ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 454/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul cererii

Prin acțiunea înregistrată la data de 06.03.2014 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal de reclamantul A. - P.F.A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (pentru Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit), Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 6 Satu Mare, Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Sălaj, a solicitat instanței:

- să constate că cei patru pârâți au creat un prejudiciu reclamantului prin nesoluționarea în termen a cererii de finanțare nr. F112011263300096 pentru proiectul "Înființarea unei exploatații agricole în Comuna Horoatu Crasnei, Sat Șeredeiu, Județul Sălaj";

- să îi oblige în solidar pe cei patru pârâți la plata echivalentului în RON la cursul BNR de la data plății a sumei de 40.000 Euro în favoarea reclamantului, reprezentând despăgubiri materiale constând în valoarea finanțării nerambursabile pierdute de către reclamant prin nesemnarea contractului de finanțare nr. x;

- să îi oblige în solidar pe cei patru pârâți la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 530 din 12 noiembrie 2014, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a hotărât următoarele:

- respinge, ca inadmisibilă, cererea privind constatarea creării unui prejudiciu;

- admite în parte acțiunea formulată de reclamantul A. - P.F.A. împotriva pârâților Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 6 Satu Mare și Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Sălaj;

- obligă pârâții, în solidar, să plătească reclamantului echivalentul în RON, la cursul BNR de la data plății, a sumei de 40.000 Euro;

- obligă pârâții, în solidar, la plata, în favoarea reclamantului, a sumei de 3.200 RON cheltuieli de judecată.

Recursul

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale au formulat recurs, invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicată.

În motivarea căii de atac, recurentul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a susținut în esență că, în mod greșit instanța de fond a apreciat că are calitate procesuală pasivă în cauză, atâta vreme cât Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, cât și decizia de soluționare a contestației au fost semnate de Directorul APDRP, iar nu de către un reprezentant al MADR.

Recurentul-pârât a învederat faptul că, A.P.D.R.P. este instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, care funcționează în baza prevederilor O.U.G. nr. 13/22.02.2006 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, prin reorganizarea Agenției SAPARD, aprobată prin Legea nr. 198/2006, cu modificările și completările ulterioare.

Pe fondul cauzei, recurentul a arătat că este nelegală hotărârea primei instanțe, prin care deși s-a constatat că nu s-a creat un prejudiciu, totuși i se recunoaște reclamantului dreptul de a fi despăgubit, pe motiv că pârâții nu au soluționat în termen o cerere de finanțare.

Recurenta-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a susținut în esență, că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra lipsei capacității procesuale pasive a pârâtului Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 6 Satu Mare și a Oficiului Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Sălaj.

Al doilea motiv de recurs susținut de recurenta-pârâtă se circumscrie motivelor prevăzute de art. 488. pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul căruia s-a arătat că, în mod greșit instanța de fond a apreciat că intimatul-reclamant a respectat termenele legale, deși acesta a depus proiectul în sesiunea 01/2012, iar în urma verificării și evaluări și după aprobarea de către Comitetul de selecție a Raportului de selecție final nr. x/05.07.2013, cererea de finanțare a fost selectată, solicitantul asumându-și riscul depunerii proiectului la limita timpului necesar contractării.

A arătat recurenta că pentru a se încadra în termenul de 18 luni de la data instalării tânărului fermier, conform Prevederilor ghidului solicitantului, reclamantul trebuia să depună cererea de finanțare în sesiunea 02/2011, care avea perioada de desfășurare în perioada 29.11.2011 - 13.01.2012, astfel că la data de 12.06.2013 beneficiarul a depășit termenul de 18 de luni, de la data instalării tânărului fermier (12.12.2011) pentru semnarea contractului de finanțare.

O altă critică adusă sentinței pronunțate de instanța de fond vizează obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 40.000 euro în echivalentul în RON la data plății, susținând în esență că, instanța de fond a reținut în mod eronat că în speță ar fi îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale, în condițiile în care instanța a apreciat că este inadmisibil capătul de cerere prin care solicitat constatarea creării unui prejudiciu.

De asemenea, recurenta a învederat faptul că depunerea unei cereri de finanțare nu echivalează cu obținerea în mod direct a finanțării nerambursabile, aceasta intrând în procesul de evaluare și selectare.

Totodată, în ceea ce privește prejudiciul, în Noul C. civ. sunt instituite 2 principii, respectiv:

Potrivit art. 1533 Noul C. civ. debitorul poate fi obligat la repararea numai a prejudiciului direct, aflat în legătura de cauzalitate directa (creditorul contractual este victima imediata), dar și în legătura de cauzalitate indirecta (victime indirecte sunt terții care suferă un prejudiciu prin ricoșeu sau reflectare, efect al prejudiciului suferit de creditor). Prejudiciul indirect exista atunci când intre el și cauza nu exista o legătura necesara ca de la cauza la efect, și de aceea debitorul nu poate fi obligat să-l repare.

Este evident că în cauză nu poate fi vorba de vreo culpă a pârâtei, astfel cum a detaliat mai sus întrucât A.P.D.R.P. a acționat doar în limitele impuse de legislația în vigoare. îndeplinind și aplicând toate prevederile legale incidente.

Subliniază faptul că, sarcina probei pentru angajarea răspunderii revine victimei prejudiciului, potrivit art. 1169 C. civ. (nemodificat prin adoptarea Noului C. civ.), care dispune ca "cel ce face o propunere în fata judecații are obligația sa o dovedească", respectiv, în cauza, aceasta proba incumba reclamantului.

Or, în speță, se constată că Reclamantul nu face proba a îndeplinirii tuturor condițiilor antrenării răspunderii civile delictuale în privința A.P.D.R.P., astfel nu este dovedită nici fapta ilicită a pârâtei, nici prejudiciul suferit de Reclamantul și, pe cale de consecință nu există nici o legătură de cauzalitate între fapta ilicită (emiterea actelor administrative nelegale) și prejudiciu nu este îndeplinită.

Presupusul prejudiciu reclamat nu are o existență concretă, bugetul acesteia nefiind diminuat nici prin emiterea actelor administrative emise de A.P.D.R.P. și nici prin respingerea proiectului propus de Reclamant în vedere obținerii finanțării nerambursabile în cadrul Programului PNDR prin FEADR.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 28 martie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., sens în care a fost pronunțată Încheierea de ședință din data de 21 iunie 2016.

Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte, analizând recursurile formulate apreciază că acestea sunt fondate și urmează a fi admise, în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După cum se constată din înscrisurile ce se află la dosarul cauzei, intimatul-reclamant a formulat cererea de finanțare înregistrată sub numărul F112011263300096 împreună cu dosarul aferent proiectului "ÎNFIINȚAREA UNEI EXPLOATAȚII AGRICOLE ÎN COMUNA HOROATU CRASNEI, SAT ȘEREDEIU, JUDEȚUL SĂLAJ". Cererea și proiectul aferent au fost depuse în derularea Măsurii 112 - Instalarea tinerilor fermieri parte integrantă din Axa 1 - Creșterea competitivității sectoarelor agricol și forestier.

După verificarea și analizarea îndeplinirii criteriilor de eligibilitate și selecție, proiectul său a fost inclus în Lista proiectelor eligibile, emițându-se Notificarea beneficiarului cu privire la selectarea cererii de finanțare și semnarea contractului de finanțare, prin care s-a adus la cunoștință solicitantului următoarele:

"În urma verificării și evaluării cererii de finanțare și după aprobare de către Directorul General DGDR AM PNDR a Raportului de selecție final din data de 05.07.2013, proiectul fiind selectat cu valorile din bugetul indicativ, astfel: costul total eligibil: 177.780 RON, Valoarea maximă a finanțării nerambursabile de 177.780 RON din care Contribuție comunitară - 142224 și Contribuție publică națională - 35.556 RON.

Ca urmare vă informăm că va fi semnat de Autoritatea Contractantă contractul de finanțare nr. C112011263300096, însoțit de următoarele anexe: Anexa I și Anexa II.

De asemenea, vă rugăm să vă prezentați la sediul C.R.P.D.R.P. cu documentul care atestă înregistrarea în registrul fermierilor."

Ulterior, în etapa de contractare a cererii de finanțare s-a constatat că nu poate fi respectată condiția de încadrare în termenul de maxim 18 luni de la data instalării tânărului fermier conform prevederilor Ghidului solicitantului aferent măsurii 112, respectiv "data adoptării deciziei individuale de acordare a sprijinului de instalare a tânărului fermier - data semnării Contractului de finanțare de către ambele părți care nu poate depăși 18 luni de la data instalării tinerilor fermieri. După această perioadă, solicitantul nu mai poate semna contractul de finanțare", ce derivă din prevederile Regulamentului (CE) nr. 1974/2006 al Comisiei din 15 decembrie 2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) 1698/2005 al Consiliului privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricole pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) respectiv Art. 13 alin. (4) "Decizia individuală de acordare a autorului pentru instalarea tinerilor agricultori se adoptă în termen de maxim 18 luni de la instalare, astfel cum este definită de dispozițiile în vigoare în statele membre".

În etapa de contractare a Proiectului, s-a constatat că la data de 12 iunie 2013 beneficiarul a depășit termenul de 18 de luni, de la data instalării tânărului fermier (12.12.2011) pentru semnarea contractului de finanțare, deși notificarea beneficiarului privind selectarea proiectului a avut loc ulterior acestei date, respectiv 08.07.2013.

În acest sens a fost emisă Notificarea privind neîncheierea contractului de finanțare, emisă de C.R.P.D.R.P. sub nr. x/06.11.2013.

Prima instanță a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A. - P.F.A. împotriva pârâților Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 6 Satu Mare și Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Sălaj și a obligat pârâții, în solidar, să plătească reclamantului echivalentul în RON, la cursul BNR de la data plății, a sumei de 40.000 Euro;

Înalta Curte constată, contrar celor reținute de către instanța de fond, că în cauză nu se justifică acordarea despăgubirilor câtă vreme reclamantul nu a solicitat anularea vreunui act administrativ.

În mod normal, cererea de despăgubiri trebuie să reprezinte un capăt secundar de cerere în cadrul acțiunii principale, pentru a da posibilitatea instanței, care analizează legalitatea actului sau contractului administrativ, să decidă și asupra măsurilor de acoperire a prejudiciului, în cazul anulării actului.

Înalta Curte constată că sunt fondate criticile formulate de recurenta-pârâtă cu privire la obligarea acesteia la plata de despăgubiri către reclamant în sumă de 40.000 euro în echivalentul în RON la data plății.

Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ republicată, instanța poate hotărî și asupra despăgubirilor pentru daune materiale și morale cauzate, dacă reclamatul a solicitat acest lucru.

Contrar opiniei judecătorului fondului, Înalta Curte constată că în speță nu erau îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii administrativ patrimoniale a recurentei-pârâte.

Prin urmare, instanța de fond a apreciat în mod eronat ca fiind îndeplinită condiția prejudiciului în valoare de 40.000 euro și a dispus obligarea la plata în echivalent în RON la data plății, deși în cauză nu s-a dispus anularea vreunui act administrativ.

În fapt, chiar dacă proiectul intimatului ar fi fost declarat eligibil și ar fi fost încheiat un contract de finanțare, cheltuielile eligibile ar fi fost decontate doar la momentul demonstrării îndeplinirii obligațiilor contractuale asumate iar simpla încheiere a contractului nu presupune acordarea integrală a sumei solicitate.

Având în vedere că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor antrenării răspunderii administrativ patrimoniale a recurentei-pârâte, nefiind dovedită nici fapta ilicită nici prejudiciul cert și actual suferit de intimat, rezultă că nu se poate dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 40.000 de euro.

În ceea ce privește criticile referitoare la neanalizarea de către Curtea de apel a excepției lipsei capacității de folosință a pârâtului Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 6 Satu Mare și a Oficiului Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Sălaj, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, având în vedere că prin încheierea din 11.06.2014, Curtea de Apel Cluj a respins această excepție, reținând că raportat la dispozițiile art. 56 alin. (2) noul C. proc. civ., aceste entități pot sta în judecată ca pârâte chiar dacă nu au personalitate juridică.

De asemenea, Înalta Curte constată că este fondat recursul formulat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, criticile susținute de acesta fiind întemeiate în ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a acestui pârât, întrucât emitentul actelor din cauză este Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 6 Satu Mare și Oficiului Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Sălaj.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte reține că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. și în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 republicată, va admite recursurile, va casa sentința recurată, va respinge acțiunea formulată de reclamantul A.- PFA, ca nefondată. De asemenea va respinge acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă față de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva Sentinței nr. 530 din 12 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul A. - PFA, ca nefondată.

Respinge acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă față de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 februarie 2017.

Procesat de GGC - CL