ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3175/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Timiș la data de 7 februarie 2018 sub nr. x/2018, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâta Compania Națională "Poșta Română" S.A., solicitând să fie obligată pârâta la comunicarea informațiilor de interes public "instrucțiunile de lucru valabile la data predării", la care a făcut referire pârâta în Adresa nr. x/12.01.2018, respectiv să se dispună executarea obligației în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamanții au invocat dispozițiile Legii nr. 544/2001.

Prin Sentința civilă nr. 599/2018 din 11 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței materiale și, în consecință, s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta Compania Națională Poșta Română SA, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin Sentința civilă nr. 171 din 13 februarie 2018, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Înalta Curte constată că prezenta acțiune are ca obiect obligarea pârâtei Compania Națională "Poșta Română" SA de comunicare a informațiilor de interes public constând în "Instrucțiunile de lucru valabile la data predării", la care pârâta a făcut referire în Adresa nr. x/12.01.2018, comunicată reclamanților, în condițiile în care prin această adresă pârâta a refuzat comunicarea respectivelor documente interne.

Rezultă astfel că reclamanții au formulat o cerere de chemare în judecată întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, act normativ care:

- reglementează procedura de urmat pentru obținerea informațiilor solicitate;

- indică instanța competentă a soluționa acțiunile întemeiate pe dispozițiile acesteia.

Astfel, conform art. 6 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public:

"(1) Orice persoană are dreptul să solicite și să obțină de la autoritățile și instituțiile publice, în condițiile prezentei legi, informațiile de interes public;

(2) Autoritățile și instituțiile publice sunt obligate să asigure persoanelor, la cererea acestora, informațiile de interes public solicitate în scris sau verbal.

(3) Solicitarea în scris a informațiilor de interes public cuprinde următoarele elemente: a) autoritatea sau instituția publică la care se adresează cererea; b) informația solicitată, astfel încât să permită autorității sau instituției publice identificarea informației de interes public; c) numele, prenumele și semnătura solicitantului, precum și adresa la care se solicită primirea răspunsului."

Potrivit dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 544/2001:

"(1) Refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autorități ori instituții publice pentru aplicarea prevederilor prezentei legi constituie abatere și atrage răspunderea disciplinară a celui vinovat.

(2) Împotriva refuzului prevăzut la alin. (1) se poate depune reclamație la conducătorul autorității sau al instituției publice respective în termen de 30 de zile de la luarea la cunoștință de către persoana lezată.

(3) Dacă după cercetarea administrativă reclamația se dovedește întemeiată, răspunsul se transmite persoanei lezate în termen de 15 zile de la depunerea reclamației și va conține atât informațiile de interes public solicitate inițial, cât și menționarea sancțiunilor disciplinare luate împotriva celui vinovat."

Art. 22 din Legea nr. 544/2001 prevede că:

"(1) În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7.

(2) Instanța poate obliga autoritatea sau instituția publică să furnizeze informațiile de interes public solicitate și să plătească daune morale și/sau patrimoniale.

(3) Hotărârea tribunalului este supusă recursului.

(4) Decizia Curții de apel este definitivă și irevocabilă.

(5) Atât plângerea, cât și recursul se judecă în instanță, în procedură de urgență, și sunt scutite de taxă de timbru."

În mod corect a reținut Curtea de Apel Timișoara că în prezenta cauză acțiunea nu se întemeiază pe prevederile O.G. nr. 27/2002 privind activitatea de soluționare a petițiilor, ci este întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 544/2001, privind comunicarea informațiilor de interes public, fiind incidente prevederile art. 22 alin. (1) din această lege, sus citate, întrucât în urma comunicării răspunsului la petiția formulată inițial, răspuns materializat în Adresa nr. x/12.01.2018, autoritatea pârâtă a invocat incidența unor norme cuprinse în "Instrucțiunile de lucru valabile la data predării", refuzând comunicarea acestor instrucțiuni către reclamanți și, rezultând astfel, că prezenta instanță este învestită nu cu un litigiu derivat din cel privind nesoluționarea petiției, pentru a se reține incidența dispozițiilor cuprinse la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ci cu un litigiu derivat din necomunicarea unor informații de interes public, ce atrage incidența dispozițiilor cuprinse la art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001.

De asemenea, așa cum s-a reținut anterior, potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, reclamantul se poate adresa tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază sau în a cărui rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice, în cauză reclamanții optând pentru instanța în a cărei rază teritorială se află domiciliul acestora.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A. și B. și pe pârâta Compania Națională Poșta Română SA în favoarea Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CL