ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2893/2018

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 05.08.2015, reclamanții CII A. și A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. și C., anularea Deciziei nr. 60/05.06.2015 emise de D. și suspendarea executării acesteia până la soluționarea cauzei pe fond.

Prin Sentința nr. 3112 din 23 noiembrie 2015, Curtea de Apel București a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată și a obligat reclamanții la 3.015,25 RON cheltuieli de judecată către pârâți.

A reținut instanța că cererea reclamanților nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004, actul administrativ a cărui anulare se solicită fiind emis de o autoritate publică, D., care nu a fost chemată în judecată, reclamanții solicitând anularea deciziei în contradictoriu cu persoanele fizice care au avut calitatea de reclamanți în cauza disciplinară.

Împotriva acestei hotărâri, în condițiile art. 483 C. proc. civ., au formulat recurs ambii pârâți, C. și B.

2.1. Recurentul-pârât C. și-a întemeiat recursul pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind că hotărârea instanței de fond este dată cu aplicarea greșită a legii în ceea ce privește cheltuielile de judecată, respectiv a onorariului de avocat și a cheltuielilor de transport, pe care le-a dovedit cu chitanțele depuse la dosar, și care nu i-au fost acordate.

A arătat că, potrivit art. 451 C. proc. civ., a dovedit cheltuielile de judecată pe care instanța era obligată să le acorde părții care a câștigat.

2.2. Recurentul-pârât B. a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. solicitând modificarea hotărârii recurate în sensul adăugării și a excepției de tardivitate, astfel cum a fost susținută în fața instanței de fond.

A susținut recurentul că, pe lângă excepția inadmisibilității, a invocat și excepția de tardivitate.

II. Procedura derulată în recurs. Hotărârea instanței de control judiciar.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 23 noiembrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin raport, s-a apreciat că recursul pârâtului B. nu îndeplinește cerințele impuse de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., motivele de casare invocate și dezvoltarea lor neîncadrându-se între cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Prin încheierea din 22 martie 2018, Completul de filtru a fixat termen pentru soluționarea recursurilor.

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, apreciază că recursul pârâtului C. este nefondat, iar recursul pârâtului B. nu îndeplinește condițiile impuse de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

2.1. Recursul pârâtului C. vizează exclusiv neacordarea, în opinia sa, a cheltuielilor de judecată.

A motivat că, la fel ca pârâtul B., a avut aceleași cheltuieli de judecată, care au fost dovedite la ultimul termen.

Înalta Curte reține că instanța de fond a obligat reclamanții la plata sumei de 3.015,25 RON cheltuieli de judecată către pârâți, fără a specifica numele vreunuia dintre aceștia.

Astfel, contrar opiniei recurentului-pârât C., cheltuielile de judecată nu au fost acordate exclusiv pârâtului B., ci ambilor pârâți.

Potrivit art. 451 alin. (2), instanța poate să reducă partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.

Faptul că instanța de fond nu a admis în totalitate cererile formulate de ambii pârâți, în cuantumul specificat de fiecare în parte, ci a obligat reclamanții la plata sumei de 3.015,25 RON către pârâți, nu înseamnă altceva decât că a înțeles să facă aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Deși instanța de fond a omis a menționa aplicarea acestor dispoziții, Înalta Curte apreciază că, soluția primei instanțe fiind corectă, nu se impune casarea hotărârii, motivarea putând fi suplinită de instanța de control judiciar pe acest aspect.

Onorariul avocațial a fost solicitat de fiecare pârât în parte, în cuantum de 2.000 RON.

Înalta Curte constată că ambii pârâți au beneficiat de reprezentarea în instanță prin același avocat, E. Acesta a formulat aceleași apărări pentru ambii pârâți (întâmpinare și notă de ședință), astfel că nu este justificată cererea de obligare la plata, cu titlu de cheltuieli de judecată, a onorariului de avocat pentru fiecare dintre pârâți, în baza contractelor de asistență juridică încheiate separat.

Astfel, în raport cu complexitatea cauzei și cu munca avocatului pârâților, care a formulat aceleași apărări pentru ambii pârâți, este corectă soluția instanței de obligare a reclamanților, a căror acțiune a fost respinsă, ca inadmisibilă, la plata parțială a cheltuielilor de judecată.

2.2. În ceea ce privește recursul formulat de B., astfel cum s-a reținut și în raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, se constată că nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Recurentul-pârât, deși a invocat motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, nu a indicat motivele de nelegalitate prevăzute de aceste dispoziții.

Fără a motiva în niciun fel, a solicitat modificarea hotărârii recurate în sensul adăugării excepției de tardivitate, pe care a invocat-o.

Instanța de fond a analizat, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, ridicată din oficiu. Aceasta este o excepție de fond, care face inutilă cercetarea pe fond a cauzei, și care se analizează cu prioritate.

Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Astfel, nu se poate considera că solicitarea recurentului, de a fi menționată excepția tardivității, reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigențelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, coroborat cu art. 496 C. proc. civ., recursul pârâtului C. urmează a fi respins, ca nefondat, iar, în temeiul art. 486 alin. (3) coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul pârâtului B. urmează a fi anulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de C. împotriva Sentinței nr. 3112 din 23 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Anulează recursul formulat de B. împotriva aceleiași sentințe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 septembrie 2018.

Procesat de GGC - GV