ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3771/2018

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea din 03 decembrie 2014, astfel cum a fost completată și modificată ulterior, reclamantul A. i-a chemat în judecată pe pârâții B., C., D. și Judecătoria Giurgiu pentru a fi obligați la plata sumei de 1.000.000 euro fiecare, cu titlu de daune morale.

În motivare a arătat că pârâtele persoane fizice au facilitat internarea sa abuzivă în Spitalul E. și l-au tratat în mod discriminatoriu, cu nesocotirea obligațiilor lor profesionale.

Prin Sentința civilă nr. 219 din 14 noiembrie 2016, Tribunalul Giurgiu a respins ca nefondată acțiunea, iar în baza art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ. a aplicat reclamantului o amendă judiciară de 1.000 RON, pentru introducerea unei cereri cu vădită rea-credință.

Prin Decizia civilă nr. 137 din 17 februarie 2017, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins apelul, ca nefondat.

Prin cererea înregistrată la data de 18 iulie 2017 pe rolul Curții de Apel București, reclamantul a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 137 A din 17 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, pentru motivele de revizuire prevăzute de art. 509 pct. 1, 5, 8 și 9 C. proc. civ., desființarea tuturor hotărârilor pronunțate în cauză și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În susținerea motivelor de revizuire invocate, revizuentul a susținut că instanța de apel a omis să soluționeze fondul cauzei, deoarece nu s-a pronunțat asupra aspectelor de discriminare invocate în cererea de judecată și motivele de apel.

Prin Decizia civilă nr. 1082 A din 24 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuentul A.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut următoarele:

Revizuirea, ca și cale extraordinară de atac nu poate fi admisă decât pentru cazurile expres reglementate prin art. 509 C. proc. civ.

Astfel, conform art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut.

Acest motiv de revizuire vizează obiectul cererii de chemare în judecată care în speță constă în antrenarea răspunderii delictuale a pârâților pentru activități desfășurate în exercitarea atribuțiunilor de serviciu.

Or, instanța de apel prin hotărârea a cărei revizuire se solicită s-a pronunțat în sensul că în speță nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale în sarcina pârâților, astfel cum just a reținut și prima instanță. În consecință, nu se poate reține că instanța nu s-a pronunțat asupra obiectului cererii dedusă judecății.

Faptul că aceeași instanță nu ar fi răspuns tuturor argumentelor invocate de către revizuent prin cererea de apel, nu se încadrează în motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Conform art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă, după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

În speță, deși a invocat motivul de revizuire menționat, revizuentul nu a depus înscrisuri doveditoare noi care să fi fost reținute de părțile potrivnice sau care să nu fi putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, așa încât nici acest motiv de revizuire nu este fondat.

Conform art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încălcă autoritatea de lucru judecat a primei instanțe.

Or, revizuentul nu a invocat vreo hotărâre contrară care să încalce autoritatea de lucru judecat a hotărârilor pronunțate în prezenta cauză.

Conform art. 509 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa.

În speță, prin cererea de apel revizuentul a cerut judecata în lipsă, astfel încât nu este incident nici motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Reținând netemeinicia tuturor motivelor de revizuire, Curtea de Apel București a respins cererea de revizuire, ca nefondată.

Împotriva Deciziei civile nr. 1082 A din 24 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, revizuentul A. a declarat recurs.

Recursul a fost întemeiat în drept pe art. 488 pct. 1, 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs, recurentul-revizuent a susținut, în esență, că instanța l-a favorizat pe judecătorul care a judecat acțiunea sa și care nu a înțeles ce prevede art. 16 și art. 21 din Constituție; că decizia a cărui revizuire a solicitat-o este emisă cu sofism de judecătorii care au pronunțat-o; că a fost discriminat prin Sentința penală nr. 1718 din 22 mai 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/2011 care a avut ca obiect contestarea ordonanței prin care s-a dispus abuziv internarea sa în Spitalul E.; că a fost discriminat de pârâți prin faptul că i-a fost interzis dreptul la justiție și la apărare și că în soluționarea apelului, instanța nu s-a pronunțat asupra criticilor formulate referitoare la greșita obligare a sa la plata amenzii judiciare de 1.000 RON.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit conform art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., s-a opinat că recursul declarat de revizuent este admisibil în raport de condițiile vizând legalitatea căii de atac [art. 513 alin. (5) C. proc. civ.], însă nu este legal timbrat, nefiind îndeplinită cerința impusă de art. 486 alin. (2) C. proc. civ. privind achitarea taxei judiciare de timbru și nici cerința încadrării criticilor în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recurentul-revizuent a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, care a fost respinsă prin încheierea din 21 iunie 2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2017, încheiere ce a fost comunicată recurentului-revizuent.

Recurentul-revizuent nu a timbrat cererea de recurs nici după comunicarea încheierii din 21 iunie 2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2017, prin care s-a respins cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru.

Analizând recursul în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. coroborate cu art. 499 teza finală, potrivit cărora "în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează (...), hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare", Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 C. proc. civ. Alin. (2) prevede că "În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, (...) pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Art. 33 alin. (1) din același act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează că instanța va pune în vedere reclamantului, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

În același timp, dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că, la cererea de recurs, se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa mențiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și neîndeplinirea cerințelor prevăzute de alin. (2) sunt sancționate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea.

În speță, recurentului-revizuent i s-a pus în vedere să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, conform dispozițiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în termen de 10 zile de la primirea comunicării, sub sancțiunea anulării cererii.

Recurentul-revizuent a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, care însă a fost respinsă prin încheierea din 21 iunie 2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2017 iar acesta nu a îndeplinit obligația de plată a taxei judiciare de timbru nici ulterior comunicării încheierii menționate.

Înalta Curte, constatând că recurentul-revizuent nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru de 100 RON, în raport de prevederile art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, va face aplicarea sancțiunii nulității prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ. și va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 1082 A din 24 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CT