ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 750/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 15 decembrie 2014, sub nr. x/2014, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (fostă Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit) și Oficiul Județean pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Iași (fost Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Iași), următoarele:

- anularea Notificării privind rezultatul evaluării proiectului nr. 103 din 10 iunie 2014, emisă de către Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Iași și a tuturor actelor aferente;

- obligarea pârâților să constate eligibilitatea proiectului "Achiziția de Utilaje și Echipamente pentru Prestarea de Activități Non-Agricole în Mediul Rural de către SC A. SRL".

Prin Sentința civilă nr. 2264 din 17 septembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâții Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și Oficiul Județean pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Iași.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, invocând motive de casare care se pot circumscrie motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cuprinsul memoriului de recurs se critică, în esență, faptul că prin hotărârea recurată instanța a considerat că plângerea reclamantei este netemeinică, făcând o interpretare sumară a argumentelor prezentate de aceasta, analizând strict doar motivul neeligibilității proiectului raportat la neîndeplinirea pct. 3.3 din Fișa de eligibilitate, cu privire la eligibilitatea investițiilor, respectiv faptul că "Utilajele pe care dorește să le achiziționeze prin proiect (tractor + ansamblu de utilaje) nu respectă definiția mijloacelor de transport specializate conform H.G. nr. 224/2008".

În opinia recurentei, recursul trebuie admis și, pe cale de consecință, proiectul trebuie declarat ca fiind eligibil, având în vedere următoarele argumente:

Proiectul prevede achiziționarea de utilaje și echipamente performante, în vederea desfășurării de:

- Activități de îngrijire și întreținere peisagistică,

- Activități de pregătire a terenului,

- Activități de îndepărtarea zăpezii și a gheții.

Cele trei tipuri de activități, autorizate a fi desfășurate de reclamanta SC A. SRL, se realizează cu următoarele utilajele și echipamentele pentru care se solicită ajutor nerambursabil conform proiect depus: tractor min. 100 CP, braț hidraulic, tocător resturi vegetale pentru braț, utilaj pentru tăiat garduri vii și curățat copaci, tocător lateral, utilaj pentru nivelat marginea drumurilor, utilaj pentru curățat și săpat șanțuri, încărcător frontal, plug de zăpadă, freză de zăpadă, sărăriță.

Astfel, subliniază recurenta, prin proiect se propune a se achiziționa un complex de 10 echipamente ce vor fi atașate și acționate de tractor, ce este de asemenea propus a se achiziționa prin proiect, în scopul prestării pentru populația rurală a trei categorii de servicii activități/servicii non-agricole.

Precizează recurenta că singurul vehicul automotor de tracțiune și specializat, existent în mod facil pe piață și produs în serie, ce poate antrena și acționa cele 10 tipuri de utilaje specializate necesare pentru prestarea celor trei tipuri de activități/lucrări pentru care se solicită ajutor financiar nerambursabil, este tractorul.

În opinia recurentei, singurele categorii de cheltuieli neeligibile ce privesc autovehicule/utilaje/echipamente se referă la transportul de mărfuri, transportul de persoane și cele folosite pentru transport personal, tipul/specializarea/categoriile de utilaje obiect al proiectului neavând nicio legătură cu acestea, aceleași categorii de cheltuieli neeligibile regăsindu-se atât în Fișa măsurii 312, cât și în Ghidul Solicitantului V07 ianuarie 2014, aferent măsurii 312, la Cap. 2.4 Tipuri de investiții și cheltuieli neeligibile.

Subliniază recurenta că, în al doilea rând, văzând și completând cu categoriile de cheltuieli de la art. 11 al H.G. nr. 224/2008 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanțate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală prin Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013, precum și pentru noile angajamente juridice încheiate în perioada tranzitorie până la aprobarea Programului Național de Dezvoltare Rurală 2014 - 2020, actualizată, se observă că nici în aceste categorii de cheltuieli neeligibile nu se pot încadra/asimila/analoga categoriile de cheltuieli obiect al proiectului (achiziția de utilaje/echipamente noi).

În opinia recurentei este evidentă lipsa de temei legal, procedural și contextual a afirmației cu privire la neeligibilitatea proiectului, potrivit căreia: "Nu a fost îndeplinit punctul 3.3 din Fișa de eligibilitate cu privire la eligibilitatea investițiilor", precum și inaplicabilitatea definiției mijloacelor de transport specializate legiferată de H.G. nr. 224/2008, actualizată.

Subliniază recurenta că și motivația neeligibilității raportat la definiția dată pentru mijloacele de transport specializate de art. 2 alin. (2) lit. I) din H.G. nr. 224/2008, actualizată, este total eronată, deși nu își are aplicabilitate în situația de față.

Arată recurenta că, pentru a răspunde definiției mijlocului de transport specializat, constând în "vehicule care îndeplinesc aceleași cerințe și au o funcție specifică ce necesită adaptări caroseriei și/sau echipamente speciale", trebuie avut în vedere că:

- prin proiect se propune achiziția unui vehicul automotor cu mare putere de tracțiune, adaptat cu priză putere față și tiranți frontali și 10 echipamente specifice activităților de pregătire a terenului, îndepărtarea zăpezii și a gheții și de îngrijire și întreținere peisagistică, și

- plecând de la definiția DEX a utilajului, prin proiect se propune achiziționarea unui utilaj, constând într-un complex/ansamblu de unelte/mașini/utilaje/echipamente, necesare pentru realizarea activităților de pregătire a terenului, de îndepărtarea zăpezii și a gheții și de îngrijire și întreținere peisagistică.

În opinia recurentei, din motivarea sentinței recurate rezultă că instanța s-a mărginit în mod incorect să concluzioneze că tractorul nu este o cheltuială eligibilă deoarece este un mijloc de transport, însă fără să țină cont de nici un argument dintre cele expuse în plângere și ulterior în prezentul recurs.

Arată recurenta că instanța a făcut o interpretare incorectă a definiției din DEX a acestui utilaj, preluată din plângerea formulată, însă fără a expune și celelalte argumente coroborate din acțiune.

Recurenta consideră că este netemeinică această modalitate de motivare a tuturor argumentelor sale, multe dintre acestea nefiind analizate, deși ele expun punctual motive pentru ca plângerea să fie admisă.

Un alt argument în susținerea demersului procedural al recurentei, în sensul admiterii recursului, îl constituie, în opinia acesteia, afectarea intereselor reclamantei prin emiterea unor acte administrative, varianta proprie și ilegală prin care pârâtele au stabilit cadrul procedural al judecării/analizării contestațiilor (contestație + reclamație) prin care au fost învestite.

În acest sens, recurenta precizează că, deși în cauză nu vorbim despre o procedură judiciară, ci despre o procedură administrativă, totuși trebuie să se stabilească de la bun început limitele obiectului/limitele procedurii care se desfășoară în fața autorităților administrative, mai exact limitele obiectului și a procedurii prin care au fost învestite de către petent/reclamant.

Or, în cauză, recurenta arată că a contestat singurul argument de neeligibilitate care a fost constatat de către pârâte inițial, cel al neîndeplinirii condiției eligibilității achiziționării utilajelor, însă, ulterior, prin celelalte notificări trimise, mai precis cele emise de către AFIR București, se constatau și alte neeligibilități ale proiectului, deși ele ar fi trebuit să se fi identificat până la acel moment.

Arată recurenta că, raportat la acest argument, sentința recurată a dat răspuns favorabil reclamantei, însă nu a concluzionat nimic în sensul restricționării acestei maniere ilegale de a emite notificări/răspunsuri de către pârâtă.

În opinia recurentei, aceste schimbări de motivații în analiza proiectului supus evaluării au creat confuzie și au obstrucționat în concret dreptul acesteia la o apărare efectivă (reclamanta trebuia să știe în concret care au fost motivele respingerii proiectului de la bun început, pentru a ști dacă i se îngrădește sau nu dreptul la o analiză echitabilă și corectă a dosarului).

Apreciază recurenta că, în urma analizei elementelor expuse, recursul trebuie admis și, drept urmare, conform metodologiei de aplicat pentru evaluarea îndeplinirii criteriilor de eligibilitate, proiectul "Achiziția de utilaje și echipamente pentru prestarea de activități non-agricole în mediul rural de către SC A. SRL", înregistrat la OJPDRP Iași cu nr. F413 312 xxx xxx xxx, trebuie declarat eligibil și, în subsidiar, proiectul trebuie finanțat în cuantumul solicitat.

Prin Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului ce formează obiectul acestei cauze, în urma verificării îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 486 și ale art. 487 din C. proc. civ. republicat, s-a reținut că cererea de recurs îndeplinește atât cerințele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a) și c) - e) C. proc. civ., cât și cerințele prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., că recursul a fost declarat și motivat cu respectarea termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, respectiv că este admisibil în principiu.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din Noul C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 11 mai 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din noul C. proc. civ.

Părțile nu au formulat puncte de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere și susținerile părților, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 488 din Noul C. proc. civ., în vederea casării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Analizând cererea de recurs, Înalta Curte apreciază că susținerile recurentei se circumscriu motivului de recurs prevăzut la pct. 8 art. 488 alin. (1) din Noul C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material".

Înalta Curte constată, însă, că în motivarea cererii de recurs, în lipsa unor argumente juridice pertinente și concludente, recurenta reiterează argumentele prezentate în fața instanței de fond, fără a dezvolta un raționament juridic pentru care apreciază că sentința recurată este neîntemeiată.

Astfel, Înalta Curte apreciază că aceste critici ale recurentei, vizând pretinsa încălcare sau greșita aplicare de către instanța de fond a normelor de drept material, astfel cum au fost formulate, nu sunt întemeiate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă faptul că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în fapt:

- anularea Notificării de neeligibilitate a cererii de finanțare a proiectului cu titlul "achiziția de utilaje și echipamente pentru prestarea de activități non-agricole în mediul rural de către SC A. SRL, înregistrată sub nr. F413 312 xxx xxx xxx;

- anularea Notificării de soluționare a contestației;

- obligarea la acordarea finanțării nerambursabile aferente proiectului considerat neeligibil.

Prin Sentința recurată, instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă, reținând, în esență, faptul că actele administrative emise de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (fostă Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit) sunt temeinice și legale.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut faptul că în cadrul măsurii 312 se pot achiziționa numai mijloace de transport specializate, astfel că pârâta în mod corect a realizat verificarea eligibilității raportat la definiția acestora din H.G. nr. 224/2008 și Ghidul Solicitantului.

Instanța de fond a apreciat că, prin raportare la dispozițiile H.G. nr. 224/2008 și Ghidul Solicitantului, în mod legal pârâta a reținut că finanțarea achiziționării tractorului reprezintă o cheltuială neeligibilă, deoarece nu constituie un mijloc de transport specializat, el deservind sau putând deservi și altor activități, prin urmare nefiind de natură a contribui direct și exclusiv la activitatea specifică propusă din proiect, cu atât mai mult cu cât prin măsura 312 pot fi finanțate doar dezvoltarea și implementarea anumitor activități în investiții non-agricole.

În speța de față, în sesiunea nr. 1/2012 de depunere și evaluare a proiectelor aferente Măsurii 312, reclamanta a depus dosarul cererii de finanțare nr. x pentru proiectul "Achiziția de utilaje și echipamente pentru prestarea de activități non-agricole în mediul rural de către SC A. SRL."

Oficiul Județean pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit IAȘI a procedat la verificarea și analizarea îndeplinirii criteriilor de eligibilitate, iar proiectul depus de către reclamantă a fost considerat neeligibil, emițându-se în acest sens Notificarea cererilor de finanțare neeligibile nr. 103 din 10 iunie 2014.

Ulterior, reclamanta SC A. SRL a formulat contestație împotriva Notificării cererilor de finanțare eligibile/neeligibile nr. 103 din 10 iunie 2014, înregistrată la O.J.F.I.R. Iași, iar, în urma analizării contestației depuse s-a emis Notificarea solicitantului privind contestația depusă nr. 1542 din 27 iunie 2014, prin care aceasta a fost respinsă, reținându-se că nu a fost îndeplinit unul dintre criteriile de eligibilitate evidențiat în fișa de evaluare E3., respectiv faptul că ansamblul propus spre achiziționare (tractor + utilaje specializate) în cadrul proiectului nu reprezintă un mijloc de transport specializat, astfel cum este reglementat prin dispozițiile H.G. nr. 224/2006, cât și ale Ghidului Solicitantului aferent măsurii 312. De asemenea, s-a reținut că solicitantul nu respectă nici punctul 1.1 din fișa de verificare a criteriilor de eligibilitate, deoarece nu poate fi încadrat în categoria microîntreprinderilor.

S-a reținut în considerentele sentinței recurate că, în temeiul dispozițiilor O.G. nr. 27/2002, reclamanta a depus o nouă reclamație, căreia i s-a răspuns de către pârâta AFIR prin Adresa x din 6 august 2014, în cuprinsul căreia i s-a adus la cunoștință faptul că i s-a respins contestația formulată, cu rezoluția de menținere a deciziei inițiale de neeligibilitate, în plus arătându-se și că există un alt motiv de neeligibilitate a proiectului, constând în aceea că utilajele ce se doresc a fi achiziționate fac parte din categoria celor care deservesc servicii publice, neputând fi achiziționate decât de către beneficiarii publici pe măsura 41 submăsura 41.3.322, iar utilizarea lor se face pe domeniul public.

În raport de situația de fapt prezentată anterior, prin sentința recurată, Curtea de Apel București, în mod corect și legal a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată și a apreciat că actele contestate au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor legale incidente, soluție împărtășită și de instanța de control judiciar.

Pentru a ajunge la această concluzie, instanța de fond a reținut în mod corect că, verificând prevederile Ordinului nr. 383 din 10 martie 2014 privind modificarea și completarea Ordinului Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 28/2011 privind constituirea Comitetului de Selecție și a Comisiei de Contestații, pentru proiectele aferente măsurilor din Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013 (PNDR), precum și aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare al acestora, aplicabil la momentul emiterii Notificării solicitantului nr. 1542 din 27 iunie 2014, se constată că, prin soluționarea contestației, într-adevăr reclamantei i s-a creat o situație mai grea decât în urma emiterii Notificării cererilor de finanțare neeligibile nr. 103 din 10 iunie 2014, fără a fi respectate, însă, dispozițiile art. 8 pct. 18 și 19 din Regulament (extinderea verificărilor asupra altor criterii de eligibilitate se poate realiza numai de către Direcția Control și Antifraudă din cadrul APDRP sau DESI, cu notificarea apelantului). De asemenea, instanța a constatat că răspunsul x din 6 august 2014 emis de AFIR a fost dat în temeiul O.G. nr. 27/2002, excedând soluționării administrative a cererii reclamantei, astfel cum această procedură este reglementată de Ordinul nr. 383 din 10 martie 2014.

Drept urmare, în mod corect instanța a procedat la verificarea legalității respingerii cererii reclamantei numai pentru motivul neîndeplinirii criteriului de eligibilitate evidențiat în fișa de evaluare E 3.3., reținând că la punctul 3.3 al fișei de evaluare se verifică dacă investițiile sunt eligibile în conformitate cu cele specificate în măsură, că în cadrul Măsurii 312 sunt sprijinite investițiile realizate de către micro-întreprinderile existente, cât și cele nou înființate din sectoarele non-agricole, în spațiul rural, respectiv că reclamanta, SC A. SRL, în cadrul proiectului a propus spre achiziționare un tractor, plus 10 echipamente care să fie atașate acestuia, în scopul prestării unor activități non-agricole.

A reținut instanța de fond că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a susținut, sub un prim aspect, că investiția sa (tractorul) nu ar intra sub incidența criteriului 3.3, întrucât nu se poate realiza vreo analogie între acesta și cheltuielile neeligibile prevăzute de Ghid (achiziția de vehicule pentru transportul rutier de mărfuri pentru a presta servicii de transport în numele terților și de mijloace de transport pentru persoane, ca și activitate principală, precum și achiziția de mijloace de transport pentru uz personal), ori cele descrise la art. 11 din H.G. nr. 224/2008 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanțate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală prin Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013, precum și pentru noile angajamente juridice încheiate în perioada tranzitorie până la aprobarea Programului Național de Dezvoltare Rurală 2014 - 2020 (achiziția de terenuri și alte imobile, investițiile privind operațiunile de simplă înlocuire, achiziția de echipamente/bunuri second-hand, cheltuielile pentru locuințe și sedii sociale, simpla achiziție de acțiuni ale unei întreprinderi, taxa pe valoarea adăugată, cu excepția taxei pe valoarea adăugată nerecuperabilă, în cazul în care este în mod real și definitiv suportată de către beneficiari, alții decât persoanele neimpozabile, conform art. 71 alin. (3) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1.698/2005, dobânda și alte comisioane aferente creditelor, cheltuielile aferente leasingului financiar, amenzile, penalitățile și cheltuielile de judecată, costurile necesare pentru operarea obiectivelor de investiții, achiziția de drepturi de producție agricolă, de animale și plante anuale, precum și plantarea acestora din urmă, în cazul investițiilor agricole).

A apreciat în mod corect instanța de fond că, prin aceasta, reclamanta a încercat să acrediteze ideea că tractorul său nu ar reprezenta în niciun caz un mijloc de transport simplu (prin urmare exclus de la eligibilitate conform criteriilor din Ghid și H.G. nr. 224/2008), dar nici un mijloc de transport specializat (pentru a fi eligibil numai în condițiile descrise de H.G. nr. 224/2008 și Ghid).

Instanța a avut în vedere la pronunțarea sentinței recurate faptul că, atât timp cât prin definiția din DEX, expusă chiar de către reclamantă, tractorul este un "Vehicul automotor cu mare putere de tracțiune, folosit în industrie pentru a pune în acțiune diverse utilaje, unelte, mașini, echipamente", acesta este un mijloc de transport și, cum în cadrul acestei măsuri se pot achiziționa numai mijloace de transport specializate, în mod corect verificarea eligibilității s-a realizat prin raportare la definiția acestora din H.G. nr. 224/2008 și Ghid.

Or, așa cum s-a reținut în considerentele sentinței recurate, potrivit art. 2 alin. (2) lit. I) din Hotărârea nr. 224/2008 privind stabilirea cadrului general de implementare a masurilor cofinanțate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală prin Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013:

"mijloacele de transport specializate reprezintă autovehicule adaptate la cerințele de transport în cont propriu al materiei prime și/sau al producției obținute și care sunt prevăzute în Studiul de Fezabilitate sau în Memoriul Justificativ, anexate Cererii de Finanțare, vehicule care îndeplinesc aceleași cerințe și au o funcție specifică ce necesită adaptări ale caroseriei și/sau echipamente speciale, precum și mijloacele de transport prevăzute ca eligibile în fișele măsurilor din cadrul PNDR".

De asemenea, potrivit Ghidului Solicitantului pe Măsura 312:

"Achiziționarea de mijloace de transport specializate și utilaje reprezintă o cheltuială eligibilă, atât timp cât acestea deservesc în mod direct activitățile specifice desfășurate propuse prin proiect, iar necesitatea achiziționării lor este justificată în studiul de fezabilitate/memoriu justificativ". Exemple de mijloace de transport specializate: ambulanța, vidanja, mașina de gunoi, dric, etc.

În plus, în Ghidul Solicitantului este extrem de clar stabilit, astfel cum a reținut și instanța de fond, că:" Nu reprezintă o cheltuială eligibilă achiziționarea prin proiect a mijloacelor de transport pentru transportul muncitorilor și a utilajelor la punctul de lucru, precum și a mijloacelor de tractare de tipul cap -tractor. Integrarea forțată a unui mijloc de transport în cadrul unui proiect sub denumirea unuia specializat și care nu corespunde definiției din ghid și respectiv, din legislația în vigoare (H.G. nr. 224/2008 cu modificările și completările ulterioare), se consideră creare de condiții artificiale, iar proiectul va fi declarat neeligibil".

Înalta Curte constată că, în raport de argumentele expuse anterior, în mod legal s-a reținut în cauză că finanțarea achiziționării tractorului reprezintă o cheltuială neeligibilă, deoarece nu constituie un mijloc de transport specializat, el deservind sau putând deservi și altor activități, prin urmare nefiind de natură a contribui direct și exclusiv la activitatea specifică propusă prin proiect, cu atât mai mult cu cât prin această măsură pot fi finanțate doar dezvoltarea sau implementarea anumitor activități și investiții non-agricole.

În opinia instanței de control judiciar, declararea ca și eligibil a unui proiect prin care se propune achiziționarea unui mijloc de transport cu o funcționalitate multiplă, existând posibilitatea ca acesta să fie utilizat și în activități neîncadrate în măsura 312, sau nespecifice activității propuse prin proiect, contravine dispozițiilor H.G. nr. 224/2008, ale Ghidului Solicitantului și Fișei Măsurii 312, iar finanțarea pentru achiziționarea acestor mijloace de transport excede cadrului măsurii 312, cheltuielile cu acestea fiind neeligibile, astfel cum în mod corect a avut în vedere și instanța de fond.

De altfel, motivarea instanței de fond este temeinică și legală, aceasta reținând în mod corect faptul că în cadrul acestei măsuri sunt eligibile doar mijloacele de transport specializate, condiție pe care utilajul propus spre finanțare de către reclamantă nu o îndeplinește.

În mod corect a reținut Curtea de Apel București faptul că tractorul utilaj ce urma a se achiziționa în cadrul proiectului nu contribuia direct și exclusiv activității propuse prin proiect, astfel că acesta nu putea fi considerat mijloc de transport specializat, conform definiției din Ghidul Solicitantului, respectiv din H.G. nr. 224/2008.

Or, din moment ce tractorul propus spre a fi achiziționat de către reclamantă nu îndeplinește o funcție specifică, acesta în mod facil putând fi folosit la o multitudine de activități, ceea ce indică că nu are o funcție specifică care să contribuie în mod direct la asistarea activității propuse prin proiect, tractorul putând fi folosit și în activități nespecifice măsurii 312, rezultă că instanța a reținut în mod judicios caracterul neeligibil al cheltuielilor făcute cu achiziționarea acestui mijloc fix.

În raport cu dispozițiile legale anterior menționate și prin prisma actelor dosarului, Înalta Curte constată că în mod corect a soluționat instanța de fond cererea formulată de reclamantă, astfel că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.

În consecință, pentru considerentele arătate, în raport cu înscrisurile depuse la dosar și susținerile părților, apreciind că soluția instanței de fond nu a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul declarat de reclamantă ca nefondat, decizia urmând a fi comunicată părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 2264 din 17 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 februarie 2018.

Procesat de GGC - LM