ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4000/2018

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din C. proc. civ., constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 19 octombrie 2016, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu Statul Roman, prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Transporturilor și Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. (CNADNR SA), a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâților la executarea Hotărârii de stabilire a despăgubirii nr. 361 din 13 februarie 2009 emisă de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 a Județului Sălaj, respectiv la plata despăgubirii în valoare de 98.204,06 RON prevăzute în această hotărâre către reclamantă, actualizarea despăgubirii în funcție de rata inflației, obligarea pârâților în solidar la plata dobânzii legale calculate conform art. 3 alin. (21) din O.G. nr. 13/2011 de la data de 14 octombrie 2010 și până la data plății efective a debitului datorat, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 1329 din 2 octombrie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, s-a respins excepția necompetenței materiale, s-a admis excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj.

În motivarea sentinței se arată că Legea nr. 33/1994 prevede prin art. 21 faptul că cererile privind exproprierea sunt de competența tribunalului județean în a cărui rază teritorială se găsește imobilul propus spre expropriere. Acest text de lege se interpretează extensiv, în sensul că vizează toate cererile în materie de expropriere, respectiv toate incidentele ivite în cursul procedurii exproprierii.

Așadar, competența materială și teritorială este a tribunalului în a cărui rază teritorială este situat imobilul expropriat.

Cum imobilul expropriat este situat în comuna Crasna, jud. Zalău, în raza teritorială de competență a Tribunalului Sălaj, acestei instanțe îi revine competența materială și teritorială de soluționare a cauzei.

Prin Sentința civilă nr. 3316 din 14 decembrie 2017 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr. x/2017, s-a respins excepția necompetenței instanței în judecarea cauzei.

S-a admis acțiunea reclamantei A. S.A. și au fost obligați, în solidar, pârâții Statul Roman, prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Transporturilor și C.N.A.D.N.R. S.A. (actualmente C.N.A.I.R. S.A.), la plata despăgubirilor în sumă de 98.204,06 RON, prevăzute în Hotărârea de stabilire a despăgubirii nr. 361 din 13 februarie 2009, sumă ce va fi actualizată în funcție de rata inflației, plus dobânda legală de la 14 octombrie 2010 și până la plata efectivă și integrală a debitului datorat.

Prin Decizia civilă nr. 63/A din 18 aprilie 2018 a Curții de Apel Cluj Napoca, secția I civilă, s-au decis următoarele:

"Admite în parte apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva Sentinței civile nr. 3316 din 14 decembrie 2017 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr. x/2017, pe care o schimbă în parte, în sensul că, admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și, pe cale de consecință, respinge acțiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Menține restul dispozițiilor din sentința apelată.

Respinge ca nefondate apelurile declarate de pârâții: Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A, în calitate de reprezentantă legală a Statului Român și Ministerul Transporturilor".

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții Statul Român prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A (FOSTA ... SA) și Ministerul Transporturilor, iar dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 11 iunie 2018 și repartizat completului CF x.

Prin rezoluția completului din 21 iunie 2018, s-a dispus comunicarea cererilor de recurs către părțile litigante, cu mențiunea ca acestea să formuleze întâmpinări.

Intimata A. S.A. a formulat întâmpinare la recursurile declarate, invocând inadmisibilitatea acestora și solicitând, în subsidiar, respingerea acestora, ca nefondate.

Recurenții nu au depus răspuns la întâmpinare.

Prin aceeași rezoluție a completului din 21 iunie 2018 s-a dispus ca, după efectuarea formalităților de comunicare menționate în art. XV din Legea nr. 2/2013, să se întocmească raportul prevăzut de art. 493 din Noul C. proc. civ.

La data de 18 septembrie 2018 magistratul-asistent a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor, prin raport apreciindu-se că recursurile nu sunt admisibile.

Completul de filtru C11, la data de 20 septembrie 2018, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să își exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursurilor a fost comunicat părților, care nu au înțeles să depună puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 15 noiembrie 2018, în temeiul art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursurile formulate, Înalta Curte constată că acestea sunt inadmisibile, pentru următoarele considerente:

În speță, hotărârea atacată cu recurs, respectiv Decizia civilă nr. 63/A din 18 aprilie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, a fost pronunțată în soluționarea apelurilor declarate de pârâți împotriva Sentinței civile nr. 3316 din 14 decembrie 2017 a Tribunalului Sălaj, cauza având ca obiect "expropriere".

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Potrivit dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 62/2015:

"În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv". Potrivit prevederilor art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 95/2016, termenul prevăzut de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 a fost prelungit până la data de 31 decembrie 2018, inclusiv.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Față de natura pretenției dedusă judecății, cauza se circumscrie dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Faptul că în dispozitivul hotărârii curții de apel a fost menționată calea de atac a recursului, nu poate crea părților o cale de atac în afara cadrului legal, așa cum impun și dispozițiile art. 457 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. " (1) Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. (2) Mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege".

În consecință, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibile, recursurile declarate de pârâții Statul Român prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A și Ministerul Transporturilor împotriva Deciziei nr. 63/A din 18 aprilie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de pârâții Statul Român prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A și Ministerul Transporturilor împotriva Deciziei nr. 63/A din 18 aprilie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - MM