ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3418/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele;

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, la data de 29.03.2017 reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a solicitat obligarea pârâtelor să concureze la emiterea unei decizii, prin care să fie soluționată cererea sa de revendicare, în conformitate cu Dispoziția primarului comunei Izvora Bîrzei.

Prin sentința civilă nr. 1310 din 28.09.2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, s-a admis excepția prematurității și s-a respins acțiunea formulată de A., ca prematur formulată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat apel.

În cuprinsul motivelor de apel, pe lângă criticile privind fondul litigiului, reclamanta a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 34 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013 și a abrogării art. 17 alin. (1) Iit. c), art. 20, art. 27-30 și art. 31 din Legea nr. 165/2013, texte de lege pe care apelanta le considera neconstituționale și discriminatorii.

Prin Decizia civilă nr. 358/A din data de 23 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1310 din 28.09.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă. S-a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 34 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013. S-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția neconstituționalității abrogării art. 17 alin. (1) lit. c), art. 20, art. 27-30 și art. 31 din Legea nr. 165/2013.

În motivare, în ceea ce privește criticile de neconstituționale a prevederilor art. 34 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013 și abrogării art. 17 alin. (1) lit. c), art. 20, art. 27-30 și art. 31 din Legea nr. 165/2013, texte de lege pe care apelanta le consideră neconstituționale și discriminatorii, curtea a reținut incidența art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 modificată, potrivit căruia "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia".

În cauză, chestiunea litigioasă derivă din termenul prohibitiv defipt de lege pentru soluționarea dosarului administrativ conținând propunerile de acordare a măsurilor reparatorii prevăzute de legile speciale de reparație prevăzut de lege, și nu are nicio legătură cu abrogarea art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 165/2013 (care prevedea atribuția Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor de a "asigura coordonarea procesului de licitare/atribuire a imobilelor din Fondul național al terenurilor agricole și al altor imobile, în cauză fiind vorba de un dosar derivat din aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001); a art. 20 din Legea nr. 165/2013 (ce prevedea modalitatea valorificării punctelor acordate prin Fondul național al terenurilor agricole și ai altor imobile, administrat de Agenția Domeniilor Statului în cauză fiind vorba de un dosar derivat din aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001); a art. 27-31 din Legea nr. 165/2013 (dispoziții ce prevedeau modalitatea valorificării punctelor acordate prin decizia de compensare prin achiziționarea de imobile din Fondul național la licitația publică națională, or în cauză se solicită chiar sancționarea netrimiterii deciziei de compensare).

În consecință, curtea a reținut că nu este întrunită cerința prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 modificată în privința prevederilor reclamate ca nefiind constituționale, astfel încât cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția neconstituționalitatea abrogării acestor texte legale a fost respinsă, ca inadmisibilă.

În ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 34 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013 întrucât ar discrimina persoanele interesate ale căror dosare s-au depus ulterior intrării în vigoare a legii față de cei ale căror dosare erau deja înregistrate la data intrării în vigoare a legii, cerere admisibilă potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 modificată, curtea a apreciat-o ca nefondată.

A reținut că textul criticat nu face altceva decât să soluționeze diferit situația a două categorii de persoane interesate aflate în situații diferite, ceea ce solicită apelanta fiind o discriminare pozitivă, respectiv crearea unei situații mai favorabile persoanelor ale cărora dosare de despăgubiri erau deja înregistrate la data intrării în vigoare a legii.

Împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția neconstituționalității abrogării art. 17 alin. (1) lit. c), art. 20, art. 27-30 și art. 31 din Legea nr. 165/2013, reclamanta A. a declarat apel, recalificat recurs, care face obiectul prezentului dosar, în motivare, a adus critici textelor de lege abrogate, susținând că prin decizii ale Curții Constituționale, Guvernul avea obligația de a adopta un cadru legislativ pentru prorogarea termenului administrativ în vederea soluționării cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate prevăzut de Legea nr. 165/2013.

Analizând recursul declarat în cauză, prin prisma motivelor de recurs formulate, Înalta Curte reține următoarele:

Conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia".

Corelativ, alin. (5) din același articol, dispune că dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța va respinge prin încheiere cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Ca atare, instanța este abilitată în raport de prevederile alin. (1) și (5) al art. 29 din lege, să aprecieze ea însăși asupra relevanței ori nerelevanței textului incriminat ca fiind contrar legii fundamentale, asupra soluționării cauzei în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate.

Prin urmare, posibilitatea pe care legiuitorul a lăsat-o la îndemâna instanței de a putea respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate este limitată de textul art. 29 alin. (6) din lege, strict la constatarea condițiilor de admisibilitate printre care cea referitoare la existența unei legături între textul legal a cărui neconstituționalitate a fost invocată și cauza dedusă judecății.

În speță, recurenta reclamantă a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 34 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013 și a abrogării art. 17 alin. (1) lit. c), art. 20, art. 27-30 și art. 31 din Legea nr. 165/2013.

Prin Decizia civilă nr. 358 A din data de 23 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost admisă cererea și s-a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 34 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013.

Prin aceeași decizie, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția neconstituționalității abrogării art. 17 alin. (1) lit. c), art. 20, art. 27-30 și art. 31 din Legea nr. 165/2013.

Înalta Curte constată că este corectă reținerea curții de apel, în sensul că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate mai sus menționate.

Aceasta deoarece art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 165/2013, cu privire la care recurenta reclamantă a invocat excepția de neconstituționalitate, nu mai era în vigoare la momentul invocării excepției, fiind abrogat prin Ordonanța de Urgență nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităților cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru finanțarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la București la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, ce a intrat în vigoare la data de 21 decembrie 2016.

Pentru considerentele expuse anterior, Înalta Curte constată că soluția pronunțată de Curtea de Apel București este legală, motiv pentru care recursul formulat de reclamantă va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei civile nr. 358/A din data de 23 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 04.10.2018.