ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 531/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, anularea Ordinului MAI nr. 600/2005 privind aprobarea completelor de gestiune a resurselor umane ale ministrului, secretarilor de stat, comandanților sau șefilor de unități din MAI.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 335 din 26 noiembrie 2014, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., având ca obiect anulare act administrativ.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinței civile nr. 335 din 26 noiembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul A., solicitând casarea acesteia, și în rejudecare, constatarea inexistenței juridice a O. MAI nr. 600/2005 și anularea acestuia, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

1.3.1. Recurentul a reluat criticile de nelegalitate expuse în fața instanței de fond și a susținut că publicarea în M. Of. reprezintă una din condițiile de valabilitate a actului și nu o condiție de opozabilitate.

A mai argumentat că pretinsa exceptare de la publicare, prevăzută de dispozițiile art. 27 din H.G. nr. 555/2001, se referă în mod exclusiv la actele administrative normative cu caracter clasificat, raționament susținut de însăși practica normativă curentă a intimatului, care, în perioada de aplicabilitate a pretinsei exceptări, a trimis spre publicare în M. Of. ordine de ministru care conțineau reglementări din sectorul de ordine publică și siguranță națională.

1.3.2. În răspunsul la întâmpinare, recurentul a mai arătat că subzistă interesul său în soluționarea prezentei cauze, câtă vreme pe rolul instanțelor se află înregistrat dosarul nr. x/2014 în care a supus examinării legalitatea unui act administrativ emis în baza O. MAI nr. 600/2005.

A reluat argumentele privind încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă.

1.4. Apărările intimatului-pârât

Legal citat, intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimatul a argumentat că recurentul nu a arătat care este dreptul subiectiv prevăzut de lege care i-a fost încălcat și nici nu a dovedit vătămarea acestuia prin emiterea ordinului contestat, situație în care instanța de fond a apreciat în mod corect că acțiunea dedusă judecății este neîntemeiată.

A mai susținut că sunt incidente în speță dispozițiile art. 27 alin. (3) din Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin H.G. nr. 555/2001. Pe de altă parte, rațiunea nepublicării Ordinului nr. 600/2005 este legată și de domeniul său de reglementare limitat, fiind aplicabil doar unei categorii profesionale delimitate, și anume personalului MAI. Instituirea obligației de publicare a actelor normative, pentru ca acestea să fie cunoscute de toți cetățenii, nu se justifică decât atunci când actul normativ are aplicabilitate generală, vizând o problemă de interes public.

2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 27 septembrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 27 iunie 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate, a admis în principiu recursul formulat de reclamantul A., în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., și a fixat termen pentru judecata pe fond a acestuia.

2.2. Cu privire la fondul recursului. Soluția și considerentele instanței de control judiciar

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, și față de criticile recurentului-reclamant, constată recursul nefondat și îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.

Analizând argumentul privind lipsa interesului, invocată de către intimat, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, dat fiind că recurentul justifică un interes în anularea Ordinului nr. 600/2005, prin prisma faptului că în temeiul acestuia au fost adoptate acte privind raporturile de serviciu ale recurentului.

În continuare, se reține că, prin cererea cu care a învestit instanța de contencios administrativ, recurentul-reclamant a solicitat anularea Ordinului MAI nr. 600/2005 privind aprobarea competențelor de gestiune a resurselor umane ale ministrului, secretarilor de stat, comandanților sau șefilor de unități din MAI, principala critică de nelegalitate adusă actului fiind aceea că ordinul, act administrativ normativ, nu a fost publicat în M. Of. al României.

Prima instanță a respins acțiunea, reținând, în esență, incidența dispozițiilor art. 27 alin. (3) din Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, care stipulau la data menționată că "nu sunt supuse regimului de publicare în M. Of. , dacă legea nu dispune altfel, ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională".

Înalta Curte reține că, deși soluția de respingere a acțiunii este corectă, legală și temeinică, considerentele sentinței recurate sunt criticabile, motivarea instanței de fond urmând a fi substituită, în sensul ce urmează a fi arătat în continuare.

Potrivit art. 11 din Legea 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, "în vederea intrării lor în vigoare, legile și celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile și ordonanțele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autorităților administrative autonome, precum și ordinele, instrucțiunile și alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate se publică în M. Of. Nu sunt supuse regimului de publicare în M. Of. : a) deciziile primului-ministru clasificate, potrivit legii; b) actele normative clasificate, potrivit legii, precum și cele cu caracter individual, emise de autoritățile administrative autonome și de organele administrației publice centrale de specialitate".

De asemenea, potrivit art. 55 alin. (3) din Anexa la H.G. nr. 561/2009 pentru aprobarea regulamentului privind procedurile la nivelul Guvernului pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative precum și a altor documente în vederea adoptării/aprobării, "nu sunt supuse regimului de publicare în M. Of. , ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ clasificate potrivit legii, precum și cele cu caracter individual".

Așa cum rezultă din dispozițiile legale menționate, delimitând în două categorii actele emise de organele administrației publice centrale ori de conducătorii acestora, după cum sunt supuse sau nu regimului publicării pentru a intra în vigoare, dispozițiile Legii nr. 24/2000 au în vedere ca și criteriu de demarcație natura actului administrativ, normativ sau individual. Este deci obligatorie publicarea în M. Of. numai în cazul actelor cu caracter normativ pe care un organ al administrației publice centrale ori conducătorul acesteia le emite, nefiind necesară îndeplinirea acestei formalități în cazul actelor cu caracter individual.

Criteriile principale, în raport cu care actele administrative se clasifică în acte cu caracter normativ și acte cu caracter individual sunt, pe de o parte scopul pentru care acestea au fost adoptate sau emise și, pe de altă parte, întinderea efectelor juridice produse.

Astfel, în ceea ce privește primul criteriu, în doctrină este unanim acceptat că actele administrative cu caracter normativ sunt adoptate/emise în scopul organizării executării legii/dispozițiilor legale, în timp ce actele administrative cu caracter individual se emit totdeauna exclusiv pentru punerea în aplicare, pentru aplicarea în concret a legii/dispozițiilor legale.

În ceea ce privește întinderea efectelor produse, actele administrative cu caracter normativ conțin reguli/norme cu caracter general, având aplicabilitate într-un număr nedefinit de situații, astfel că produc efecte juridice erga omnes față de un număr nedefinit de persoane, în timp ce actele administrative cu caracter individual urmăresc realizarea unor raporturi juridice într-o situație strict determinată și produc efecte fie față de o singură persoană, fie față de un număr determinat sau determinabil de persoane.

Or, în cauză, ordinul contestat privește aprobarea competențelor de gestiune a resurselor umane ale ministrului, secretarilor de stat, comandanților, respectiv șefilor de unități din MAI., fiind astfel aplicabil în situații strict determinate și producând efecte juridice în raport cu un număr determinant/determinabil de persoane, fiind astfel, din acest punct de vedere, act administrativ cu caracter individual, astfel încât nepublicarea acestuia în M. Of. nu produce nicio consecință în ce privește valabilitatea.

Devin astfel incidente dispozițiile art. 11 alin. (2) lit. b) teza II din Legea nr. 24/2000, text care exclude de la publicarea în M. Of. actele administrative cu caracter individual emise în aplicarea legilor de către organele administrației publice de specialitate.

Pentru aceste considerente, apreciind că sunt nefondate criticile recurentului, iar soluția de respingere a acțiunii este legală și temeinică, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (2) C. proc. civ. (2010), Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 335 din 26 noiembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 februarie 2018.

Procesat de ED