ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3071/2017

Asupra admisibilității în principiu a recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 29 iulie 2015, reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâtele Consiliul Național al Audiovizualului și Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, a solicitat, pe calea ordonanței președințiale:

- obligarea pârâților să permită reclamantei difuzarea, pe cale radioelectrică terestră, a serviciilor de programe cu denumirea B., în localitatea Predeal, potrivit licenței audiovizuale nr. R224.7 din 8 octombrie 1996 și licenței de emisie nr. R208.5 din 09 octombrie 2012, pentru care a fost solicitată prelungirea pentru o durată de 9 ani, până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2014 aflat în procedura de filtru pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin eliberarea unui document provizoriu și temporar, până la soluționarea diferendului creat, în conformitate cu Sentința civilă nr. 1/F/2015 a Curții de Apel Brașov, care a suspendat și anulat Decizia CNA 10332/RF din 04 noiembrie 2014 privitoare la refuzul de prelungire a licenței audiovizuale;

- obligarea pârâtului Consiliul Național al Audiovizualului la plata de daune interese de 100 de RON pe zi de întârziere, începând cu data de 16 decembrie 2014, daune reprezentând prejudiciul creat de către acesta prin neemiterea Deciziei privind prelungirea licenței, ce a dus implicit la expirarea valabilității licenței și imposibilitatea difuzării programelor de radio pe raza localității Predeal;

- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 80F din 04 septembrie 2015, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității cererii de ordonanță președințială, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâtele Consiliul Național al Audiovizualului și Autoritatea Națională Pentru Administrare și Reglementare în Comunicații.

Împotriva Sentinței civile nr. 80F din 04 septembrie 2015 a formulat recurs reclamanta A. SRL, criticând ca nelegală și netemeinică hotărârea atacată, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței de fond, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

În susținerea recursului, recurenta-reclamantă apreciază că sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale cererii de ordonanță președințială, după cum urmează:

- aparența de drept este dovedită prin faptul ca recurenta-reclamantă se află în imposibilitatea de a emite programele pregătite cu mult timp înainte, deși Decizia C.N.A. comunicată prin adresa cu nr. 10332 RF din 04 noiembrie 2014 este suspendată, conform Sentinței civile nr. 1/F/2015 a Curții de Apel Brașov și anulată în fond. Recurenta-reclamantă apreciază că intervenția temporară a instanței de fond este necesară pentru ca postul de radio să emită și să nu suspende emisiunile deja pregătite, să poată să-și execute contractele în derulare și să-și plătească salariații, acesta fiind și singurul post de radio local;

- urgența constă în imposibilitatea emiterii programelor, ceea ce duce la imposibilitatea recurentei-reclamante de a-și îndeplini obligațiile față de partenerii comerciali, de a achita salariile angajaților și contribuțiile la bugetul de stat, societății fiindu-i creat un prejudiciu concret și iremediabil prin dezechilibrul financiar astfel determinat;

- caracterul vremelnic rezultă din solicitarea eliberării unui document provizoriu, iar fondul cauzei nu este influențat prin admiterea cererii de ordonanță președințială.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 12 noiembrie 2015, intimata-pârâtă Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații a invocat excepția nulității recursului, întrucât recurenta-reclamantă nu a indicat niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., și nu a adus nicio critică sentinței recurate, motiv pentru care apreciază incidentă soluția de anulare a recursului, în raport de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. În subsidiar, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 13 noiembrie 2015, intimatul-pârât Consiliul Național al Audiovizualului a invocat excepția nulității recursului, întrucât recurenta-reclamantă nu a indicat niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., și recursul nu este argumentat prin raportare la soluția pronunțată, motiv pentru care apreciază incidentă soluția de anulare a recursului, în raport de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., întrucât motivele de casare nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Intimatul-pârât a precizat că, în situația în care recurenta-reclamantă a procedat la completarea motivelor de recurs, după comunicarea hotărârii de fond, înțelege să invoce excepția nulității recursului în temeiul art. 489 alin. (1) C. proc. civ., pentru nemotivarea recursului în termen legal, prin însăși cererea de recurs.

În subsidiar, intimatul-pârât Consiliul Național al Audiovizualului a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Raportul întocmit în cauză în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 05 aprilie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Părțile nu au depus la dosarul cauzei un punct de vedere asupra raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate condițiile de admisibilitate ale recursului, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Art. 487 alin. (1) C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., republicat:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

În raport cu dispozițiile art. 488 C. proc. civ., republicat, se reține că, prin răspunsul la întâmpinare, recurenta-reclamantă a precizat că recursul se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., republicat. Față de această precizare, având în vedere și faptul că sancțiunea nulității recursului intervine, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., numai în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nu și pentru cazul neindicării formale a acestora, Înalta Curte apreciază ca fiind neîntemeiată excepția nulității recursului referitoare la neindicarea motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În ceea ce privește excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d), art. 488 alin. (1) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., analizând recursul formulat în cauză, constată că excepția este întemeiată.

Astfel, cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care reclamanta își întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în raport cu soluția pronunțată de prima instanță.

Deși recurenta-reclamantă A. SRL a indicat, prin răspunsul la întâmpinare, că recursul se încadrează, în mod formal, în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., motivele de recurs preiau susținerile din cuprinsul cererii de chemare în judecată, fără a se raporta la considerentele hotărârii atacate și fără a le combate în mod efectiv.

Nici răspunsul la întâmpinare formulat de recurenta-reclamantă nu justifică, într-o maniera convingătoare, respectarea condițiilor prevăzute de art. 486 - 489 C. proc. civ., limitându-se la reluarea argumentelor din faza procesuală a fondului, fără a aduce critici raportate la conținutul concret al hotărârii atacate.

Se observă, astfel, că dezvoltarea motivelor de recurs nu permite analizarea hotărârii recurate în cadrul niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., această nelegalitate a cererii de recurs fiind sancționată cu nulitatea.

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind investită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ. De aceea, simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deoarece recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigențelor cerute de lege, și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., rezumându-se la preluarea argumentelor expuse la fondul cauzei, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În ceea ce privește excepția nulității recursului, în raport de completarea motivelor după comunicarea hotărârii atacate, excepție invocată cu caracter subsidiar de către intimatul-pârât Consiliul Național al Audiovizualului, Înalta Curte reține că reclamanta nu a formulat motive suplimentare de recurs după comunicarea de către prima instanță a Sentinței nr. 80F din 04 septembrie 2015, la data de 16 septembrie 2015 (conform dovezii de înmânare aflată la dosarul de fond), astfel încât excepția este lipsită de obiect.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 489 alin. (2) și art. 493 alin. (5) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta A. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 80F din 04 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 octombrie 2017.

Procesat de GGC - CT