MADLE c. REPUBLIQUE TCHEQUE

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE FINALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 4792/04 prezentate de Antonín MÁDLE împotriva Republicii Cehe Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 25 martie 2008 într-o cameră compusă din Peer Lorenzen, președinte, Karel Jungwiert, Volodymyr Butkevych, Renate Jaeger, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefevre, Mirjana Lazarova Trajkovska; judecători, Claudia Westerdiek, graffière de secțiune, având în vedere cererea menționată anterior formulată la 28 ianuarie 2004, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alin. (3) din Convenție și de a analiza în comun admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere decizia parțială din 14 martie 2006, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT recurentul, dl Antonín Mádle, este resortisant ceh, născut în 1935 și rezident la Poděbrady. Guvernul pârât este reprezentat de agentul său, dl V.A. Schorm. A. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 9 iunie 1997, reclamantul a intentat împotriva fostului său avocat o acțiune în despăgubire. Prin hotărârea din 30 martie 1999, Tribunalul de District (Okresní soud) din Praga-Est a făcut parte din dreptul la . La 21 noiembrie 2000, Tribunalul Regional (Krajský soud) din Praga a reformat hotărârea atacată în favoarea reclamantului. La 26 februarie 2003, Curtea Supremă (Nejvyší soud) , sesizată cu recursul în Casație formulat de partea pârâtă, a anulat o mare parte din hotărârea din 21 noiembrie 2000 și a retrimis cauza Tribunalului Regional. La 19 iunie 2003, Tribunalul Regional a anulat hotărârea din 30 martie 1999 și a retrimis cauza Tribunalului de District. În iunie 2006, procedura rămânea în curs de desfășurare în fața acestuia din urmă. Dreptul și practica internă relevantă Dreptul și practica internă relevantă sunt descrise în hotărârea pronunțată în cauza Vokurka c. Republica Cehă 40522/02, §§ 11-24, 16 octombrie 2007). Reclamantul se plânge cu privire la durata procedurii la adresa fostului său avocat. ÎN  1. Reclamantul se plânge de durata excesivă a procedurii urmate în speță. Este necesar să se examineze acest aspect pe teren de la art. 6 alineatul (1) din Convenție, formulat după cum urmează: Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Guvernul excită neobosirea căilor de atac interne, considerând că reclamantul ar fi trebuit să se prevaleze de posibilitatea oferită de legea nr. 82/1998 în versiunea modificată de Legea nr. 160/2006, care permite în prezent justițiabililor să solicite o satisfacție rezonabilă în ceea ce privește prejudiciul moral cauzat de durata procedurii. Invită să informeze Curtea dacă dorește să exercite acțiunea de despăgubire menționată, reclamantul a declarat că dorește să continue procedura în fața Curții. Ar trebui remarcat faptul că în decizia de inițiere a procedurii Vokurka c. Republica Cehă (precitată), Curtea a considerat că acțiunea introdusă în ordinea juridică cehă prin amendamentul nr. 160/2006 la Legea nr. 82/1998 era efectivă și accesibilă pentru a denunța depășirea perioadei de timp rezonabilă, în orice procedură judiciară care intră sub incidența art. 1 din Convenție. În cazul de față, întrucât nu s-a invocat recursul de despăgubire prevăzut de Legea nr. 82/1998 în versiunea modificată, reclamantul nu a îndeplinit condiția de epuizare a căilor de atac interne. (2) În consecință, este necesar să se pună capăt aplicării art. 1 alin. (3) din Convenție și să se declare restul cererii inadmisibile. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară restul cererii inadmisibile. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Modulul Președinte

CINQUIÈME SECTION

DÉCISION FINALE

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n

o

4792/04

présentée par Antonín MÁDLE

contre la République tchèque

La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 25 mars 2008 en une chambre composée de

:

Peer Lorenzen,

président,

Karel Jungwiert,

Volodymyr Butkevych,

Renate Jaeger,

Mark Villiger,

Isabelle Berro-Lefèvre,

Mirjana Lazarova Trajkovska,

juges,

et

de

Claudia Westerdiek,

greffière de section,

Vu la requête susmentionnée introduite le 28 janvier 2004,

Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire,

Vu la décision partielle du 14 mars 2006,

Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Le requérant, M. Antonín Mádle, est un ressortissant tchèque, né en 1935 et résidant à Poděbrady. Le gouvernement défendeur est représenté par son agent, M. V.A. Schorm.

A. Les circonstances de l’espèce

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.

Le 9 juin 1997, le requérant intenta contre son ancien avocat une action en dommages et intérêts.

Par le jugement du 30 mars 1999, le tribunal de district

(Okresní soud)

de Prague-est fit en partie droit à l’intéressé.

Le 21 novembre 2000, le tribunal régional

(Krajský soud)

de Prague réforma le jugement attaqué en faveur du requérant.

Le 26 février 2003, la Cour suprême

(Nejvyšší soud)

, saisie du pourvoi en cassation formé par la partie adverse, annula une grande partie de l’arrêt du 21 novembre 2000 et renvoya l’affaire au tribunal régional.

Le 19 juin 2003, le tribunal régional annula le jugement du 30 mars 1999 et renvoya l’affaire au tribunal de district. En juin 2006, la procédure restait pendante devant ce dernier.

B.

Le droit et la pratique internes pertinents

Le droit et la pratique internes pertinents sont décrits dans la décision rendue dans l’affaire

Vokurka c. République tchèque

(n

o

40552/02, §§ 11-24, 16 octobre 2007).

GRIEF

Le requérant se plaint de la durée de la procédure l’opposant à son ancien avocat.

EN DROIT

:

«

Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)

»

Le Gouvernement excipe du non-épuisement des voies de recours internes, relevant que le requérant aurait dû se prévaloir de la possibilité offerte par la loi n

o

82/1998 dans sa version amendée par la loi n

o

160/2006, qui permet désormais aux justiciables de réclamer une satisfaction raisonnable au titre du préjudice moral causé par la durée de la procédure.

Invité à informer la Cour s’il entendait exercer ledit recours indemnitaire, le requérant a déclaré qu’il souhaitait poursuivre la procédure devant la Cour.

Il convient de noter que dans la décision

Vokurka c.

République tchèque

(précitée), la Cour a considéré que le recours introduit dans l’ordre juridique tchèque par l’amendement n

o

160/2006 à la loi n

o

82/1998 était effectif et accessible pour dénoncer le dépassement du «

délai raisonnable

» dans toute procédure judiciaire tombant dans le champ d’application de l’article

6

§

1 de la Convention.

En l’espèce, ayant manqué de se prévaloir du recours indemnitaire prévu par la loi n

o

82/1998 dans sa version amendée, le requérant n’a pas satisfait à la condition de l’épuisement des voies de recours internes.

Il s’ensuit que la requête doit être rejetée pour non-épuisement des voies de recours internes, en application de l’article 35

§§

1 et

4 de la Convention.

29

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Déclare

le restant de la requête irrecevable.

Claudia Westerdiek

Peer Lorenzen

Greffière

Président