ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 905/2019

HOTĂRÂRE

15.05.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 905/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de revizuire formulată la data de 30.07.2018 și înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Brașov (de unde a fost declinată către Tribunalul Brașov, apoi către Înalta Curte de Casație și Justiție prin Sentința nr. 22/S/01.02.2019 a Tribunalului Brașov) revizuentul A. a solicitat anularea Sentinței nr. 1616/17.02.2008 a Judecătoriei Brașov (Dosar nr. x/2008), întrucât aceasta ar încălca autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 142/Ap/22.11.2000 a Curții de Apel Brașov și a Deciziei nr. 1134/28.03.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ambele pronunțate în Dosarul nr. x/2001, în sensul admiterii cererii de anulare a: cererii fostului Comitet executiv al Sfatului popular al orașului Stalin nr. 35481/1960 cu încheierea nr. 1335 din 01.06.1960 în Partea a II-a B, Foaia de proprietate a CF nr. x Brașov la poziția menționată sub nr. 5912-5913 și 5914/1 în partea I-a A, Foaia de avere; Deciziei nr. 961/1960 a fostului Comitet Executiv al Sfatului Popular al orașului Stalin prin Actul de ieșire din indiviziune nr. 2951/365/12.11.1996; a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/20.06.2007 de B.; a Sentinței civile nr. 1616/17.02.2008 a Judecătoriei Brașov, a Sentinței civile nr. 121/12.06.2006 a Tribunalului Brașov, a Sentinței civile nr. 8723/06.07.2011 a Judecătoriei Brașov, a Sentinței civile nr. 135/23.09.2014 a Tribunalului Brașov, a Sentinței civile nr. 101/26.05.2016 a Tribunalului Brașov; obligarea SC C. SA Brașov la restituirea în natură a celor 2 apartamente de sub nr. top x-5913/a/1 și y-5913/a/2 menționate în CF x și y Brașov, prin soluționarea pe cale administrativă a notificării nr. x/26.07.2016 formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 și intabularea corespunzătoare în cartea funciară; dacă pentru varii motive, instanța consideră că cele 2 apartamente nu pot fi restituite în natură, prin invocarea art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 coroborat cu art. 20 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 să se constate că este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piață corespunzătoare a întregului imobil, teren și construcții stabilit potrivit Standardelor Internaționale de Evaluare; această ultimă alternativă o acceptă numai cu plata imediată a prejudiciului cauzat prin împiedicarea folosirii celor 2 apartamente, conform art. 13 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 20/1996 (estimat la 116 euro/cameră și lună).

În esență, revizuentul-reclamant a arătat următoarele: cererea de față are în vedere imobilul Corp A înscris în CF nr. x Brașov cu nr. top x-5913/a, naționalizat ilegal, abuziv și fără titlu de Statul Român de la autoarea sa, D., care era exceptată de la această măsură conform art. II din Decretul nr. 92/1950; calitatea lui de persoană îndreptățită la restituirea în natură a imobilului a fost recunoscută prin Decizia nr. 635/24.04.2008 a SC E. SRL Brașov; conform Deciziei Curții Constituționale a României nr. 73/1995, în situația de față, dreptul de proprietate al persoanei fizice de la care s-a preluat fără titlu imobilul nu este desființat; prin Decizia civilă nr. 142/Ap/22.11.2000 a Curții de Apel Brașov, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1134/28.03.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit irevocabil că el este unicul moștenitor descendent al defunctei sale bunici D. conform certificatului de moștenitor nr. x/01.09.1998, că imobilul menționat în CF nr. x Brașov a fost preluat de stat fără titlu, că actele de transfer ale dreptului ori de vânzare-cumpărare a imobilului sunt ilegale și se mai confirmă faptul că SC C. SA Brașov este succesorul fostului SC F. SA Brașov, încă din 12.06.2002.

În drept, art. II din D. nr. 92/1950; Decizia Curții Constituționale a României nr. 73/1995; art. 27 alin. (4), (5) și 6, art. 21 alin. (5), art. 27 alin. (1) din L. nr. 10/2001, art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 324 alin. (1) C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti în mod diferit, funcție de cazul de revizuire incident. Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în cazul prevăzut de dispozițiile art. 322 pct. 7 alin. (1) C. proc. civ., termenul de o lună curge de la comunicarea hotărârii definitive, iar pentru cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 alin. (2), de la pronunțarea ultimei hotărâri.

Întrucât revizuentul a invocat contrarietatea între o sentință a judecătoriei și o decizie dată în recurs de Înalta Curte de Justiție și Casație, va fi avut în vedere termenul de revizuire calculat de la pronunțarea ultimei hotărâri dintre cele pretins contrare, adică ipoteza cea mai favorabilă părții, în circumstanțele date.

Însă, chiar astfel fiind, Înalta Curte constată că termenul prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a fost depășit în prezenta cauză, întrucât ultima decizie funcție de care se invocă contrarietatea pe temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Decizia nr. 1134/2018 a Înaltei Curți, a fost pronunțată la data de 28.03.2018, în timp ce prezenta cerere a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov la data de 30.07.2018.

Astfel fiind, cererea de revizuire apare ca fiind formulată în afara intervalului de timp prevăzut de lege.

Legea sancționează cu decăderea nerespectarea termenelor procedurale stabilite pentru exercitarea căilor de atac. Astfel, potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrag decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa.

În speță, revizuentul a încălcat prevederile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., deoarece a formulat cererea cu depășirea termenului legal prevăzut de textul menționat, împrejurare față de care, dată fiind prioritatea soluționării excepției de tardivitate, celelalte aspecte învederate prin cererea de revizuire ori prin întâmpinările formulate în cauză, cum ar fi lipsa calității procesuale pasive a Statului român nu vor mai fi analizate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) din același cod, excepția tardivității cererii fiind o excepție procesuală absolută și dirimantă, peremptorie, ce face de prisos analiza celorlalte condiții ale cazului de revizuire invocat ori aspectele de fond ale acesteia.

Pentru aceste considerente, cererea de revizuire urmează a fi respinsă, ca tardiv formulată.