ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3809/2018

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 16 septembrie 2016 pe rolul Tribunalului Brașov, sub nr. x/2016, reclamantul A. a formulat contestație împotriva răspunsului întocmit de către S.C. B. S.A. Brașov cu nr. 305/18.08.2016, de respingere a Notificării nr. x/26.07.2016, solicitând anularea acestuia, întrucât se referă la un alt imobil decât cel menționat în notificare, fără cheltuieli de judecată.

Prin cererea inițială, reclamantul a mai solicitat constatarea preluării în mod abuziv și fără titlu a imobilului menționat în CF nr. x Brașov sub nr. top. x - 5913 și 5914/1 întrucât defuncta C., fostă D., născută E., proprietara imobilului, văduvă de funcționar - pensionară - era exceptată de la măsura naționalizării în temeiul Decretului nr. 92/1950, deposedarea efectuându-se prin întabularea în CF nr. x Brașov.

De asemenea, reclamantul a solicitat anularea Actelor de dezmembrare și vânzarea pe loturi a imobilului nr. 1670/03.04.2001, nr. 1128/09.04.2001 și nr. 2227/16.04.2002, prin care a fost transmis dreptul de proprietate al imobilului de la fostul Comitet Executiv al fostului Sfat Popular al orașului Stalin ori a Municipiului Brașov, prin Primar, către persoane fizice (familia F. și G., născută H.) ori persoane juridice (S.C. I. S.A. Brașov, J. și K., S.C. L. S.A. și S.C. B. S.A. Brașov), întrucât au fost efectuate de persoane fără niciun drept, iar hotărârile judecătorești nu-i sunt opozabile cu autoritatea lucrului judecat.

Totodată, reclamantul a solicitat anularea actelor de vânzare-cumpărare cu privire la acest imobil, pentru corpurile A și B, care au ajuns în posesia S.C. B. S.A. Brașov, fiind lovite de nulitate absolută, restituirea în natură a imobilului, obligarea S.C. B. S.A. Brașov, deținătorului acestui imobil, să-l lase în deplină proprietate și pașnica folosință a reclamantului, respingerea cererilor de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată a unor daune interese, ca urmare a săvârșirii unor demersuri judiciare declanșate cu rea-credință, prin abuz de drept, în temeiul principiilor generale ale răspunderii civile și obligarea S.C. B. S.A. Brașov la plata unor prejudicii cauzate de folosirea abuzivă a imobilului cu începere din data de 12.06.2002, data încheierii Contractului de vânzare-cumpărare nr. x/12.06.2002.

La termenul de judecată din data de 10.04.2017, reclamantul a precizat că înțelege să solicite restituirea în natură a imobilului, înțelegând să se judece în contradictoriu cu S.C. B. S.A. Brașov.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Prin Sentința civilă nr. 61/S din data de 25.04.2017, pronunțată de către Tribunalul Brașov, secția I civilă, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., în temeiul puterii lucrului judecat.

Prin Decizia nr. 226/Ap din 27 februarie 2018, Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a admis apelul formulat de contestatorul A. împotriva Sentinței civile nr. 61/S/25.04.2017, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă, pe care a schimbat-o, în sensul că:

A respins excepția puterii de lucru judecat;

A respins excepția inadmisibilității;

A admis excepțiile tardivității și lipsei calității procesual pasive;

A respins contestația formulată și precizată de contestatorul A. în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.A., privind Notificarea nr. x/26.07.2016.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul-reclamant A., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 10 mai 2018, solicitând admiterea căii de atac.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. cu referire la art. 499 teza finală din același cod, Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate admisibilitatea recursului, față de care constată următoarele:

Litigiul dedus judecății are ca obiect contestația reclamantului A. împotriva răspunsului emis de către S.C. B. S.A. Brașov cu privire la Notificarea nr. x/26.07.2016, constatarea preluării abuzive și fără titlu a imobilului menționat în CF nr. x Brașov sub nr. top x-2913 și 5914/1, anularea Actelor de dezmembrare și vânzare pe loturi a imobilului nr. 1670/03.04.2001, nr. 1128/09.04.2001 și nr. 2227/16.04.2002, prin care a fost transmis dreptul de proprietate al imobilului, anularea Actelor de vânzare cumpărare nr. x/20.06.2007 pentru Corpul A și nr. 2227/2002 pentru Corpul B prin care imobilele au ajuns în posesia S.C. B. S.A. Brașov, încheiate după depunerea Notificărilor 2643 și 2640, fiind lovite de nulitate absolută, restituirea în natură a imobilului înscris în CF nr. x Brașov sub nr. top x-2913 și 5914/1, obligarea S.C. B. S.A. Brașov să lase în deplină proprietate și pașnică folosință reclamantului acest imobil și obligarea S.C. B. S.A. Brașov la plata unor prejudicii cauzate de folosirea abuzivă a imobilului începând cu data de 12.06.2002.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, cu modificările ulterioare:

"Decizia sau, după caz, dispoziția motivate de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel."

În cauză, cererea de chemare în judecată având ca obiect contestația formulată de reclamantul A. împotriva răspunsului la Notificarea nr. x/26.07.2016, emis de pârâta S.C. B. S.A. Brașov în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția I civilă, la 16 septembrie 2016, dată la care erau în vigoare dispozițiile C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010.

Dispozițiile art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. stipulează că, în cazul în care în acest act normativ nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se menționează că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară, dispozițiile alin. (1) fiind incidente și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară.

Față de dispozițiile legale mai sus evocate, Înalta Curte constată că împotriva sentinței pronunțate de tribunal, prin care a fost soluționată cererea de chemare în judecată formulată în baza Legii nr. 10/2001, poate fi exercitată numai calea de atac a apelului.

În cauză, apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva Sentinței nr. 61/S din data de 25.04.2017, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă, a fost soluționat definitiv de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, prin Decizia nr. 226/Ap din 27 februarie 2018 - obiect al recursului pendinte.

Conform prevederilor art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Conform principiului legalității o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Din coroborarea dispozițiilor legale sus evocate, rezultă că împotriva sentinței pronunțate de tribunal, prin care a fost soluționată cererea de chemare în judecată formulată în baza art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, poate fi exercitată numai calea de atac a apelului.

Prin urmare, Decizia nr. 226/Ap din 27 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția I civilă, este definitivă, în înțelesul textului legal menționat, motiv pentru care, împotriva acesteia nu mai poate fi exercitată calea de atac a recursului.

Față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 226/Ap din 27 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 226/Ap din 27 februarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - NN