritatea este acordată succesiv instanței în circumscripția căreia se regăsește sediul/domiciliul debitorului. creditorului, iar în ultimul rând al biroului executorului judecătoresc învestit de către creditor.

In ceea ce privește norma legală care a determinat ivirea conflictului negativ de competență, se constată că ambele instanțe au reținui incidența în cauză a dispozițiilor art. 651 C. proc. civ., însă Judecătoria Bistrița s-a raportai ia sediul mandatarului D. S.R.L., respectiv localitatea București, iar Judecătoria Sectorului 4 s-a raportat la sediul debitoarei C. care se află în străinătate.

Din analiza actelor din dosar (cererea de executare silită și titlu executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2782 din 11.10.2017 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. x/2017), Înalta Cute constată că debitoarea C. este persoană juridică străină cu sediul social în Malta, fiind reprezentată în proces de mandatar D. S.R.L., eu sediul procedural ales în București.

Este de reținut că sub aspectul stabilii instanței competente teritorial să judece cererea de încuviințare a executării silite nu are relevanță sediul procedural ales al mandatarului D. S.R.L., aflat în București, indicat atât în cererea de executare silită, cât și în titlul executoriu, întrucât calitatea de mandatar și instituția reprezentării nu au efecte juridice în planul competenței și nu atrag o anume competență, ci reprezintă mijloace procedurale prin care părțile înțeleg să figureze în proces.

Ca atare, cum sediul debitoarei C. împotriva căreia urmează să se efectueze executarea silită, nu se află în România, respectând ordinea instituită de către dispozițiile art. 653 alin. (1) C. proc. civ., competența de soluționare a pricinii revine instanței în a cărei circumscripție se găsește domiciliul creditorului B. și anume Judecătoria Bistrița, având în vedere că aceasta este domiciliat în județul Bistrița Năsăud.

Pentru argumentele prezentate, în aplicarea art. 135 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistrița.