ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 15/2019

Deliberând asupra recursului declarat de recurentul A., constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 745 din 22 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de către revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 1405 din data de 25.07. 2018 a Judecătoriei Brașov și s-a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de către revizuentul A. privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 465 C. proc. pen.

Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că petentul A. a formulat cerere de revizuire a hotărârilor, solicitând admiterea în principiu a cererii și suspendarea executării hotărârii supuse revizuirii conform art. 460 din C. proc. pen.

În motivarea cererii, condamnatul a arătat că s-au descoperit fapte și împrejurări care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei, care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză și asupra cărora atât instanța de fond, cât și cea de apel nu aveau cum să se pronunțe.

Ulterior, la termenul din 08.01.2018, a arătat că își întemeiază cererea de revizuire pe prevederile art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., având în vedere că prin Decizia Curții Constituționale a României 368/30.05.2017 s-a stabilit că sintagma "împotriva aceluiași subiect pasiv" este neconstituțională, aceasta arătând în mod vădit că legea mai favorabilă în Dosarul nr. x/2014* este noul C. pen., nu vechiul C. pen., iar în această situație pedeapsa pentru o faptă sau mai multe fapte de înșelăciune ar fi una singură, cea mai mare, fără a mai fi adăugată câte o treime din celelalte. Totodată, a mai precizat că înțelege să își întemeieze cererea de revizuire și pe prevederile art. 453 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. coroborate cu cele ale art. 454 alin. (2) din C. proc. pen. și prevederile art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuentul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei la prima instanță, deoarece nu s-a pronunțat asupra cazurilor de nulitate absolută invocate în cererea de revizuire.

Cu ocazia susținerii orale a apelului, apărătorul din oficiu a solicitat sesizarea Curții Constituționale, apreciind că, în cauză cu ocazia judecării în fond a cauzei a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, iar în memoriul depus a invocat excepția de neconstituționalitate a disp. art. 465 din C. proc. pen., deoarece acest text de lege este neclar, lipsit de previzibilitate și discriminatoriu, fiind încălcate art. 16, art. 20, art. 21, art. 22, art. 23, art. 24, art. 26, art. 27, art. 52 din Constituția României coroborat cu art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. A arătat că dispozițiile invocate ar fi neconstituționale și au legătură cu cauza, deoarece ar permite admiterea cererii de revizuire și pentru alte motive, decât cele strict enumerate de C. proc. pen.

Verificând hotărârea apelată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, în conformitate cu prevederile art. 420 alin. (8) din C. proc. pen., Curtea de Apel Brașov, a respins ca nefondat apelul, reținând că prin Sentința penală nr. 2125/17.11.2016 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin Decizia penală nr. 11/Ap/26.01.2018 a Curții de Apel Brașov, s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 (faptă comisă în dauna persoanei vătămate B.); înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 (faptă comisă în dauna persoanelor vătămate C., D., E., F., G., H., I., J. și K.) și s-a încetat procesul penal pentru infracțiunea de deținere, fără drept, de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, faptă prev. de art. 134 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și munițiilor.

În ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale instanța a reținut că petentul nu a adus argumente concrete cu privire la fiecare text din Constituție care ar fi încălcat, arătând generic că, urmare a încălcării textelor constituționale, i-au fost afectate drepturile la apărare și la un proces echitabil. S-a constatat că excepția a fost invocată de către apelant, într-un dosar aflat pe rolul acestei instanțe (24832/197/2017) în calea de atac a apelului, având ca obiect o cerere de revizuire, iar dispozițiile criticate ca fiind neconstituționale fac parte dintr-o lege aflată în vigoare, apelantul, referindu-se la dispozițiile legale din C. proc. pen.

S-a constatat însă că, solicitarea de sesizare a Curții Constituționale este inadmisibilă, deoarece nu este îndeplinită una dintre cerințele enumerate de art. 29 din Legea nr. 47/1992, respectiv, cea referitoare la existența unei legături cu soluționarea cauzei. Astfel, s-a reținut că această condiție nu se analizează în abstract și nu se deduce de către instanța în fața căreia a fost invocată din orice fel de tangență a prevederilor legale invocate cu speța aflată pe rol, ci se impune o analiză riguroasă în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției. Astfel, s-a constatat că textul de lege invocat, se referă la ipoteza revizuirii hotărârilor definitive, în cauzele în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare, însă, apelantul nu a invocat faptul că, în dosarul penal în care a fost condamnat pentru infracțiunile mai sus arătate, ar exista o hotărâre a Curții Europene prin care să se constate de către instanța europeană o încălcare a vreunui drept al condamnatului apelant.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 465 din C. proc. pen., cuprinsă în conținutul Deciziei penale nr. 745/Ap din 22 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. x, a formulat recurs condamnatul A.

Examinând recursul declarat de condamnatul A., Înalta Curte constată că acesta nu este fondat pentru următoarele considerente:

Reglementând condițiile de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, prevede că aceasta trebuie să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanță ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În aplicarea acestui text de lege, instanța realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, căci instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.

Analiza îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de Legea nr. 47/1992 nu trebuie, însă, să se realizeze formal. Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei. În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, și corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege. Sub acest aspect, în mod constant, instanțele judecătorești au statuat că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare a legii sau atunci când tinde la modificarea sau completarea unor dispoziții normative.

Verificând, din această perspectivă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 465 din C. proc. pen., formulată în fața Curții de Apel Brașov de condamnatul A., Înalta Curte constată că aceasta întrunește doar trei din cele patru condiții de admisibilitate.

Astfel, excepția a fost invocată în fața instanței de judecată învestită cu soluționarea cauzei în calea de atac a apelului, de către o persoană având calitatea de apelant și vizează dispoziții dintr-o lege aflată în vigoare, care, deși au mai fost criticate în alte cauze, nu au fost constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

În ceea ce privește examenul legăturii excepției cu soluționarea cauzei, din examinarea argumentelor invocate de condamnatul A. în susținerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte constată că obiecțiunile formulate de acesta cu privire la dispozițiile legale criticate nu reprezintă, în realitate, aspecte de neconstituționalitate apte să provoace un examen al conformității normelor legale cu legea fundamentală a României.

Astfel, în concret, condamnatul A. a formulat, în calea de atac a apelului promovată împotriva Sentinței penale nr. 1405 din 25 iulie 2018 a Judecătoriei Brașov, prin care s-a respins, ca inadmisibilă cererea de revizuire, o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 465 din C. proc. pen., apreciind că acestea încalcă prevederile art. 16, art. 20, art. 21, art. 22, art. 23, art. 24, art. 26, art. 27, art. 52 din Constituția României coroborat cu art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, apreciind că textul de lege este neclar, fiind lipsit de previzibilitate și discriminatoriu.

Înalta Curte arată că, din interpretarea dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, rezultă că legătura dintre textul de lege a cărei neconstituționalitate se invocă și modul de soluționare a cauzei trebuie să fie evidentă și de natură a produce consecințe directe asupra soluției ce urmează a fi dată în cauză, în eventualitatea admiterii excepției de neconstituționalitate. Aceasta deoarece instrumentul excepției de neconstituționalitate a fost pus de legiuitor la îndemâna părților pentru ca acestea, în raport de interesele lor, să beneficieze de un control de constituționalitate a acelor legi care au un rol hotărâtor asupra modului de soluționare a cauzei, iar nu a oricărei legi ce poate fi incidentă în desfășurarea unui proces, fără a influența însă modul de rezolvare a acestuia.

În cauză, Înalta Curte constată că recurentul a formulat cererea de revizuire întemeiată în drept pe dispozițiile art. 453 lit. a), lit. b) și lit. f) din C. proc. pen. și a invocat neconstituționalitate dispozițiilor art. 465 din C. proc. pen., care se referă la ipoteza revizuirii hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului. De altfel, condamnatul A., în susținerea atât a cererii de revizuire, cât și a excepției de neconstituționalitate nu a invocat existența unei hotărârii definitive pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin care să se constate de către instanța europeană o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale ale condamnatului ori să se dispună scoaterea cauzei de pe rol, ca urmare a soluționării amiabile a litigiului dintre stat și reclamant, astfel cum prevăd dispozițiile art. 465 alin. (1) din C. proc. pen.

Așadar, prevederile a căror neconstituționalitate se invocă nu au legătură cu soluționarea cauzei, situație în care excepția de neconstituționalitate apare ca lipsită de pertinență. Având în vedere că pentru excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale menționate nu este îndeplinită condiția legăturii cu cauza la care se referă art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, prima instanță a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de condamnatul A., cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 465 din C. proc. pen.

Pentru considerentele arătate, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 465 din C. proc. pen. cuprinsă în Decizia penală nr. 745 din 22 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere culpa sa procesuală, va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 465 din C. proc. pen. cuprinsă în Decizia penală nr. 745 din 22 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. x/2017.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - NN