ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2742/2015

Decizia nr. 2742/2015 Prin Decizia nr. 2.497 din 16 iunie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis recursul declarat de recurenții - pârâți A. și B. împotriva Sentinței civile nr. 3.096 din 14 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; a fost modificată sentința recurată, în sensul că s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta A.N.I., având ca obiect anularea Ordonanței din 10 aprilie 2013, completată prin Ordonanța din 25 septembrie 2013 și Ordonanța din 25 septembrie 2013. Prin aceeași decizie a fost obligată intimata-reclamantă A.N.I.

la plata sumei de 1.100 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, către recurenții-pârâți A. și B. Prin cererea înregistrată la data de 24 iunie 2015, recurenții-pârâți au solicitat completarea dispozitivului Deciziei civile nr. 2.497 din 16 iunie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul pronunțării unei soluții în ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.300 RON, reprezentând onorariu de avocat la fondul cauzei. În motivarea cererii s-a arătat că aceste cheltuieli au fost solicitate atât la fond, cât și în faza de recurs și au fost dovedite cu chitanțele eliberate de către avocat. Examinând actele și lucrările dosarului, având în vedere și dispozițiile art. 281 2 alin. (1) C. proc.

civ., potrivit cărora "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare", instanța constată cerea ca fiind neîntemeiată.

Din interpretarea acestui text legal, rezultă că încuviințarea unei cereri de completare a unei hotărâri judecătorești este admisibilă, exclusiv, atunci când instanța a omis a se pronunța asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, această procedură fiind expresia consacrării dreptului de acces la un tribunal independent și imparțial, cu plenitudine de jurisdicție, care trebuie să se pronunțe asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost învestit, prin efectul introducerii cererii de chemare în judecată.

Or, în speță, din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, se constată că nu există nici în cadrul cererii de recurs și nici în cadrul susținerilor avocatului, astfel cum au fost ele formulate oral în ședința de dezbateri din data de 16 iunie 2015, o cerere expresă de acordare a cheltuielilor de judecată avansate în fața instanței de fond, iar o astfel de cerere nici nu a fost pusă în dezbaterea contradictorie a părților. Recurenții au solicitat obligarea reclamantei "la plata cheltuielilor de judecată" depunând chitanța cheltuielilor avansate în faza recursului, iar instanța de control judiciar a acordat aceste cheltuieli în integralitate potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc.

civ. Având în vedere că nu se constată nicio omisiune a instanței de a se pronunța asupra vreunui capăt de cerere principal sau accesoriu, în temeiul art. 281 2 C. proc. civ. instanța va respinge cererea formulată de recurenții A. și B. de completare a dispozitivului.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E În temeiul art. 281 2 C. proc. civ. respinge cererea formulată de recurenții A. și B. de completare a dispozitivului a Deciziei civile nr. 2.497 din 16 iunie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 septembrie 2015. Procesat de GGC - N