ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1459/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea la data de 20.03.2015, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, să dispună anularea Raportului de evaluare nr. x/02.03.2015, emis de pârâtă, prin care au fost identificate elemente de încălcare a legislației privind regimul incompatibilităților, reținându-se că reclamantul a încălcat interdicția prevăzută de art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

Prin Sentința nr. 148/C/2015 - P.I. din 7 octombrie 2015, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A.

În motivarea recursului declarat se arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, reținând o stare de fapt care nu concordă cu realitatea, interpretând eronat dispozițiile legale.

În opinia recurentului-reclamant nu există starea de incompatibilitate reținută prin raportul de evaluare contestat.

Arată recurentul că evenimentul organizat de SC B. SRL în data de 05.06.2013 a fost unul spontan, fără a exista o convenție prealabilă între recurent și Primăria Negrești-Oaș, fără ca necesitatea organizării evenimentului să fie discutată în cadrul vreunei ședințe de consiliu local.

Subliniază recurentul că factura care atestă un raport juridic între unitatea prestatoare de servicii și Primăria Negrești-Oaș a fost întocmită de șefa de unitate, care și-a trecut CNP ei, fără să-i aducă la cunoștință recurentului.

Având în vedere motivele expuse, recurentul consideră că se impune reanalizarea stării de fapt și de drept ce a dus la presupusa stare de incompatibilitate și, în consecință, solicită admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate.

Prin Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., s-a constatat că cererea de recurs îndeplinește atât cerințele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a) și c) - e) C. proc. civ., cât și cerințele prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ.. De asemenea, s-a reținut că recursul a fost declarat și motivat cu respectarea termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ.

Prin încheierea din 8 iunie 2017, completul a dispus comunicarea raportului întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere și susținerile părților, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 488 din Noul C. proc. civ., în vederea casării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Soluția primei instanțe, de respingere a acțiunii ca nefondată, este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia este nelegală hotărârea dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, se constată că recurentul, în cadrul acestui motiv de recurs, nu a indicat normele de drept material care ar fi fost încălcate sau aplicate greșit de către instanța de fond, respectiv nu a formulat veritabile critici la adresa sentinței atacate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că instanța de fond a fost învestită cu soluționarea acțiunii în anulare a Raportului de evaluare nr. x/02.03.2015, emis de pârâta Agenția Națională de Integritate.

Prin raportul de evaluare contestat s-a constatat starea de incompatibilitate a reclamantului A., motivat de faptul că în perioada în care acesta a deținut funcția de consilier local în cadrul Consiliului Local al Orașului Negrești-Oaș, județul Satu Mare (mandatul 2012 - 2016), societatea SC B. SRL, al cărui asociat unic și administrator este, a încheiat un contract comercial de prestări servicii în valoare de 4500 RON cu Primăria Negrești-Oaș; în executarea contractului s-a emis de către terța SC B. SRL factura fiscală nr. x/05.06.2013, care a fost achitată de Primăria Negrești-Oaș cu ordinul de plată nr. x/05.06.2013; din certificatul emis de Oficiul Registrului Comerțului depus la dosar rezultă că reclamantul are calitatea de administrator al SC B. SRL, fiind și asociat unic în cadrul societății.

Prin sentința civilă recurată instanța de fond a respins acțiunea formulată de recurentul-reclamant A. cu consecința menținerii ca temeinic și legal a Raportului de evaluare nr. x/02.03.2015 emis de Agenția Națională de Integritate.

Înalta Curte are în vedere faptul că raportul de evaluare atacat a fost întocmit de către Agenția Națională de Integritate ca urmare a încălcării de către recurent a dispozițiilor art. 90 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora: "(1) Consilierii locali și consilierii județeni care au funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor ori alte funcții de conducere, precum și calitatea de acționar sau asociat la societățile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital ai unei unități administrativ-teritoriale nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autoritățile administrației publice locale din care fac parte, cu instituțiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau județean respectiv ori cu societățile comerciale înființate de consiliile locale sau consiliile județene respective.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică și în cazul în care funcțiile sau calitățile respective sunt deținute de soțul sau rudele de gradul I ale alesului local."

Aplicabilitatea dispozițiilor legale sus-menționate este indiscutabilă, în condițiile în care recurentul deține calitatea de consilier local, iar categoria consilierilor locali este expres vizată de dispozițiile art. 90 din Legea nr. 161/2003, fără nici o excepție.

Regimul juridic privind incompatibilitățile este expres prevăzut de legislația română, prin interzicerea deținerii simultane a două calități expres prevăzute de lege, iar aplicarea acestuia oricărei persoane reprezintă în fapt aplicarea și respectarea legii.

Prevederile art. 90 din Legea nr. 161/2003 prevăd o situație specială de incompatibilitate prin faptul că interzice semnarea de către consilierul local a unor contracte de prestări servicii, de service, de vânzare-cumpărare etc.

Acest regim special este cu atât mai evident cu cât legiuitorul a prevăzut în art. 92 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 o sancțiune specială, în sensul că încălcarea dispozițiilor art. 90 atrage încetarea de drept a mandatului de ales local la data încheierii contractelor.

În mod corect a reținut instanța de fond că din interpretarea acestei dispoziții legale rezultă că legiuitorul a instituit pentru consilierii locali interdicția de a încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autoritățile administrației publice locale din care fac parte, fără a distinge după cum contractul s-a încheiat sau nu în formă scrisă și nici în funcție de valoarea sau importanța unor astfel de contracte.

Susținerile recurentului referitoare la reținerea de către instanța de fond a unei situații de fapt care nu concordă cu realitatea sunt nefondate, instanța de fond reținând în mod corect situația de fapt, aceasta fiind probată fără echivoc cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

Astfel, rezultă cu evidență faptul că recurentul-reclamant exercita (începând cu data de 23.06.2012) mandatul 2012 - 2016 de consilier local al orașului Negrești-Oaș, jud. Satu-Mare, deținând, totodată, calitatea de asociat (începând cu anul 2003) și funcția de administrator (începând cu anul 1992) al SC B. SRL și că după data validării mandatului de consilier local (23.06.2012), SC B. SRL a încheiat cu Primăria Negrești-Oaș un contract comercial de prestări servicii (achiziție directă, conform facturii nr. x/05.06.2013, emisă de SC B. SRL și ordinului de plată nr. x/05.06.2013, emis de Primăria Negrești-Oaș la data de 05.06.2013), în temeiul căruia a încasat suma de 4.500 RON.

În speță, instanța de fond a constatat că reclamantul nu a contestat împrejurarea că fiind consilier local în cadrul Consiliului Local Negrești-Oaș, societatea SC B. SRL, al cărui asociat unic și administrator este, a emis factura fiscală nr. x/05.06.2013, care a fost achitată de Primăria Negrești-Oaș cu ordinul de plată nr. x/05.06.2013.

În fapt, atât prin cererea de chemare în judecată, cât și prin cererea de recurs, recurentul-reclamant încearcă să-și justifice starea de incompatibilitate în care s-a aflat, invocând faptul că nu ar fi cunoscut că societatea comercială la care deține calitatea de asociat și administrator a prestat servicii către Primăria Negrești-Oaș și că factura a fost întocmită de șefa de unitate, fără să-i aducă la cunoștință recurentului această comandă.

Aceste susțineri nu pot înlătura însă starea de incompatibilitate, întrucât legiuitorul nu a condiționat în niciun fel existența stării de incompatibilitate prevăzută de art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, iar faptul că recurentul nu ar fi cunoscut existența contractului dintre societatea comercială SC B. SRL (la care acesta deținea calitatea de asociat și funcția de administrator) și Primăria Negrești-Oaș nu este de natură să excludă starea de incompatibilitate.

Instanța a apreciat în mod corect că nu se poate reține că nu există contract între părți, ca urmare a faptului că nu s-a încheiat un contract în formă scrisă între părți, emițându-se doar o factură fiscală pe baza unei comenzi efectuate în prealabil de către Primăria Negrești-Oaș.

Potrivit dispozițiilor C. civ. și C. fisc. , factura este documentul care face dovada încheierii între părți a unui contract în formă nescrisă, raportul comercial dintre acestea luând naștere în forma simplificată a comenzii urmată de executare.

În acest sens, s-a reținut în mod corect în considerentele sentinței recurate că raportul juridic s-a născut la momentul la care comanda efectuată de Primăria Negrești-Oaș, care are natura juridică a unei oferte, a fost acceptată de către SC B. SRL, acesta fiind momentul în care prin întâlnirea celor două acorduri de voință s-a născut un contract între părți, legea neprevăzând pentru acest tip de contracte forma scrisă ca și condiție de validitate. Întocmirea unui înscris care să ateste acordul de voință al părților are relevanță numai sub aspect probator, pentru dovedirea conținutului clauzelor contractuale agreate de părți, însă nu reprezintă o condiție de care depinde însăși existența contractului.

Referitor la susținerea reclamantului potrivit căreia acesta nu a avut cunoștință despre încheierea contractului deoarece nu se ocupă de astfel de prestări ocazionale, acestea fiind gestionate de șefa de unitate, care a și întocmit și semnat factura, instanța a reținut în mod corect că aceste împrejurări nu au relevanță sub aspectul existenței stării de incompatibilitate, fiind culpa reclamantului că, deși a acceptat să ocupe funcția de administrator al unei societăți comerciale, nu cunoaște operațiunile în care aceasta este implicată și a delegat anumite atribuții unor persoane care nu îl informează despre activitățile pe care le desfășoară.

În mod corect a apreciat instanța de fond că nici caracterul izolat al contractului menționat nu este de natură a înlătura existența stării de incompatibilitate, legea neimpunând o condiție privind numărul contractelor încheiate, fiind suficient și un singur astfel de contract pentru existența stării de incompatibilitate. S-a apreciat, de asemenea, ca lipsit de relevanță și faptul că necesitatea organizării evenimentului nu a fost discutată în cadrul vreunei ședințe de consiliu local.

Prin urmare, instanța a constatat că în mod legal și temeinic a reținut pârâta în raportul de evaluare contestat că reclamantul a devenit incompatibil cu funcția de consilier local în cadrul Consiliului Local Negrești-Oaș prin încheierea de către terța SC B. SRL, al cărei administrator și asociat unic era, a unui contract de prestări servicii cu Primăria Negrești-Oaș, opinie la care achiesează și instanța de control judiciar.

Față de cele ce preced, Înalta Curte constată că Raportul de evaluare nr. x/02.03.2015, emis de Agenția Națională de Integritate, este legal, hotărârea primei instanțe fiind dată cu interpretarea corectă a legii.

În concluzie, în raport de probatoriul administrat în cauză și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte apreciază că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele arătate, în raport cu înscrisurile depuse la dosar și susținerile părților, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamant ca nefondat, decizia urmând a fi comunicată părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței nr. 148/C/2015 - P.I. din 7 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 aprilie 2018.

Procesat de GGC - GV