ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2846/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la data de 15 mai 2014, A. a solicitat, în contradictoriu cu Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Pomicolă Cândești și Academia de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Șișești", să se constate lipsa de folosință, în perioada 1 septembrie 2008-1 aprilie 2013, a terenului agricol proprietatea reclamantului în suprafață de 47,65 ha, situat în județul Buzău; să se stabilească valoarea prejudiciului cauzat prin lipsa de folosință a terenului identificat cu numerele cadastrale specificate și sa fie obligate pârâtele la plata, în solidar, a sumelor reprezentând prejudiciul cauzat, inclusiv dobânda legală calculată până la achitarea integrală a acestora.

Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 555, 556, 1349 C. civ. și a estimat prejudiciul la suma de 240.000 RON, Tribunalul Buzău, prin încheierea din 25 iunie 2015, a respins excepția lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice. A respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de Academia de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Șișești". A admis, în principiu, cererea de arătare a titularului dreptului formulată de pârâta Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Pomicolă Buzău. A dispus introducerea în cauză, în calitate de intervenient principal, a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Urmare a admiterii cererii de strămutare a dosarului, prin hotărârea nr. 70 C. civ. din 17 septembrie 2015 a Curții de Apel Ploiești, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dâmbovița.

Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, prin sentința nr. 1116 din 23 iunie 2016 (completată prin sentința nr. 1922 din 3 noiembrie 2016), a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta Academia de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Șișești". A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și a lipsei calității procesuale active a reclamantului în ceea ce privește cererea reconvențională. A admis excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului pentru perioada 1 septembrie 2008-15 mai 2011 și a respins, ca prescrisă, cererea pentru această perioadă. A admis, în parte, cererea precizată și completată, în contradictoriu cu pârâtele Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Pomicolă Gândești și Academia de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Șișești", intervenient forțat fiind Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. Le-a obligat pe pârâte ta plata către reclamant a sumei de 255.682 RON cu titlu de prejudiciu reprezentând lipsa de folosință a terenului pe perioada 15 mai 2011-1 aprilie 2013 la care se adaugă dobânda legală până la achitarea efectivă. A respins cererea reconvențională formulată de pârâta Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Pomicolă Cândești și cererea de arătare a titularului dreptului formulată de aceasta. L-a obligat pe reclamant la 1.500 RON cu titlu de onorariu expert, prin admiterea, în parte, a cererii formulate de expert B. de majorare a onorariului,

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut, în esență, că fapta pârâtelor de a nu pune la dispoziția proprietarului terenul în litigiu, în condițiile în care nu dețineau un drept real asupra acestuia, a fost de natură să aducă atingere dreptului de proprietate al reclamantului, cauzându-i acestuia un prejudiciu ce se impune a fi reparat conform art. 998 C. civ. în cuantumul stabilit de expert.

Prin Decizia nr. 2789 din 7 decembrie 2017 (îndreptată prin încheierea din 11 ianuarie 2018), Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a admis excepția inadmisibilității apelului declarat de Direcția Generală Regionala a Finanțelor Publice Ploiești, invocată din oficiu de instanță și a respins, ca inadmisibil, apelul. A admis excepția nulității apelului declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, invocată din oficiu de instanță și de intimatul - reclamant A. și a constatat nulitatea apelului formulat peste termenul legal de această parte. A respins, ca nefondat, apelul declarat de Academia de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Șișești".

Referitor la apelul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Buzău în numele Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, instanța a reținut, în raport de art. 468 C. proc. civ., exercitarea căii de atac peste termenul legal.

În ceea ce privește apelul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, instanța a constatat că aceasta nu a figurat ca parte în procesul soluționat de prima instanță și că a declarat calea de atac In nume propriu și nu în numele Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Cu privire la apelul pârâtei, curtea a constatat, în esență, că Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Pomicolă Buzău are în continuare un raport de subordonare față de Academia de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Șișești", care are și calitatea de ordonator de credite al stațiunii.

Împotriva acestei decizii au declarat recursuri pârâta Academia de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Șișești" și intervenientul forțat Statul Român, Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița.

Motivele recursului declarat de pârâtă au fost circumscrise pct. 8 al art. 48 8 C. proc. civ.,

Recurenta a arătat că nu există niciun fapt ilicit cauzator de prejudiciu, susținând că nu poate fi obligată la plata, în solidar, a unei sume pentru un prejudiciu cauzat de o altă entitate juridică și titulara unui drept de administrare propriu asupra bunului a căror lipsă de folosința se solicită. A precizat că faptul că Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Pomicolă Buzău a figurat în subordinea sa anterior anului 2011 nu înseamnă că pârâta a dispus asupra bunurilor administrate de respectiva entitate.

A susținut încălcarea dispozițiilor art. 1349 C. civ., în speță nefiind întrunite, în ceea ce o privește, condițiile răspunderii civile delictuale, nici pentru fapta proprie, nici pentru fapta altuia. A arătat că nu a deținut niciodată posesia terenului pentru care se solicită lipsa de folosință de către reclamant și nici nu a exercitat vreun drept asupra acestuia.

A făcut trimitere, în susținere, la prevederile art. 31 alin. (2) și art. 28 alin. (7) din Legea nr. 45/2009, precum și la cele ale art. 3 alin. (1) din Legea nr. 72/2011 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 290/2002, conchizând că deși nu a fost adoptată nicio hotărâre de Guvern, dispozițiile legale menționate și-au produs efectele în privința formei de organizare a stațiunii, care a trecut în subordinea Agenției Domeniilor Statului.

Intervenientul forțat nu a încadrat formal criticile într-unul din motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., arătând că în mod greșit s-a respins apelul cu motivarea că Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești nu a figurat ca parte în procesul soluționat în primă instanță și că apelul a fost declarat în nume propriu și nu m numele Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice. A precizat că apelul a fost însoțit de mandatul nr. 72794/2015, cu referire la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală și la Ordinul ANAF nr. 1500/2013, menționând că activitatea Direcției Generale a Finanțelor Publice Dâmbovița a fost preluată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, subrogându-se în drepturile și obligațiile acesteia și dobândind calitatea procesuală a acesteia.

Cu privire la admisibilitatea căilor de atac astfel declarate, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor inițiale ale art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până ia data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și asigurări sociale, în materie de expropriere. în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Aplicarea acestei, norme a fost prorogată succesiv, ultima dată până la 1 ianuarie 2019, prin articolul unic alin. (1) al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2015, precum și prin art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013.

Textul legal menționat a fost declarat neconstituțional prin decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, în ceea ce privește sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".

Prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2018, la care s-au conexat Dosarele nr. x/2018 și nr. y/2018 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 17 iulie 2018), în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României, s-a stabilit că efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).

Or, în speță, s-a solicitat de către reclamant, prin acțiunea promovată, să se constate lipsa de folosință a unui teren agricol proprietatea sa; să se stabilească valoarea prejudiciului cauzat prin lipsa de folosință a terenului identificat cu numerele cadastrale specificate și să fie obligate pârâtele la plata, în solidar, a sumelor reprezentând prejudiciul cauzat, inclusiv dobânda legală calculată până la achitarea integrală a acestora, reclamantul estimând prejudiciul la suma de 240.000 RON.

Totodată, se reține că acțiunea a fost înregistrată pe rolul instanțelor judecătorești la 15 mai 2014, anterior publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 369/2017 în Monitorul Oficial.

Ca atare, având în vedere că decizia Curții de Apel Ploiești, atacată, este pronunțată într-un litigiu pornit anterior publicării deciziei de neconstituționalitate evocată mai sus, aceasta nu este incidență cauzei pendinte, regimul juridic al căilor de atac susceptibile a fi exercitate în speță stabilindu-se potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum era în vigoare înainte de a fi declarat neconstituțional și anume, cu luarea în considerare a faptului că hotărârile pronunțate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON nu sunt susceptibile de recurs.

Pentru aceste considerente, recursurile declarate în cauză sunt inadmisibile, urmând a fi respinse ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de pârâta Academia de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu Șișești" și de intervenientul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița împotriva Deciziei nr. 2789 din 7 decembrie 2017 (îndreptată prin încheierea din 11 ianuarie 2018) a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12.09.2018.