ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4104/2018

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu la data de 29 mai 2014, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, să se constate săvârșirea faptei de victimizare de către primul pârât, cu consecința obligării acestuia la restabilirea situației anterioare victimizării și la plata de despăgubiri constând în daune materiale în cuantum de 230.000 RON și daune morale în cuantum de 550.000 RON.

La 21 noiembrie 2016, reclamanta a formulat cerere de modificare a acțiunii, în sensul solicitării obligării pârâtului la plata despăgubirilor constând în daune materiale în cuantum de 530.000 RON și daune morale de 650.000 RON.

Tribunalul Giurgiu, secția civilă, prin Sentința nr. 4 din 30 ianuarie 2017 a respins, ca nefondată, acțiunea.

Soluția primei instanțe a fost menținută de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia nr. 93 A din 1 februarie 2018 (îndreptată prin încheierea din 22 martie 2018, referitor la posibilitatea exercitării căii de atac), prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței pronunțate de tribunal.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., ale cărui motive au fost circumscrise pct. 8 al art. 488 C. proc. civ.

Prin Decizia civilă nr. 2844 din 12 septembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, s-a respins solicitarea de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate ale dispozițiilor art. 106 alin. (2) C. proc. civ. și ale art. 521 alin. (3) și (4) raportat la art. 518 și art. 27 C. proc. civ. și s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 93A din 1 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Hotărârea nu este supusă vreunei căi de atac.

În ceea ce privește solicitarea de sesizare a Curții Constituționale, s-a reținut că aceasta este neîntemeiată, iar referitor la admisibilitatea recursului, s-a constatat că prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 C. proc. civ., s-a stabilit că efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).

Or, în speță, s-a solicitat de către reclamantă, prin acțiunea promovată la 29 mai 2014, astfel cum a fost modificată, obligarea pârâtului la plata despăgubirilor constând în daune materiale în cuantum de 530.000 RON și daune morale de 650.000 RON, care potrivit art. 100 alin. (1) C. proc. civ. nu se cumulează, pentru a determina un alt regim juridic al căilor de atac.

Ca atare, având în vedere că decizia Curții de Apel București, atacată, este pronunțată într-un litigiu pornit anterior publicării deciziei de neconstituționalitate evocată mai sus, s-a reținut că aceasta nu este incidentă cauzei pendinte, astfel că recursul s-a constatat a fi inadmisibil.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., susținând că după pronunțarea Deciziei nr. 2844 din 12 septembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, întemeiată pe Decizia nr. 52 din 17.07.2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a pronunțat de către Curtea Constituțională Decizia nr. 454/04.07.2018, prin care decizia dată în hotărâre prealabilă a fost invalidată, astfel că se impune admiterea cererii de revizuire, admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la curtea de apel.

Cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:

Revizuenta a solicitat instanței anularea Deciziei nr. 2844 din 12 septembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., text de lege care prevede la alin. (1) că obiect al cererii de revizuire pot fi hotărârile pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, iar la pct. 6 stipulează că revizuirea poate fi cerută dacă s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Evocarea fondului de către instanță, ca expresie a uneia din condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire, presupune fie stabilirea unei alte situații de fapt decât cea care fusese reținută în etapele procesuale anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră pe deplin stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății, decât cea care fusese aleasă până în acel moment.

Condiția ca hotărârea a cărei revizuire se cere să evoce fondul pricinii este impusă de caracterul acestei căi extraordinare de atac, care este o cale de retractare, prin care se cere instanței de judecată care a soluționat fondul unui proces să revină asupra hotărârii atacate, invocându-se împrejurări noi care, de regulă, s-au ivit ulterior pronunțării hotărârii.

Înalta Curte constată că această condiție nu este îndeplinită în cauză, câtă vreme, în speță, hotărârea împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire nu a evocat fondul cauzei.

Astfel, prin Decizia civilă nr. 2844 din 12 septembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 93A din 1 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Or, prin soluția de respingere a recursului, ca inadmisibil, nu s-a stabilit o altă situație de fapt și nici nu s-au aplicat în cauză alte dispozițiile legale unei stări de fapt deja reținute, ci a fost menținută soluția pronunțată de curtea de apel în faza procesuală a apelului.

Pe de altă parte, în speță, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru însăși admisibilitatea cererii de revizuire, și anume, nu există o altă hotărâre judecătorească care să fi avut un rol determinant în adoptarea celei a cărei revizuire se solicită, câtă vreme deciziile instanței de contencios constituțional sau cele pronunțate de către instanța supremă în dezlegarea problemelor de drept nu pot fi asimilate hotărârilor judecătorești la care face referire art. 509 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Mai mult, recursul reclamantei a fost soluționat în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cărora "În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac".

Rezultă că demersul revizuentei s-a îndreptat împotriva unei decizii pronunțată în procedura de filtru, nesusceptibilă de vreo cale ordinară sau extraordinară de atac.

Pentru aceste considerente, cererea de revizuire întemeiată în drept pe art. 509 pct. 6 C. proc. civ. va fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 2844 din 12 septembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de revizuenta A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - GV