ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2386/2018

HOTĂRÂRE

12.06.2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2386/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra sesizării de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vaslui la data de 21.09.2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu Compania Națională Poșta Română și Oficiul Județean de Poștă Vaslui, obligarea pârâtelor la plata sumei de 2.000.000 RON reprezentând daune morale și de imagine, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamantul a invocat C. civ., C. proc. civ. și Constituția României.

Prin sentința nr. 56 din 18 ianuarie 2018, Judecătoria Vaslui a admis excepția necompetenței materiale, invocate de pârâta Compania Națională Poșta Română S. A. prin întâmpinare. A declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect pretenții - daune morale, formulate de reclamantul A., în favoarea Tribunalului București.

În considerentele hotărârii s-au reținut următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei Compania Națională Poșta Română S.A. la plata sumei de 2.000.000 RON reprezentând daune morale.

Normele de competență materială după valoare au un caracter absolut de la care nici părțile nu pot deroga prin convenția lor și nici instanța la cererea acestora.

Cererile evaluabile în bani în valoare de peste 200.000 RON, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști, cu excepția celor date în competența judecătoriilor, sunt de competența tribunalului în primă instanță.

Astfel, în esență, în speță este vorba de un litigiu în materie delictuală, cu un obiect în valoare de peste 200.000 RON, ceea ce face ca instanța competentă să soluționeze cauza să fie tribunalul.

În ceea ce privește competența teritorială, instanța a reținut că potrivit art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

În speța de față, din punct de vedere al competenței teritoriale, competentă este instanța de la sediul Compania Națională Poșta Română S.A., respectiv Tribunalul București.

Prin sentința civilă nr. 461 din 12 martie 2018, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului, pentru pronunțarea regulatorului de competență, la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut faptul că, prin cererea sa, reclamantul a dedus judecății o pretenție având ca temei juridic răspunderea civilă delictuală cu privire la care acesta susține că revine pârâtelor întrucât prin fapta ilicită a Oficiului poștal din localitatea Huși, s-a trimis, din greșeală, la alt destinatar, o scrisoare a reclamantului. Această trimitere greșită la alt destinatar a avut ca efect prejudicierea reclamantului deoarece destinatarul la care a ajuns scrisoarea a deschis această corespondență și a citi scrisoarea reclamantului.

Față de acest obiect al acțiunii și, mai ales, față de temeiul juridic al pretențiilor formulate, Tribunalul București a constatat că, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ. potrivit cu care, în afara instanțelor prevăzute la art. 107-112 din același cod, mai sunt competente instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Or, față de cele arătate de reclamant în motivarea în fapt a cererii sale, rezultă că fapta ilicită imputată pârâtelor s-a produs în raza teritorială a Tribunalului Vaslui, respectiv în localitatea Huși și, de asemenea, prejudiciul s-a produs în raza aceluiași tribunal, reclamantul care pretinde atingerea dreptului său la imagine fiind domiciliat în jud. Vaslui.

Așa fiind, este evident că, în cauza de față, în care erau două instanțe deopotrivă competente teritorial, Tribunalul Vaslui și Tribunalul București (în raza acestui tribunal având sediul unul din pârâți, respectiv Compania Națională Poșta Română), reclamantul a ales să sesizeze cu cererea sa Tribunalul Vaslui.

În acest condiții, față de dispozițiile art. 116 din C. proc. civ., potrivit cu care reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, competența teritorială de soluționare a prezentei cauze a fost stabilită în favoarea Tribunalului Vaslui prin voința reclamantului, voință căreia legea îi dă prevalentă, astfel încât pârâtul nu poate solicita declinarea competenței la una din celelalte instanțe deopotrivă competente și, evident, nici instanța sesizată cu respectarea prevederilor art. 116 din C. proc. civ. nu își poate declina competența teritorială, fiind ținută de alegerea reclamantului.

Analizând sesizarea cu a cărei soluționare a fost învestită, Înalta Curte reține următoarele:

Tribunalul București, secția a IlI-a civilă a pronunțat sentința civilă nr. 461 din 12 martie 2018 prin care a declinat competența soluționării litigiului către Tribunalul Vaslui și, constatând ivit conflictul de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

În ciuda a ceea ce a stabilit Tribunalul București, secția a III-a civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, constată că, față de succesiunea declinărilor de competență (Judecătoria Vaslui - Tribunalul București - Tribunalul Vaslui), nu s-a produs o întrerupere a cursului judecății de natură să justifice intervenția instanței superioare comune instanțelor "aflate în conflict".

Astfel, câtă vreme instanța căreia i s-a trimis dosarul în urma declinării de competență nu a declinat, la rândul său, competența în favoarea instanței de trimitere, ci a dispus declinarea către o altă instanță, nu există conflict de competență.

Prin urmare, cauza urmează a fi trimisă, spre competentă soluționare, Tribunalului Vaslui, așa cum s-a dispus prin sentința civilă nr. 461 din 12 martie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă.