ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2742/2015

Decizia nr.

2742/2015

Prin Decizia nr. 2.497 din 16 iunie

2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

s-a admis recursul declarat de recurenții - pârâți A. și B.

împotriva Sentinței civile nr. 3.096 din 14 noiembrie 2014 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal; a fost modificată sentința recurată, în sensul că

s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta

A.N.I., având ca obiect anularea Ordonanței din 10 aprilie 2013,

completată prin Ordonanța din 25 septembrie 2013 și

Ordonanța din 25 septembrie 2013.

Prin

aceeași decizie a fost obligată intimata-reclamantă A.N.I. la

plata sumei de 1.100 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând

onorariu de avocat, către recurenții-pârâți A. și B.

Prin cererea

înregistrată la data de 24 iunie 2015, recurenții-pârâți au

solicitat completarea dispozitivului Deciziei civile nr. 2.497 din 16 iunie

2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul

pronunțării unei soluții în ceea ce privește acordarea

cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.300 RON, reprezentând onorariu

de avocat la fondul cauzei.

În motivarea

cererii s-a arătat că aceste cheltuieli au fost solicitate atât la

fond, cât și în faza de recurs și au fost dovedite cu chitanțele

eliberate de către avocat.

Examinând

actele și lucrările dosarului, având în vedere și

dispozițiile art. 281

2

alin. (1) C. proc. civ., potrivit

cărora "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis

să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau

accesoriu, ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea

hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz,

apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor

date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la

pronunțare", instanța constată cerea ca fiind neîntemeiată.

Din

interpretarea acestui text legal, rezultă că încuviințarea unei

cereri de completare a unei hotărâri judecătorești este

admisibilă, exclusiv, atunci când instanța a omis a se pronunța

asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri

conexe sau incidentale, această procedură fiind expresia

consacrării dreptului de acces la un tribunal independent și

imparțial, cu plenitudine de jurisdicție, care trebuie să se

pronunțe asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost învestit, prin

efectul introducerii cererii de chemare în judecată.

Or, în

speță, din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, se

constată că nu există nici în cadrul cererii de recurs și

nici în cadrul susținerilor avocatului, astfel cum au fost ele formulate

oral în ședința de dezbateri din data de 16 iunie 2015, o cerere

expresă de acordare a cheltuielilor de judecată avansate în fața

instanței de fond, iar o astfel de cerere nici nu a fost pusă în

dezbaterea contradictorie a părților.

Recurenții

au solicitat obligarea reclamantei "la plata cheltuielilor de

judecată" depunând chitanța cheltuielilor avansate în faza

recursului, iar instanța de control judiciar a acordat aceste cheltuieli

în integralitate potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ.

Având în

vedere că nu se constată nicio omisiune a instanței de a se

pronunța asupra vreunui capăt de cerere principal sau accesoriu, în

temeiul art. 281

2

C. proc. civ. instanța va respinge cererea

formulată de recurenții A. și B. de completare a dispozitivului.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

În temeiul

art. 281

2

C. proc. civ. respinge cererea formulată de

recurenții A. și B. de completare a dispozitivului a Deciziei civile

nr. 2.497 din 16 iunie 2015 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 15 septembrie 2015.

Procesat de

GGC - N