ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 718/2018

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 35 din 10 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 599 alin. (5) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva executării sentinței penale nr. 73 din 28.05.2015 a Curții de Apel Bacău.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Bacău a reținut următoarele:

Persoana condamnată A. a formulat contestație la executare cu privire la executarea pedepsei de 22 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 73 din 28.05.2015 a Curții de Apel Bacău, mandat de executare nr. 87/D emis la data de 11.08.2015, prin care s-a recunoscut sentința penală nr. T20137218 pronunțată la data de 17.07.2014 de Curtea Coroanei din Chelmsford - Regatul Unit al Marii Britanii, rămasă definitivă la data de 17.07.2014.

În motivarea contestației, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a solicitat să se constate că există o nelămurire cu privire la hotărârea pe care condamnatul o execută, în sensul în care există o cauză de micșorare a pedepsei, respectiv faptul că pedepsele aplicate prin sentința penală nr. T20137218 pronunțată la data de 17.07.2014 de Curtea Coroanei din Chelmsford - Regatul Unit al Marii Britanii, sunt de 17 ani închisoare cu executare efectivă și 5 ani închisoare cu suspendarea executării, iar nu de 22 ani închisoare cum greșit s-a reținut prin sentința penală 73/2015 a Curții de Apel Bacău. De asemenea, contestatorul a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile naționale, care ar conduce la pronunțarea unei pedepse mai reduse.

Examinând contestația la executare formulată în cauză, Curtea de Apel Bacău a constatat că este inadmisibilă în considerarea următoarelor argumente:

Excepția inadmisibilității cererii de contestație la executare invocată din oficiu, în considerarea incidenței în cauză a dispozițiilor art. 599 alin. (5) C. proc. pen. este întemeiată, fiind întrunită condiția existenței identității de motive și apărări între o contestație la executare anterioară formulată de inculpat și contestația din cauza de față.

Potrivit art. 599 alin. (5) C. proc. pen., cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări.

Astfel, contestația la executare soluționată prin sentința penală nr. 154 din 30.12.2016 a Curții de Apel Bacău s-a întemeiat pe dispozițiile art. 598 lit. c) C. proc. pen., invocându-se existența unei nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută în legătură cu legea penală mai favorabilă, lege care ar atrage aplicarea unei pedepse rezultante persoanei condamnate mult mai mici decât cea de 22 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 73 din 28.05. 2015 a Curții de Apel Bacău.

Contestația la executare soluționată prin sentința penală nr. 108 din 21.09.2017 a Curții de Apel Bacău s-a întemeiat pe dispozițiile art. 598 lit. c) C. proc. pen., invocându-se existența unei nelămuriri în sensul în care există o cauză de micșorare a pedepsei, respectiv faptul că pedepsele aplicate prin sentința penală nr. T20137218 pronunțată la data de 17.07.2014 de Curtea Coroanei din Chelmsford - Regatul Unit al Marii Britanii, sunt de 17 ani închisoare cu executare efectivă și 5 ani închisoare cu suspendarea executării, iar nu de 22 ani închisoare, cum greșit s-a reținut prin sentința penală nr. 73/2015 a Curții de Apel Bacău.

Examinând motivele invocate în contestațiile la executare formulate și soluționate anterior prin sentința penală nr. 154 din 30.12.2016 și prin sentința penală nr. 108 din 21.09.2017 ale Curții de apel Bacău, precum și apărările formulate de contestator, Curtea de Apel Bacău a constatat existența identității de persoană, de temei legal, de motive și de apărări între acestea și contestația ce formează obiectul cauzei pendinte.

În atare situație, constatând că persoana condamnată a reiterat o nouă contestație în care a invocat temeiuri legale, motive și apărări care au mai fost invocate anterior în cadrul altor contestații anterioare, fiind incidente dispozițiile art. 599 alin. (5) C. proc. pen., Curtea de Apel Bacău a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A..

Împotriva sentinței penale nr. 35 din 10 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a formulat contestație A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 24 mai 2018.

Prin cererea transmisă la dosar și înregistrată prin Serv. Registratură la data de 11 iulie 2018, contestatorul A. a menționat că nu a formulat cale de atac și nu și-o însușește.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Dispozițiile art. 601<SUP>1</SUP> C. proc. pen. reglementează soluționarea cererilor fictive, situații întâlnite în practică atunci când instanțele sunt învestite cu cereri ce privesc persoane fictive sau sunt formulate de alte persoane decât cele indicate. În cuprinsul articolului menționat anterior se prevede că cererile prevăzute de prezentul titlu (Executarea hotărârilor penale s.n.) în privința cărora rezultă că nu privesc o persoană condamnată determinată ori formulate împotriva unei persoane care nu poate fi determinată, precum și cererile formulate în numele unei persoane condamnate, fără mandat din partea acesteia, dat în condițiile legii, sunt inadmisibile.

Având în vedere că, prin cererea transmisă la dosar și înregistrată prin Serv. Registratură la data de 11 iulie 2018, contestatorul A. a menționat că nu a formulat cale de atac și nu și-o însușește, conform dispozițiilor art. 601<SUP>1</SUP> C. proc. pen., Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, contestația formulată împotriva sentinței penale nr. 35 din 10 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În raport de faptul că A. nu a exercitat prezenta cale de atac, Înalta Curte constată că nu se poate reține o culpă procesuală în sarcina acestuia, astfel încât nu poate fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Drept urmare, conform dispozițiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul A., în cuantum de 130 de lei, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 35 din 10 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul A., în cuantum de 130 de lei, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 04 septembrie 2018.