ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3510/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 27 octombrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Hunedoara, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Fondurilor Europene, a solicitat:

- anularea Deciziei nr. 63 din 12.05.2017, emisă de pârât în soluționarea contestației administrative;

- anularea titlului de creanță reprezentat de Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 08.03.2017, cu privire la Contractul de finanțare nr. x/10.04.2015, cod SMIS 11570, cu titlul "Modernizare drum de acces pentru integrare în circuitul turistic european a cetăților dacice din munții Orăștiei"

- restituirea sumei reprezentând creanță bugetară în valoare de 1.619.531,08 RON și 396.619,86 RON TVA.

La termenul de judecată din data de 19 februarie 2018, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Hunedoara a formulat o cerere de chemare în garanție a terților Societatea A. SRL, Societatea B. SRL și Societatea C. SRL, solicitând instanței de judecată ca, în situația respingerii cererii de chemare în judecată, să oblige terții chemați în garanție la achitarea despăgubirilor în cuantum de 2.016.150,94 RON, reprezentând contravaloarea creanței bugetare aplicată reclamantei prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 08.03.2017, precum și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în garanție, reclamanta a arătat că, prin Hotărârea Consiliului Județean Hunedoara nr. 235/2014, a fost aprobată cererea de finanțare nerambursabilă în vederea realizării proiectului "Modernizare drum acces pentru integrare în circuitul turistic european a cetăților dacice din munții Orăștiei".

Pentru întocmirea proiectului tehnic necesar implementării acestui obiectiv reclamanta a încheiat Contractul de servicii nr. x/12.06.2014 cu Societatea A. SRL, iar pentru asigurarea asistenței tehnice din partea proiectantului a fot încheiat cu același contractant Contractul de servicii nr. x/16.09.2015

În data de 10.04.2015 a fost încheiat Contractul de finanțare nr. x/10.04.2015 cu titlu "Modernizare drum acces pentru integrare în circuitul turistic european a cetăților dacice din munții Orăștiei". În baza acestui contract de finanțare, încheiat între reclamantă și Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, prin Agenția pentru Dezvoltare Regională a Regiunii Vest, au fost demarate lucrări de investiții în vederea modernizării drumului județean DJ 705A DN7 (Orăștie) - Orăștioara de Sus - Costești - Grădiștea de Munte - Sarmizegetusa Regia și conectarea acestui la rețeaua de drumuri naționale și la rețeaua TEN, având implicații majore în dezvoltarea locală și regională, contribuind la dezvoltarea turismului, într-o zonă cu încărcătură istorică deosebită.

Pentru asigurarea serviciilor de dirigenție de șantier pentru lucrările la obiectivul de investiții "Modernizare drumuri de acces pentru integrarea în circuitul turistic European a cetăților dacice din Munții Orăștie" a fost încheiat Contractul de prestări servicii nr. x/03.08.2015 cu asocierea dintre Societatea B. SRL, în calitate de lider de asociere și D., conform căruia prestatorul și-a asumat responsabilitățile specifice dirigintelui de șantier pe perioada executării lucrărilor.

Ulterior, reclamanta a încheiat Contractul de lucrări nr. x/10.08.2015, cu Societatea C. SRL având ca obiect execuția și finalizarea obiectivului "Modernizare drumuri acces pentru integrarea în circuitul turistic european a cetăților dacice din Munții Orăștiei".

Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/08.03.2017, s-a constatat că gabioanele pentru care au fost decontate cheltuieli prin cererea de rambursare auditată, prezintă umpluturi cu piatră, cu caracteristici diferite față de prevederile proiectului tehnic, prezentând un aspect specific pietrei de balastieră (piatră de râu), nefiind respectate prevederile caietului de sarcini în care se preciza că pentru umpluturile gabioanelor să fie utilizată exclusiv piatră de carieră.

Totodată se mai specifică că executantul a solicitat la decontare în cadrul situației de lucrări 680148 Gabioane - articolul IPB13A1, piatră brută, dar în realitate a realizat umplutura gabioanelor și cu piatră de balastieră, adică piatră și bolovani de râu.

De asemenea, prin același proces-verbal de constatare a neregulilor, se specifică faptul că utilizarea uni material neconform la execuția sprijinirilor de maluri din gabioane poate duce la pierderea utilității funcționale a drumului, fiind încălcate astfel normele legale prevăzute la art. 11 alin. (3) și art. 23 din Legea 10/1995, privind calitatea în construcții.

Urmare a emiterii actului de control sus amintit, în sarcina reclamantei a fost stabilită o creanță bugetară în valoare de 1.619.531,08 lei + 396.619,86 RON TVA.

Față de constatările structurii de control din cadrul AM POR, reclamanta apreciază necesară și oportună introducerea în cauză a terților Societatea A. SRL, în calitate de proiectant al lucrărilor ce au făcut obiectul contractului de finanțare, Societatea B. SRL, în calitate de diriginte de șantier, precum și a executantului lucrărilor Societatea C. SRL.

Reclamanta arată că, în temeiul Contractului de servicii nr. x/12.06.2014 chemata în garanție Societatea A. SRL s-a obligat să presteze serviciul de elaborare a proiectului tehnic "Reabilitare și modernizare DJ 705A: DN 7 (Orăștie) - Costești - Grădiștea de Munte - Sarmizegetusa Regia, km 2+200 - 37+409", proiect ce cuprindea inclusiv caietul de sarcini intitulat "Lucrări de susținere din gabioane", caiet de sarcini în baza cărora s-au executat lucrările de execuție a gabioanelor.

În conformitate cu prevederile acestui contract, prestatorul avea obligația de a presta serviciile cu profesionalism și promptitudine.

Potrivit art. 6.4 (teza finală) și 6.5 din același contract prestatorul va despăgubi Autoritatea contractantă în cazul oricăror pretenții și acțiuni în justiție rezultate din orice încălcări ale prevederilor în vigoare de către Prestator, personalul său, salariat sau contractat de acesta, precum și împotriva oricăror daune-interese, costuri, taxe și cheltuieli de orice natură, aferente.

Apreciază că proiectantul a încălcat, în privința întocmirii Caietului de sarcini, prevederile contractuale asumate referitoare la respectarea prevederilor legale și normativelor în domeniul calității în construcții, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile ale acestuia în situația respingerii acțiunii în contencios administrativ din prezenta cauză.

Cu privire la solicitarea de chemare în garanție a Societății B. SRL, în calitate de lider asociat care a contractat serviciile de dirigenție de șantier, precizează că Centralizatorul situațiilor de lucrări din noiembrie 2015, situațiile de lucrări, precum și procesele-verbale de recepție calitativă au fost semnate și asumate de către executant și diriginte de șantier.

Consideră că în situația în care prestatorul de servicii de dirigenție de șantier ar fi verificat calitatea materialelor utilizate de către executant, nu ar mai fi fost constatate neregulile precizate în procesul-verbal de constatare emis de structura de control din cadrul AM POR.

Reclamanta consideră necesară introducerea în cauză, în calitate de chemat în garanție, a executantului lucrărilor Societatea C. SRL, pentru nerespectarea prevederilor contractuale și a caietului de sarcini, care menționa, la art. 11, faptul că execuția gabioanelor se face exclusiv cu piatră de carieră.

Apreciază că, raportat la prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004, care stabilesc că dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile C. civ. și cu cele ale C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte, cererea de chemare în garanție este admisibilă și în cazul unor litigii a căror materie o reprezintă contenciosul administrativ și fiscal.

Prin încheierea din 7 mai 2018, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în garanție a Societăților C. SRL, A. SRL și B. SRL, formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Hunedoara.

Împotriva încheierii din 7 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2017, a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Hunedoara, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, în rejudecare, admiterea în principiu a cererii de chemare în garanție.

În motivarea recursului, reclamanta a criticat hotărârea primei instanțe cu privire la aplicarea greșită a prevederilor Legii nr. 554/2004, coroborate cu dispozițiile art. 72 - 74 din C. proc. civ.

În ceea ce privește dispozițiile legii speciale, recurenta-reclamantă arată că, potrivit art. 1 și art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011, dispozițiile acestui act normativ se completează cu prevederile Legii nr. 554/2004. Întrucât art. 28 din Legea nr. 554/2004 prevede că dispozițiile legii contenciosului administrativ se completează cu prevederile C. proc. civ., prin urmare și cu dispozițiile art. 72-74 din acest act normativ, recurenta-reclamantă apreciază că legea nu interzice chemarea în garanție a unor terțe persoane, în materia contenciosului administrativ.

Recurenta-reclamantă consideră că, în cauză, sunt întrunite condițiile necesare pronunțării unei soluții de admitere a cererii de chemare în garanție, respectiv:

a) existența unor raporturi juridice preexistente între partea care formulează cererea și terțul chemat în garanție - condiție îndeplinită prin prisma raporturilor juridice contractuale derulate între reclamantă și fiecare dintre societățile implicate în derularea proiectului ce face obiectul contractului de finanțare nr. x/2015, astfel cum au fost acestea expuse prin cererea de chemare în garanție.

Totodată, această legătură este îndeplinită și din perspectiva obiectului verificărilor efectuate de autoritatea de control în baza O.U.G. nr. 66/2011, astfel cum au fost reținute prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/08.03.2017, neregulile constatate fiind în strânsă legătură cu contractul de lucrări încheiat cu terțul Societatea C. SRL, dar și cu obligațiile contractuale ce reveneau Societății B. SRL și Societății A. SRL.

b) existența unei legături între cererea de chemare în judecată și cererea de chemare în garanție, astfel încât soluția de respingere a cererii de chemare în judecată să determine o acțiune în despăgubiri împotriva terțului chemat în garanție - recurenta-reclamantă susținând că această condiție este îndeplinită, în esență, prin aceea că obligația de despăgubire s-a născut în temeiul contractelor încheiate cu terții chemați în garanție, în scopul implementării proiectului aferent contractului de finanțare nr. x/2015.

c) justificarea interesului formulării unei cereri de chemare în garanție - condiție îndeplinită prin aceea că, în cazul respingerii cererii de chemare în judecată, Decizia nr. 63/12.05.2017, emisă de pârât, contestată prin acțiunea introductivă, va rămâne definitivă, iar prejudiciul produs ca urmare a neachitării din bugetul local a sumei de 2.016.150,94 RON va trebui recuperat de la terții chemați în garanție, care se fac responsabili de neîndeplinirea obligațiilor contractuale ce au condus la constatarea neregulilor, prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 7 iunie 2018, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 12 iunie 2018, intimata-chemată în garanție A. SRL a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Intimata-chemată în garanție a depus întâmpinare și la data de 18 iunie 2018, menținând concluziile de respingere a recursului, ca nefondat.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 12 iunie 2018, intimata-chemată în garanție B. SRL a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 24 octombrie 2018, intimata-chemată în garanție C. SRL a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

La termenul de judecată din 20 iunie 2018, recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Județul Hunedoara a depus o cerere de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept referitoare la modul de interpretare și aplicare al prevederilor art. 72 alin. (1) din Legea nr. 134/2010, raportat la dispozițiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și la prevederile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, pentru a se stabili dacă este admisibilă în principiu cererea de chemare în garanție în materia contenciosului administrativ, într-o cauză în care instanța este învestită cu soluționarea unei acțiuni pentru anularea unui act administrativ emis în baza O.U.G. nr. 66/2011, în situația în care terțul chemat în garanție este executantul contractului în privința căruia s-au constatat neregulile apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.

În motivarea cererii, recurenta-reclamantă apreciază că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii și anume:

- chestiunea de drept este invocată în legătură cu o judecată aflată în curs, și anume cererea a fost formulată în cadrul dosarului nr. x/2017/a1, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal;

- judecata este pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, iar aceasta este învestită cu soluționarea cauzei în ultimă instanță;

- soluționarea cauzei pe fond depinde de dezlegarea chestiunilor de drept sesizate;

- problema de drept este nouă, în sensul că asupra ei nu a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii.

Recurenta-reclamantă consideră că cererea este întemeiată, întrucât textele legale ce fac obiectul sesizării permit interpretări diferite, ce ar putea fi date de instanțele judecătorești, între aceste texte neexistând o corelație clară.

Astfel, dispozițiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, care prevăd că dispozițiile legii speciale se completează cu celelalte dispoziții ale C. proc. civ., conduc spre concluzia aplicabilității art. 72 alin. (1) din C. proc. civ., care reglementează posibilitatea ca partea interesată să formuleze o cerere de chemare în garanție a unui terț împotriva căruia ar putea să se îndrepte cu o cerere în pretenții sau în despăgubiri.

Pe de altă parte, în speță a fost contestat un act administrativ emis în temeiul O.U.G. nr. 66/2011, respectiv o decizie emisă de autoritatea de management, care stabilește un prejudiciu cauzat ca urmare a executării necorespunzătoare, cu încălcarea legislației naționale, a unor contracte încheiate în scopul implementării contractului de finanțare. Or, conform motivării instanței de fond din cuprinsul încheierii de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de chemare în garanție, O.U.G. nr. 66/2011 nu prevede posibilitatea exercitării unei acțiuni în despăgubire împotriva executantului contractului care a făcut obiectul verificărilor autorității de management.

În situația în care instanța fondului ar pronunța o sentință de respingere a acțiunii, actul de control contestat ar rămâne definitiv și s-ar impune recuperarea prejudiciului cauzat de terții chemați în garanție. Astfel, inadmisibilitatea unei cereri de chemare în garanție ar interzice posibilitatea ca, în cadrul procesului în care se dezbate modul de respectare a legislației în executarea contractului, terțul chemat în garanție să poată formula apărări, excepții sau să propună probe în apărarea sa, încălcând, astfel, dreptul la un proces echitabil.

Totodată, prin inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție a terțului executant al contractului, s-ar crea posibilitatea ca, într-o eventuală acțiune în despăgubire formulată de autoritatea contractantă împotriva terțului executant, să se pronunțe o hotărâre potrivnică hotărârii prin care s-a soluționat cauza în contencios administrativ, existând, astfel, hotărâri contradictorii în ceea ce privește executarea aceluiași act.

II. Soluția instanței de recurs

II.1. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Potrivit art. 519 C. proc. civ.: "Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al Curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

Procedura reglementată de textul de lege anterior citat reclamă verificarea, de către completul de judecată învestit cu această chestiune incidentală, a condițiilor de admisibilitate a sesizării formulate într-o cauză pendinte.

Condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, decelate din cuprinsul art. 519 C. proc. civ. sunt următoarele:

- existența unei chestiuni de drept;

- chestiunea de drept să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță;

- chestiunea de drept să fie esențială, în sensul că de lămurirea ei depinde soluționarea pe fond a cauzei; noțiunea de "soluționare pe fond" trebuie înțeleasă în sens larg, incluzând nu numai problemele de drept material, ci și pe cele de drept procesual, cu condiția ca de rezolvarea acestora să depindă soluționarea pe fond a cauzei (în aceste sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 1/2013, pronunțată în Dosarul nr. x/2013/HP);

- chestiunea de drept să fie nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat și nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii.

Prin cererea de sesizare formulată de recurenta-reclamantă, se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept referitoare la modul de interpretare și aplicare al prevederilor art. 72 alin. (1) din Legea nr. 134/2010, raportat la dispozițiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și la prevederile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, pentru a se stabili dacă este admisibilă în principiu cererea de chemare în garanție în materia contenciosului administrativ, într-o cauză în care instanța este învestită cu soluționarea unei acțiuni pentru anularea unui act administrativ emis în baza O.U.G. nr. 66/2011, în situația în care terțul chemat în garanție este executantul contractului în privința căruia s-au constatat neregulile apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.

Raportând cererea de sesizare privind pronunțarea hotărârii prealabile la condițiile impuse de dispozițiile art. 519 din C. proc. civ., se constată că există o cauză în curs de judecată, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, învestită cu soluționarea recursului declarat împotriva încheierii prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de chemare în garanție, judecă, potrivit legii, ca ultimă instanță.

Totodată, chestiunea de drept invocată, chiar dacă privește, în esență, o problemă de drept procesual, are legătură cu soluționarea fondului cauzei, prin cererea de chemare în garanție fiind puse în discuție aspecte privitoare la neîndeplinirea unor obligații contractuale strâns legate de respectarea legislației referitoare la obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, precum și la persoana direct culpabilă de existența unor prejudicii rezultate din nerespectarea contractului de finanțare.

În ceea ce privește condiția noutății, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că aceasta trebuie interpretată în strânsă legătură cu cerința existenței unei chestiuni de drept.

Astfel, art. 519 C. proc. civ. nu definește noțiunea de "chestiune de drept", însă, pentru a fi vorba de o problemă de drept reală, trebuie ca norma de drept disputată să fie îndoielnică, imperfectă, lacunară sau neclară. Chestiunea de drept supusă dezbaterii trebuie să fie una veritabilă, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, fie din cauză că acest text este incomplet, fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziții legale. Finalitatea demersului constă în împiedicarea apariției unei jurisprudențe neunitare în materie, împrejurare care se analizează prin intermediul criteriului noutății chestiunii de drept.

În speță, Înalta Curte constată că chestiunea de drept ce face obiectul cererii de sesizare nu îndeplinește cerința noutății, existând o jurisprudență constantă și congruentă în privința aprecierii ca fiind inadmisibilă a cererii de chemare în garanție, formulată în materia contenciosului administrativ, în temeiul dispozițiilor din C. proc. civ. Soluțiile pronunțate de instanța supremă au fost constante, atât sub imperiul C. proc. civ. de la 1865, cât și a C. proc. civ. din 2010, fiind avute în vedere, cu titlu de exemplu, deciziile nr. 1799/2017, nr. 538/2017 și nr. 2830/2007, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Totodată, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă, deși a susținut interpretarea diferită pe care instanțele de judecată ar putea să o dea chestiunii de drept sesizate, nu a indicat nicio hotărâre prin care să se fi dispus în sensul aprecierii ca fiind admisibilă a cererii de chemare în garanție întemeiată pe dispozițiile C. proc. civ., ci, dimpotrivă, a indicat, cu titlu de jurisprudență, o decizie a Curții de Apel București și o decizie a Înaltei Curți, care confirmă soluția inadmisibilității cererii de chemare în garanție.

Pentru aceste considerente, întrucât cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu privește o chestiune de drept nouă, interpretarea textelor de lege neridicând dificultăți de înțelegere sau aplicare a conținutului lor, de natură a crea practică judiciară neunitară, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă, cererea formulată de recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Județul Hunedoara.

II.2. Analizând actele și lucrările dosarului, precum și încheierea recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Hunedoara este nefondat, pentru următoarele considerente:

Obiectul cererii de chemare în judecată deduse judecății îl constituie solicitarea de anulare a actelor administrative întocmite de autoritatea competentă potrivit O.U.G. nr. 66/2011, respectiv Decizia nr. 63/12.05.2017, emisă de pârât în soluționarea contestației formulată împotriva procesul-verbal prin care s-a stabilit o creanță bugetară în sarcina reclamantei, în sumă de 2.016.150,94 RON, precum și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/08.03.2017.

Înalta Curte reține că art. 47-51 din O.U.G. nr. 66/2011 reglementează procedura de contestare a actelor administrative emise de autoritatea de management, în cazul în care prin acestea se stabilesc sume neeligibile sau sume de plată, după caz, în sarcina beneficiarului finanțării, procedură care cuprinde o fază administrativă și o fază judiciară, care se desfășoară potrivit dispozițiilor Legii nr. 554/2004. Acest act normativ nu reglementează, în mod expres, posibilitatea formulării, în faza judiciară, a unei cereri de chemare în garanție de către autoritatea contractantă (beneficiar al finanțării), împotriva executantului contractului.

Prin urmare, cadrul procesual stabilit de prevederile O.U.G. nr. 66/2011 se limitează la părțile din contractul de finanțare care a dat naștere raporturilor juridice supuse examinării în litigiul principal, respectiv autoritatea de management, ca emitent al actelor administrative contestate în cauză și beneficiarul finanțării, căruia i-a fost imputată nerespectarea prevederilor contractuale și a legislației specifice.

Intimatele-chemate în garanție de către recurenta-reclamantă nu sunt părți în contractul de finanțare, iar solicitarea recurentei-reclamante de a fi despăgubită de către acești terți, în eventualitatea în care ar cădea în pretenții în urma soluționării acțiunii formulate, excede limitelor controlului judecătoresc ce se exercită în cauza de față, raportat la obiectul acțiunii principale.

În cuprinsul motivelor de recurs, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Hunedoara a susținut că dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 se completează cu dispozițiile Legii nr. 554/2004 care, la rândul său, se completează cu prevederile C. proc. civ., astfel încât dispozițiile art. 72 din C. proc. civ. sunt aplicabile și în litigiul întemeiat pe prevederile O.U.G. nr. 66/2011.

Înalta Curte va respinge această critică, apreciind că este nefondată.

Este necontestat că dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 se completează cu prevederile Legii nr. 554/2004, astfel cum prevede art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, însă această împrejurare nu este de natură a justifica formularea unei cereri de chemare în garanție în cadrul procedurilor de contestare judiciară a actelor administrative emise în temeiul O.U.G. nr. 66/2011.

Chemarea în garanție, în materia contenciosului administrativ, are o reglementare expresă, prin dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că persoana fizică care a elaborat, a emis sau a încheiat actul administrativ atacat ori, după caz, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, chemată în judecată în condițiile art. 16 alin. (1) din lege pentru plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere, poate chema în garanție pe superiorul său ierarhic, de la care a primit ordin scris să elaboreze sau să nu elaboreze actul.

Pe de altă parte, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate dintre autoritățile publice, pe de-o parte, și persoanele vătămate în drepturile și interesele lor legitime, pe de altă parte.

În cauză, cererea de chemare în garanție, formulată de recurenta-reclamantă în temeiul dispozițiilor C. proc. civ., nu este compatibilă cu procedura specială, derogatorie de la dreptul comun, a contenciosului administrativ, întrucât litigiile de această natură pot avea ca scop și finalitate, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 554/2004, doar dezlegarea dată de instanța de judecată asupra raporturilor dintre persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, și autoritatea publică emitentă a actului administrativ sau care nu a soluționat în termenul legal cererea cu care a fost sesizată.

Prin urmare, nu se poate statua, prin folosirea mijlocului procedural al chemării în garanție în fața instanței de contencios administrativ, în ipoteza respingerii acțiunii în contencios administrativ a reclamantului, asupra pretențiilor care derivă din efectele actului administrativ atacat pe această cale, acestea putând fi valorificate, în contradictoriu cu terțe persoane care nu figurează ca parte în raportul de drept administrativ-fiscal dedus controlului judecătoresc, numai printr-o acțiune introdusă pe cale principală, la instanța competentă după natura cauzei.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Hunedoara, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Hunedoara, împotriva încheierii de ședință din 7 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2017, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 octombrie 2018.

Procesat de GGC - GV